Cârtița din tribunal

Postat la: 21.10.2016 |

Cârtița din tribunal

Joi, 20 octombrie, la ora 16 și câteva minute, cunoscutul realizator de la Antena 3, Sandra Stoicescu, mi-a cerut, în direct, să îmi spun punctul de vedere vizavi de faptul că aș fi pierdut, în primă instanță, procesul pe care i l-am intentat lui Traian Băsescu. M-am arătat uimit, întrucât eu unul nu aveam această informație. În pauză, l-am contact pe avocatul meu, maestrul Dan Chitic, și l-am întrebat dacă știe ceva. Acesta a consultat arhiva electronică și, acolo, nu scria nimic.

Aceeași operație a efectuat-o și Sandra Stoicescu din studio. Culmea este că abia a doua zi, 21 octombrie, la ora 02 am, informația respectivă a fost postată pe arhiva electronică. Există, așadar, în mod cert, o cârtiță la Tribunalul București. Ca orice jurnalist care se respectă, Sandra Stoicescu dispune de surse în diverse instituții ale statului. Inclusiv în justiție. Acestea trebuie să rămână confidențiale. Departe de mine gândul de a-i cere socoteală Sandrei Stoicescu care și-a făcut, în definitiv, nimic altceva decât meseria. Cu atât mai mult cu cât sursa s-a dovedit a fi de calitate. Informația s-a dovedit a fi corectă.

Dar de unde până unde, într-un proces fără o miză extraordinar de mare, a intervenit o cârtiță? L-am chemat în judecată pe Traian Băsescu într-un proces civil pentru că acesta a repetat, în ceea ce mă privește, o minciună ordinară. Și anume că, în 2005, în cursul unei convorbiri telefonice avută cu el, l-aș fi amenințat și șantajat. Niciodată nu a putut dovedi această afirmație. Mai mult, s-a făcut literalmente de râs pe această temă atunci când a discutat cu membrii Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă și când a recunoscut că nu are nicio dovadă care să îi susțină afirmațiile. Mie, însă, această acuzație mi-a adus uriașe prejudicii. De imagine. Prevalându-se de ceea ce a spus președintele de atunci al României, publicații cu care mă aflam în concurență și jurnaliști cu care mă aflam în rivalitate au repetat această calomnie, construindu-mi o cu totul altă imagine decât cea pe care o meritam. Am declarat atunci, imediat după ce Băsescu s-a dat învins în fața Clubului Român de Presă, că nu îl voi acționa în judecată decât dacă va recidiva. A recidivat și l-am dat în judecată. Pe CorectNews public și concluziile scrise, în numele meu, de maestrul Dan Chitic.

La ora 2 noaptea, vineri, am aflat că Tribunalul București mi-a respins acțiunea. Voi continua, evident, acest proces într-o instanță superioară. Dar până una, alta, chestiunea prezintă cu adevărat un interes public. Interesul public nu constă decât în mică măsură în răfuiala dintre un fost președinte și un fost director al unui trust de presă. Chiar dacă această răfuială s-a lungit până în zilele noastre. Între timp, toată lumea și-a putut da seama că eu nu sunt un șantajist și nici nu am obiceiul de a-i amenința telefonic pe președinții României. Și știu că lumea a înțeles că Traian Băsescu minte și calomniază în general. De ce nu ar fi făcut-o și cu directorul unui ziar care îi critica faptele prezidențiale.

De interes public cu adevărat este, însă, existența unor cârtițe în interiorul justiției. De unde putea transpira această informație? Mi-e teamă că primul suspect ar putea fi chiar judecătorul. Primul care știa, cu multe ore înainte, ceea ce urmează să facă era cel chemat să împartă dreptatea. Dacă a hotărât cum a hotărât, a făcut-o, sper din tot sufletul, în baza propriei conștiințe. Și nu fiindcă ar fi fost teleghidat de cineva. Și, oricum, mai am o cale de atac. Dar de ce să fi devenit cârtiță un magistrat? Dacă e așa, înseamnă că îmi poartă o dușmănie. Că a dorit cu tot dinadinsul să fiu umilit. Și să aflu pe alte căi, în direct, față în față cu telespectatorii, că, în confruntarea cu Traian Băsescu, am suferit un eșec. Sau poate magistratul nu mă urăște pe mine. Poate că pur și simplu îl iubește pe fostul președinte. Și a dorit să îi facă un mic cadou.

Dacă nu este magistratul, nu ar mai putea fi decât o singură persoană pe lista suspecților. Și anume grefierul. Care și el ar putea fi mânat în luptă de aceleași sentimente. Sau de aceleași resentimente. E unul sau altul. Cârtița este fie judecătorul, fie grefierul. Iar faptele, așa cum le-am descris mai sus, sunt la îndemâna oricui. Așadar, ele sunt gata dovedite. Tare sunt curios dacă Consiliul Superior al Magistraturii se va sesiza măcar acum, când are în palmă un caz extrem de clar de transmitere a unei informații din dosar. O informație cu efecte politice. Vorbim, deci, despre un caz de poliție politică.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Cârtița din tribunal

Postat la: 21.10.2016 |

0

Joi, 20 octombrie, la ora 16 și câteva minute, cunoscutul realizator de la Antena 3, Sandra Stoicescu, mi-a cerut, în direct, să îmi spun punctul de vedere vizavi de faptul că aș fi pierdut, în primă instanță, procesul pe care i l-am intentat lui Traian Băsescu. M-am arătat uimit, întrucât eu unul nu aveam această informație. În pauză, l-am contact pe avocatul meu, maestrul Dan Chitic, și l-am întrebat dacă știe ceva. Acesta a consultat arhiva electronică și, acolo, nu scria nimic.

Aceeași operație a efectuat-o și Sandra Stoicescu din studio. Culmea este că abia a doua zi, 21 octombrie, la ora 02 am, informația respectivă a fost postată pe arhiva electronică. Există, așadar, în mod cert, o cârtiță la Tribunalul București. Ca orice jurnalist care se respectă, Sandra Stoicescu dispune de surse în diverse instituții ale statului. Inclusiv în justiție. Acestea trebuie să rămână confidențiale. Departe de mine gândul de a-i cere socoteală Sandrei Stoicescu care și-a făcut, în definitiv, nimic altceva decât meseria. Cu atât mai mult cu cât sursa s-a dovedit a fi de calitate. Informația s-a dovedit a fi corectă.

Dar de unde până unde, într-un proces fără o miză extraordinar de mare, a intervenit o cârtiță? L-am chemat în judecată pe Traian Băsescu într-un proces civil pentru că acesta a repetat, în ceea ce mă privește, o minciună ordinară. Și anume că, în 2005, în cursul unei convorbiri telefonice avută cu el, l-aș fi amenințat și șantajat. Niciodată nu a putut dovedi această afirmație. Mai mult, s-a făcut literalmente de râs pe această temă atunci când a discutat cu membrii Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă și când a recunoscut că nu are nicio dovadă care să îi susțină afirmațiile. Mie, însă, această acuzație mi-a adus uriașe prejudicii. De imagine. Prevalându-se de ceea ce a spus președintele de atunci al României, publicații cu care mă aflam în concurență și jurnaliști cu care mă aflam în rivalitate au repetat această calomnie, construindu-mi o cu totul altă imagine decât cea pe care o meritam. Am declarat atunci, imediat după ce Băsescu s-a dat învins în fața Clubului Român de Presă, că nu îl voi acționa în judecată decât dacă va recidiva. A recidivat și l-am dat în judecată. Pe CorectNews public și concluziile scrise, în numele meu, de maestrul Dan Chitic.

La ora 2 noaptea, vineri, am aflat că Tribunalul București mi-a respins acțiunea. Voi continua, evident, acest proces într-o instanță superioară. Dar până una, alta, chestiunea prezintă cu adevărat un interes public. Interesul public nu constă decât în mică măsură în răfuiala dintre un fost președinte și un fost director al unui trust de presă. Chiar dacă această răfuială s-a lungit până în zilele noastre. Între timp, toată lumea și-a putut da seama că eu nu sunt un șantajist și nici nu am obiceiul de a-i amenința telefonic pe președinții României. Și știu că lumea a înțeles că Traian Băsescu minte și calomniază în general. De ce nu ar fi făcut-o și cu directorul unui ziar care îi critica faptele prezidențiale.

De interes public cu adevărat este, însă, existența unor cârtițe în interiorul justiției. De unde putea transpira această informație? Mi-e teamă că primul suspect ar putea fi chiar judecătorul. Primul care știa, cu multe ore înainte, ceea ce urmează să facă era cel chemat să împartă dreptatea. Dacă a hotărât cum a hotărât, a făcut-o, sper din tot sufletul, în baza propriei conștiințe. Și nu fiindcă ar fi fost teleghidat de cineva. Și, oricum, mai am o cale de atac. Dar de ce să fi devenit cârtiță un magistrat? Dacă e așa, înseamnă că îmi poartă o dușmănie. Că a dorit cu tot dinadinsul să fiu umilit. Și să aflu pe alte căi, în direct, față în față cu telespectatorii, că, în confruntarea cu Traian Băsescu, am suferit un eșec. Sau poate magistratul nu mă urăște pe mine. Poate că pur și simplu îl iubește pe fostul președinte. Și a dorit să îi facă un mic cadou.

Dacă nu este magistratul, nu ar mai putea fi decât o singură persoană pe lista suspecților. Și anume grefierul. Care și el ar putea fi mânat în luptă de aceleași sentimente. Sau de aceleași resentimente. E unul sau altul. Cârtița este fie judecătorul, fie grefierul. Iar faptele, așa cum le-am descris mai sus, sunt la îndemâna oricui. Așadar, ele sunt gata dovedite. Tare sunt curios dacă Consiliul Superior al Magistraturii se va sesiza măcar acum, când are în palmă un caz extrem de clar de transmitere a unei informații din dosar. O informație cu efecte politice. Vorbim, deci, despre un caz de poliție politică.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE