• Tweet

Când aud că Zelenskiy e dictator și face ce-l taie capul în Ucraina, în scandalul Bâstroe spre exemplu, zâmbesc la fel cum o făceam când auzeam că Nehammer e atât de puternic încât s-a putut opune deciziei UE referitor la intrarea noastră în Schengen.

O scurtă recapitulare referitoare la starea reală a Ucrainei: în 2017, nemaiavând portanță financiară și fiind sub povara cheltuielilor militare ce pregăteau războiul de azi cu Rusia, ucrainenii au scăpat de povara datoriei lor externe, aceasta fiind preluată de către fonduri de investiții americane, prin intermediul companiei Franklin-Templeton, cei ce administrează și Fondul Proprietatea în România. Fostul președinte Poroșenko a decis asta, ucrainenii au girat tranzacția cu activele lor de stat, și de-atunci practic orice decizie financiară a statului ucrainean a fost controlată de către cei ce le-au cumpărat datoria suverană. Toate aceste lucruri au fost de notorietate la nivel bancar internațional, al burselor, deci oricine are de tranzacționat ceva cu Ucraina vorbește cu cei de la Franklin-Templeton.

Acum 6 luni, prezentam explicația pentru ciudata decizie internațională de export a grâului ucrainean: '' (...) Din vara lui 2021, la presiunea FMI (ce-a condiționat chiar acordul de împrumuturi!), a intrat în vigoare în Ucraina o nouă lege funciară, impusă de Zelenskiy, ce a dat posibilitatea achiziției de terenuri pentru străini, și astfel 17,5 milioane de hectare, cca o treime din suprafața agricolă a Ucrainei, a fost vândută către trei corporații americane, Cargill, DuPont, Monsanto, aceste companii având până atunci doar acorduri de concesionare cu proprietarii ucraineni.

Tot o asemenea înțelegere cu guvernul ucrainean avea însă și China, care în 2013 a concesionat pentru 50 de ani alte 9% din suprafața agricolă a Ucrainei, deci cam 5% din totalul terenului țării! Ucraina are teren arabil fertil, foarte productiv, deci de o mare valoare agricolă, dar care prin presiuni de tip FMI și înțelegeri politice subterane cu corporațiile a fost vândut la un preț derizoriu, asta este situația de fapt azi. Și ca să aveți o imagine reală, gândiți-vă că acele trei corporații dețin în Ucraina teren echivalent a cca două treimi din suprafața totală a României.''

Am făcut atunci și un calcul aproximativ al valorii de piață a cerealelor americanilor, cifra era de minimum 30 de miliarde de dolari pentru recolta din 2022, dar cerealele n-au mai fost destinate hrănirii popoarelor sărace din Africa (așa cum șmecherește ne asigurau Erdogan și Putin), ci au intrat direct pe piețele europene, nenorocind prin preț de dumping companiile cerealiere din România, Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia, Bulgaria, țări ce s-au plâns ulterior la Bruxelles, dar în mod inutil. Vă închipuiți deci că, dacă era vorba doar de interesele economice ale Ucrainei, nu s-ar fi reușit subminarea producției cerealiere din șase țări UE, e limpede că forța celor trei giganți americani a impus această decizie.

Azi e limpede că săparea (nu dragarea!) canalului Bâstroe a început în toamna trecută, cu acordul discret, dar formal, al cuplului Iohannis-Aurescu, care a executat astfel niște ordine primite de la Washington, și pe care le-au justificat prin nevoile războiului, fiind de fapt vorba de interesele comerciale ale americanilor ce au nevoie de o rută securizată (și nu îndoielnică, așa cum apare azi Odessa, pe care o țintesc chinezii) pentru recoltele din anii viitori. Desigur că se știa că în acest fel va fi sacrificată Delta Dunării, dar decizia și scandalul au fost ținute sub preș mai multe luni, tot de frica americanilor. Sper că nu vă închipuiți că structurile serviciilor noastre secrete n-au monitorizat atent toată acțiunea de săpare a canalului de către ucraineni, doar că informațiile lor s-au blocat în rapoartele către decidenții politici de vârf.

Companiile cerealiere din cele șase țări afectate au fost cele ce-au dezvăluit săparea canalului Bâstroe, scriind aceste lucruri în plângerile pe care le-au înaintat guvernelor lor, apoi la Bruxelles, iar așa-zisa dezvăluire a lui Sorin Grindeanu a apărut doar atunci când tărășenia devenise notorie în spațiul european. Enervarea lui Iohannis pe ''Ciolacu&PSD care se inflamează'', vine din faptul că el avea pretenția ca decontul distrugerii Deltei să fie asumat în solidar de către toată coaliția de guvernare, însă a avut surpriza unui joc la offside din partea PSD, susținut eficient de către UDMR.

Ucrainenii și Zelenskiy sunt și-n acest caz, ca si-n cel al prigonirii ortodocșilor, doar executanții unui joc derulat ''cu voie de la stăpânire'', din acest motiv nu se sinchisesc de criticile noastre și se ocupă de săparea canalului Bâstroe în continuare. Biden n-a ridicat la Kiev și Varșovia problema românilor legată de Delta Dunării, și nici nu ne-a pomenit în contextul sprijinirii Moldovei, pentru că în strategia americană noi avem doar rolul de executanți docili, care nici nu trebuie să fie compensați în vreun fel. Americanii i-au rezervat lui Iohannis postura de încasator de serviciu, și-l obligă indirect să rezolve eventualele probleme apărute, păcălindu-l că-i vor rezerva vreun rol semnificativ după terminarea mandatului.

Nici asta nu se va întâmpla, deoarece Iohannis va ieși atât de șifonat din mandat în 2024 încât nimeni nu va mai fi interesat măcar să-i răspundă la telefon. Chiar dacă e posibil să fi înțeles deja asta, președintele nostru nu mai are ce face, el este deja pe culoarul strâmt și cu sens unic, unde nici însoțitori de drum nu mai încap.

Stoparea sau amânarea lucrărilor se poate face doar prin presiune populară, românii să se organizeze și să încerce blocarea prin prezență fizică la locul unde ucrainenii sapă. Doar așa, temându-se de topirea solidarității românilor necesară în conflictul ucrainean, americanii ar putea renunța la operațiune, și-ar putea sacrifica o perioadă interesele financiare ale Cargill, Monsanto, DuPont, tocmai pentru ca să nu pună în pericol dezideratul mai important, al frontului unit contra Rusiei, unde România joacă azi un rol chiar mai mare decât al Poloniei, deși nu și-l asumă public, deci nici nu-și fructifică potențialul geopolitic.

Cozmin Gușă