• Tweet

„Acest impozit reprezintă, de fapt, contribuția proprietarilor de case, de apartamente, la bugetul local, pentru ca primăria respectivă să le creeze condiții mai bune pentru ei și pentru familiile lor. Asta înseamnă racordare la apă, canalizare, asfalt, iluminat public, gaz, încălzire". - Ilie Bolojan, prim ministrul României, într-un interviu acordat postului TV Digi 24
Atât de lăudatul „administrator priceput" Ilie Bolojan este, totuși, un analfabet economic.

Omul ăla „onest", băiatul bun care ne-o cam trage dar numai pentru că n-are încotro, spune niște prostii cu aerul că ne împărtășește niște mari adevăruri. Nu sunt niște mari adevăruri, sunt niște minciuni care se perpetuează de foarte multă vreme și despre care, de fapt, nimeni nu vorbește. Cet este că impozitele locale nu sunt, în mod absolut, despre ceea ce spune domnul Bolojan.

Să le luăm pe rând:

I. „Apă și canalizare". Nimeni în această țară nu plătește impozit pe proprietate pentru a avea apă curentă și canalizare. Pentru acest lucru se face un contract cu o societate comercială care îți oferă acces la apă și canalizare, contra cost. Societatea comercială poate fi de stat, poate fi privată sau cu capital mixt, dar nu-și acoperă costurile din taxe și impozite locale, ci din banii pe care îi primește de la abonați. Statul construiește, de cele mai multe ori, rețeaua de alimentare cu apă și canalizarea, dar ulterior o concesionează unei societăți comerciale. Sunt localități unde nu există, de exemplu, canalizare, dar proprietarii plătesc același impozit ca și cei din localitățile unde există canalizare. Impozitele locale nu sunt, în mod real, pentru alimentarea cu apă și canalizare.

II. „Gaz". De asemeni, primăriile nu asigură nicăieri racordarea la gaze sau furnizarea de gaze naturale. De acest lucru se ocupă societăți comerciale. De stat, private sau cu capital mixt. Statul, într-adevăr, construiește magistralele, conductele prin care se transportă gazul, stațiile de pompare și, de cele ami multe ori, chiar rețele din localități. După care concesionează aceste conducte unor societăți comerciale. Racordarea fiecărui consumator nou la gaz se face doar voluntar și contra cost. Furnizarea gazului se face contra cost și nu este subvenționată de primărie. În prețul gazului folosit de utilizatorul final se găsește și costul transportului acestuia. Deci nu, impozitele locale nu sunt nici pentru gaz.

III. „Încălzire". Primăriile nu furnizează energie termică, decât în cazuri excepționale, deși nu cred că mai există așa ceva. De frunzărea energiei termice se ocupă niște societăți comerciale. De stat, private sau cu capital mixt. 44,56% din populația țării, cea care trăiește în mediul rural, nici măcar nu are acces la rețele de furnizare centralizată a energiei termice, încălzirii, deci în mediul rural în niciun caz impozitul local nu este destinat asigurării încălzirii de către primărie. De asemeni, în mediul urban nu există doar blocuri de apartamente, ci și case, care nu sunt branșate la sistemul centralizat de încălzire. Nici toate apartamentele din blocuri nu mai sunt branșate la sistemul centralizat de încălzire. Totuși, proprietarul unui apartament debranșat la încălzirea centralizată plătește același impozit local ca vecinul lui de bloc, cu un apartament identic, branșat la sistemul centralizat de încălzire. Deci nu, impozitele locale nu sunt nici despre „încălzire". (Există localități unde primăria subvenționează costul încălzirii, din impozitele și taxele locale. Dar aceasta este o practică discriminatorie și ar trebui să înceteze.)

IV. „Asfalt și iluminat public". Da, aici premierul o nimerește, în cele din urmă. Asfaltul și iluminatul public în localitățile patriei este plătit și asigurat de primării, din impozitele locale plătite de proprietarii de terenuri și clădiri și din alte taxe și impozite locale. Dacă un tronson de drum dintr-o localitate face parte dintr-un drum național sau județean, de acel tronson de drum primăria localității nu se poate atinge, el fiind în administrarea autorităților naționale sau județene. Problema este că și aici există discrepanțe/discriminări. Un proprietar care locuiește pe o stradă neasfaltată sau care nu beneficiază de iluminat public, plătește, în aceeași unitate administrativ-teritorială, fix același impozit ca unul care are proprietatea amplasată pe o stradă asfaltată și care beneficiază de iluminat public.

Premierul nu vorbește despre gunoi, și bine face, pentru că acesta nu este, de asemeni, colectat de către primărie. Primăria funcționează doar ca intermediar între locuitor și societatea comercială care colectează, contra cost, gunoiul. Deci nu, impozitele locale nu sunt nici despre gunoi.

Așadar, pentru ce sunt impozitele și taxele locale? În principal, acestea trebuie să acopere următoarele:

- amenajarea (inclusiv construcții) și întreținerea spațiilor publice aflate în proprietatea publică sau privată a UAT-ului;
- amenajarea și întreținerea infrastructurii rutiere;
- asigurarea iluminatului public;
- intermedierea asigurării serviciilor de alimentare cu apă și canalizare și de colectare a deșeurilor;
- asigurarea serviciilor care trebuie oferite populației de către autoritățile locale (urbanism, autorizații cerute de legi, asistență socială, registrul agricol, evidența populației etc.), aici intrând, desigur, salariile angajaților primăriei și cheltuielile de funcționare ale acestor servicii. Tot aici intră și sumele (derizorii) care asigură funcționarea consiliilor locale, organele „legislative" ale UAT-urilor.

În mare, ca așa stau sau ar trebui să stea lucrurile. Chiar dacă nu am acoperit (pentru că nici nu mi-am propus) toate lucrurile pentru care cheltuie o primărie din impozitele și taxele locale, cert este (iar cineva ar trebui să facă un curs rapid dar intens cu premierul, să înțeleagă și el cum funcționează și ar trebui să funcționeze un sat, o comună, un oraș, o țară) că impozitele și taxele locale nu sunt pentru „apă, canalizare, gaze, încălzire".

Patrick Andre de Hillerin