• Tweet

După o expectativă prelungită, Victor Ponta a revenit. În forță. Făcând o afirmație care se numește, pe drept cuvânt, reacție. El susține, fără a o spune chiar în cuvintele mele, că la comanda Executivului, în acest moment, se află trei persoane. Că Guvernul ar fi un avion cu trei piloți la comandă. Iar fiecare dintre ei trage în altă direcție. Aeronava se rupe. Ce este și ce nu este real în modelul prezentat de fostul premier?

Totul este real. De la bun început, câștigătorul alegerilor, domnul Liviu Dragnea, în calitate de președinte PSD, dar și de strateg al campaniei electorale, a hotărât, frustrat fiind că nu poate fi premier, ca Guvernul rezultat din alegeri să fie monitorizat de o echipă restrânsă de la partid. Se înțelege, condusă de el. Aceasta însemna nici mai mult, nici mai puțin că Guvernul Grindeanu, cum s-a numit el în final, urma să fie pilotat de la sol. După modelul unei drone. Miniștrii urmând să fie simpli executanți. Și așa a început aventura.

Între timp, președintele Klaus Iohannis a devenit din ce în ce mai jucător. La fel cum, în cazul lui Dragnea, lăsăm închisă între paranteze discuția dacă proiectul său poate rezista sau nu în timp, și în cazul domnului Klaus Iohannis va exista o paranteză închisă. Cel puțin pentru moment. Fără a fi neapărat președinte jucător, el are, indiscutabil, atribuții convenite de Constituție care îi conferă anumite puteri executive. În special, dar nu numai, în politica externă și în politica de apărare și siguranță națională. Dacă primul domeniu poate fi, de bine, de rău, partajat cu premierul și cu șeful diplomației, al doilea este extrem de vast. Și, de-a lungul timpului, mai ales sub administrația Băsescu, pe măsură ce s-a întărit statul de forță, domeniile gestionate de președinte s-au întins și ele ca suprafață, uneori forțând litera și spiritul Constituției. Dar fie și numai dacă ne referim la aceste două domenii de competență, conjunctura de politică externă în care ne aflăm îi conferă șefului statului atribuții și puteri sporite. Și, inevitabil, poate intra în coliziune cu Liviu Dragnea.

Al treilea centru de putere executivă ar trebuie, în mod normal, să fie primul. Este vorba de premierul însuși. Acesta, indiferent cât de domesticit ar fi, nu poate funcționa ca o simplă dronă. În scurt timp, în jurul oricărui prim-ministru se aliniază grupuri legitime de interese din lumea politicii și din lumea afacerilor. La el și nu în altă parte merg sindicatele să negocieze. Cu el și nu cu altcineva este discutat traseul economic și, într-o oarecare măsură, traseul politic al României. În scurt timp, orice șef de la Palatul Victoria își construiește o camarilă care îl transformă într-un jucător din ce în ce mai relevant. Și iată cum am ajuns la o aeronavă condusă simultan de trei piloți cu interse și culturi diferite. Ca să nu le spun apucături. Se rupe, în scurt timp, o asemenea aeronavă? Sută la sută da. Victor Ponta știe ce spune. Poate că nu a dat doi bani pe afirmația pe care am făcut-o din momentul în care a început să împartă puterea cu Traian Băsescu în baza unui protocol de coabitare. Dar, în scurt timp, a aflat pe pielea lui ce înseamnă asta. Iar aeronava prăbușită atunci nu avea decât doi piloți. Unul pe cale de ducă, iar celălalt, Klaus Iohannis, abia instalat și încă amețit de înălțime. Acum, situația este infinit mai dramatică.

Să mai introducem în ecuație doi factori care, din nenorocire, devin din ce în ce mai importanți în jocurile politice care se fac la București. Unul este factorul intern. "Sistemul" a devenit din ce în ce mai puternic și trage din ce în ce mai vizibil și violent sforile din spatele celor care au primit legitimitate în alegeri. Și, evident, încearcă să își ia partea leului. Al doilea este factorul extern de care România este din ce în ce mai dependentă. Și acest factor extern a devenit tot mai puternic pe măsură ce a reușit să penetreze și să domine spațiul economic al României. Ei bine, toate aceste linii de forță, altele decât cele rezultate direct din voința cetățenilor care tocmai au votat, creează asemenea perturbații, asemenea disfuncționalități, încât aeronava numită România, cel puțin în formula actuală, se rupe. Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât că zilele Guvernului Grindeanu în formula cunoscută sunt numărate. De aici încolo putem vorbi fie despre un alt Guvern, în baza unei alte majorități parlamentare decât cea rezultată din alegeri, fie despre un Guvern Grindeanu II.

Prima ipoteză îl plasează pe președintele Klaus Iohannis într-un joc extrem de periculos. Dreapta politică nu este pregătită să guverneze cât de cât eficient. Există mult prea multe necorelări și interse divergente atât în interiorul fiecărui partid de dreapta, cât și în raporturile dintre ele. Un guvern de dreapta instalat în cursul acestui an ar prăbuși iremediabil orice șansă a lui Klaus Iohannis de a obține un al doilea mandat. Și nu cred că asta își dorește. Prin urmare, cea mai fezabilă strategie prezidențială este aceea de a instala un Guvern Grindeanu II extrem de slab, cu multe cozi de topor în interior și care ar putea fi, până la alegerile prezidențiale, călcat literalmente în picioare atât de el, cât și de dreapta, care va avea, în acest fel, răgazul de timp pentru a-și construi unitatea și coerența.

PS: În același mod pervers gândesc și liderii PSD, în măsura în care își vor materializa proiectul de a instala la Justiție un așa-zis tehnocrat. Este o șmecherie. La acest capitol, PSD joacă la două capete. Ori tehnocratul va fi un om de paie care va executa ad litteram comanda de la partid în domeniul Justiției, dar va scoate pe persoană fizică castanele din foc, ori va fi un om cu personalitate care, însă, nu va juca cum îi cântă partidul de la putere. Dar, în această situație, nu va avea nici în Parlament, nici în partid și nici în Executiv susținerea necesară. Și se va transforma într-un simpu balon cu hidrogen.

Sorin Rosca Stanescu