• Tweet

Ce se întâmplă zilele acestea în Iran poate fi rezumat cât se poate de simplu: Iranul aflat sub sancțiuni internaționale, apelează la diverse artificii pentru a exporta petrol sau alte produse. Aceste „artificii" îi costă pe iranieni cam 40% din valuta care ar trebui încasată- un fel de preț pentru „albirea" banilor pe piețele internaționale. Acest cost înseamnă o lipsă evidentă de valută străină în piață, valută care pune o mare presiune pe cursul de schimb. Dacă veți avea răbdare cu acest text lung, veți înțelege situația din Iran din perspectivă economică.

În decembrie 2025, rata anualizată a inflației în Iran a atins 52,6%! Aceasta este, de fapt, cauza care a declanșat marile proteste de stradă din ultimele două săptămâni. De fapt, creșterea prețurilor alimentelor este mult mai mare: 72%, în comparație cu „doar"43% pentru mărfurile nealimentare.

Ce a declanșat această explozie a prețurilor? O măsură similară cu cea luată de guvernul Petre Roman în toamna anului 1990: liberalizarea prețurilor în paralel cu parțiala liberalizare a cursului de schimb. Regimul de la Teheran practică un curs dual de schimb: marile companii și un grup mic de importatori (legați de oamenii guvernului) au acces la valută la un curs „negociat", favorabil lor, în vreme ce restul populației trebuie să plătească bunurile și serviciile din import la cursul real. Curs care a atins un maxim istoric de curând: 1,45 milioane de riali pentru un dolar american! Nici nu este de mirare că recentele proteste au fost inițiate chiar de către micii comercianți din Marele Bazar din Teheran.

Și prețurile nu se vor opri aici din creștere, căci purtătoarea de cuvânt (doamna Mohajerani) a guvernului iranian, a anunțat că prețurile bunurilor esențiale vor crește cu între 20% și 30% până la finalul lunii. Și asta pentru că guvernul iranian a decis că liberalizarea e de vină pentru criza curentă și a decis să impună un curs de schimb unic pentru toți: 285.000 de riali pentru un dolar american, adică de vreo cinci ori mai mic decât cursul real, din piață! Chiar dacă aparent este o măsură în sprijinul populației, acest curs „din pix" nu va face decât să prelungească și mai mult durerea .

Cum crede doamna Mohajerani că se va rezolva problema deteriorării nivelului de trai din țară? Ei bine, printr-un mecanism imaginat de guvern și care, evident că este exact opusul deschiderii de piață de care are nevoie Iranul: fiecare gospodărie iraniană va primi, de persoană, 10 milioane de riali pe lună, care vor fi depuse în contul capului de familie din ianuarie până în martie, iar gospodăriile vor putea să înceapă achizițiile în următoarea zi sau două. Vorbim, practic, de u fel de voucher care va poate fi folosit doar pentru a achiziționa 11 articole, inclusiv lapte, brânză, iaurt, carne, ouă, ulei de gătit lichid, paste făinoase, cuburi de zahăr, zahăr și leguminoase, în peste 250.000 de magazine la nivel național.

Regimurile care aplică rețete socialiste se vor prăbuși tocmai din cauza acestui tip de măsuri, căci anunțul distribuirii unor vouchere în valoare de 8 miliarde de dolari va declanșa noi scumpiri.

De ce este atât de important cursul de schimb? Simplu, pentru că Iranul importă majoritatea alimentelor și a produselor esențiale, precum medicamentele. De exemplu, uleiul de floarea soarelui din producția internă este foarte greu de găsit (doar în primele ore ale zilei) și atunci iranienii trebuie să se mulțumească cu uleiul de porumb, evident importat, singurul care se mai găsește în orele de după prânz.

Toate aceste lucruri se întâmplă în contextul în care Parlamentul de la Teheran (Majlis) dezbate acum proiectul de buget pentru anul 1405 (care va începe la 21 martie - după calendarul occidental creștin). Noul buget va trebui să conțină un răspuns la criza economică continuă din țară: pe primele opt luni ale anului contracția PIB este de 0,6%: agricultura a scăzut cu 2,9%, industria extractivă cu 3,4%, iar sectorul construcțiilor cu 12,9%!

Bine-bine, veți zice dar Iran este o țară atât de bogată în țiței și gaze naturale! Este, dar doar teoretic, pentru că în viața reală se întâmplă un fenomen destul de „ciudat": aproximativ 8 miliarde de dolari (38% din total) din încasările pe țițeiul iranian nu se întorc în țară! Gholamreza Tajgardoun, șeful Comisiei de consolidare a bugetului din parlamentul regimului iranian a declarat , referindu-se la diferența semnificativă dintre vânzările de petrol și veniturile încasate, că regimul iranian a vândut petrol în valoare de aproximativ 21 de miliarde de dolari pe parcursul a opt luni, dar doar 13 miliarde de dolari din această sumă au fost efectiv încasați.

Cum se poate întâmpla așa ceva într-o țară atât de bine controlată? Ei bine, o serie de companii „administrative" implicate în vânzarea petrolului iranian nu au returnat valuta câștigată din vânzările către țară și datoria lor a ajuns la 6,7 ​​miliarde de dolari. Pentru a vinde țițeiul în contextul sancțiunilor internaționale se apelează la un tip special de companii, administrative" sau „fiduciare".

Companiile fiduciare sunt entități în care regimul iranian are încredere și care acționează ca intermediari pentru a găsi cumpărători pentru transporturile de petrol sancționate ale Iranului. Aceste companii, adesea înregistrate în țări terțe, sunt responsabile pentru vânzarea petrolului, primirea plăților și transferul resurselor în valută străină. Mai mult, problema valutei străine nereturnate nu se limitează doar la vânzările de petrol ale Iranului. Conform statisticilor oficiale privind exporturile produselor ne-petroliere, că în ultimii șapte ani, peste 116 miliarde de dolari din venituri din exporturi nu s-au întors în țară!

Evident că, în aceste condiții, este greu să ai creștere economică sau oameni fericiți pe străzi. Lipsa de echilibru a regimului de la Teheran a dus la această situație umilitoare. Pentru că, oricâte resurse naturale ai avea, accesul la piața liberă este esențial pentru valorificarea acestora. De asemenea este esențială și finanțarea exploatării resurselor. Spre deosebire de Venezuela, Iranul este o națiune extrem de veche, o civilizație majoră cu oameni educați și inventivi. Dar economia Iranului, mult mai diversificată și evoluată tehnologic decât cea venezueleană, se prăbușește tocmai din cauza lipsei de echilibru a clasei conducătoare.

Petrișor Peiu