• Tweet

Cât de actuală şi cât de gravă este ameninţarea unei "pandemii de foamete", rezultat direct al combinaţiei între tensiunile rezultate de pe urma conflictului militar care afectează producţia agricolă din Ucraina şi Rusia şi cu sancţiunile şi contra-sancţiunile financiare din ce în ce mai severe?

Iniţial a fost doar o discuţie purtată la nivelul grupurilor de experţi care lucrează la scenariile de risc, convocaţi să pregătească proiecţii pe termen scurt, mediu şi lung care să argumenteze poziţia principalilor lideri politici prezenţi la cele trei Summituri de la Bruxelles, precedate de reuniunile sectoriale ale unor miniştri, printre care, fireşte, şi cei ai agriculturii.

Iniţial, mesajul oficial a fost că nu există motive majore de preocupare deoarece sunt suficiente rezerve de hrană, silozurile pot asigura consumul în limite rezonabile şi că, în rezumat, nu avem de ce să ne facem griji. În paralel însă, mai ales în ultimele două săptămâni, percepţia pare să se schimbe destul de rapid. Din două motive.

Primul este că au apărut primele rapoarte rezultate din analiza rezultatelor unor cercetări statistice foarte serioase, efectuate de instituţii oficiale, privind evoluţia nivelului de viaţă în diferite ţări. În al doilea rând, deoarece au devenit evidente o parte dintre consecinţele generate de situaţia din Ucraina combinate cu efectele restrictive ale sancţiunilor care, în acest moment, încep să inducă blocaje decise politic în relaţia est-vest, afectând în mod clar scuritatea liniilor tradiţionale de aprovizionare, rerutae acum pe motive de alianţe politice care închid pieţe tradiţionale şi deschid altele noi în funcţie de deciziile privind renunţarea la plata în moededele tradiţionale, USD în principal şi trecerea la rublă şi yuan.

Dar asta rămâne teorie şi, în general, domeniul este greu accesibil şi ignorat până în momentul precis când începe să fie vorba despre nivelul de viaţă al populaţiei şi despre apariţia sărăciei şi foametei ca fenomene asociate crize existenţiale, "furtuna perfectă" care începe să se ridice şi pe cerul unora dintre naţiunile cele mai bogate ale lumii.

Iată, în acest sens, un material difuzat de curând de Biroul naţional de Statistică din Marea Britanie arată care este dimensiunea problemei şi ea este releveantă nu numai la nivel naţional deoarece, trebuie mereu să reamintim acest lucru, destabilizarea economică şi socială a uneia din ţările industializate din G7 poate să se reflecte rapid la nivel global. Este un studiu care arată că, doar în două luni (6 ianuarie- 27 februarie 2022) s-a înregistrat în Marea Britanie o creştere cu 79% a facturilor la gaze şi electricitate, cu 79% a preţului la benzină şi cu 90% la cheltuielile alocate pentru cumpărarea hranei.

Atenţie la aspectul social (şi consecinţele sale prezumabile) pe care-l reprezintă consemnarea declaraţiei făcutede de 8 dintre intervievaţi (83%) care au spus că în luna martie 2022 au constatat o creştere a costului vieţii în comparaţie cu doar 6 din 10 adulţi (62%) care vorbeau despre acelaşi fenomen în luna noiembrie 2021. O tendinţă cu atât mai gravă cu cât analizele oficiale, prin datele oferite de Office for Budget Responsability arată că, în acest an, Marea Britanie va fi afectată de cea mai importantă scădere a standardelor vieţii de când au început consemnările statistice în 1956.

Discuţia devine o problemă politică dintre cele mai importante şi, pentru a realiza care este intensitatea cu care se impune discuţia, iată, la limita incredibilului şi şocantului, declaraţiile făcute de Rischard Walker, managing dirctor la marele lanţ de distribuţie Iceland care declara pentru BBC: "Cred că în acest moment criza costului vieţii este cea mai importantă problemă internă cu care ne confruntăm şi este incredibil de preocupantă. Ştiţi, aud de diverse persoane care vin la Băncile de Mâncare şi care nu vor să iacartofi şi alte legume de bază deoarece nu-şi permit să plătească preţul energiei necesare pentru a găti mâncarea".

A apărut şi un nou termen de referinţă în calculul nivelului de sărăcie al populaţiei, se vorbeşte acum despre "sărăcie energetică", a apărut în Marea Britanie şi o asociaţie "End Fuel Poverty Coallition" care estimează că, în acest moment, ar exista 2,5 milioane de gospodării cu copii care suferă de de urma "sărăciei energetice", plus încă alte 5 miliane de locuinţe care sunt în situaţie de "stress energetic", adică sunt obligate să plătească peste 10% din venituri pentru a acoperi costul facturilor la energie.

Uniunea Europeană, de data asta extrem de prudentă, a reacţionat neobişnuit de rapid, semn că avertismentele au fost ascultate şi că, măcar acum, s-au luat nişte srioase măsuri preventive, adică a fost lanst planul cu câteva măsuri esenţiale pentru a asigura securitatea alimentară. În primul rând, fermierii din Statele Membre vor primi un ajutor direct în valoare totală de 1,5 miliarde Euro astfel repartizat între Statele Membre:

Distribution of EU Crisis Aid between Member States

Country Amount available (in EUR)

Belgium 6,268,410

Bulgaria 10,611,143

Czechia 11,249,937

Denmark 10,389,359

Germany 60,059,869

Estonia 2,571,111

Ireland 15,754,693

Greece 26,298,105

Spain 64,490,253

France 89,330,157

Croatia 5,354,710

Italy 48,116,688

Cyprus 632,153

Latvia 4,235,161

Lithuania 7,682,787

Luxembourg 443,570

Hungary 16,939,316

Malta 69,059

Netherlands 8,097,139

Austria 8,998,887

Poland 44,844,365

Portugal 9,105,131

Romania 25,490,649

Slovenia 1,746,390

Slovakia 5,239,169

Finland 6,872,674

Sweden 9,109,115

EU-27 total 500,000,000

În acelaşi timp, avem şi declaraţia miniştrilor agriculturii din G7 unde se anunţă seria de măsuri specifice de sancţionare a Rusiei, printre care blocarea finanţărilor din partea marilor instituţii finaciare multilaterale (Fmi, Banca Mondială, BEI sau BERD) deoarece, se spune acolo, "Rusia nu poate acţiona în cu bună ştiinţă împotriva dreptului internaţional şi să se aştepte să profite în continuare de pe urma aderării la ordinea economică internaţională".

Va fi oare suficient pentru a rezolva criza sau pentru a da încredere pieţelor că nu urmează o criză extrem de amplă a aprovizionării cu produse agricole? Firectorul general Al FAO (Organizaţia ONU pentru alimentaţie şi agricultură) prevede o reducere "cu o amploare dramatică" a exporturilor de gâru, aliment de bază pentru mai mult de 35% din populaţia mondială.

În acest context, ecuaţia economică se transformă din nou în parte componentă a discuţiei şi negocierilor politice, din păcate încă susţinute de ameninţare folosirii în continuare a forţei militare nediscriminatorii. Asta face ca rupurile din ce în ce mai marcate decise de pachetele succesive de sancţiuni şi contra-sancţiuni să se transforme în formule de presiune folosite de speculanţii pe diverse pieţe care profită de lipsurile existente şi de perspectivă pentru a atomiza stocurile şi a forma rezerve departe de sursele de control, gata să fie aruncate pe pieţe în funcţie de evoluţia crizelor din diverse domenii. Asta măreşte incertitudinea şi presiunea socială, micşorează orizontul de aşteptare şi continuă tot pachetul de probleme din perioada pandemiei precedente.

Poate, tocmai existând aceste temeri, să vedem cum va funcţiona practic noul Mecanism european de pregătire şi răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară. Şi, poate, dacă vom avea vreodată o clasă politică preocupată şi de altceva decât de accesul la scaunele puterii, să putem remedia ceva, dacă se va mai putea, din imensa tragedie naţională a sistemelor de irigaţii lăsate să dispară, a industriei chimice producătoare de îngrăşăminte dusă pe apa sâmbetei, etc.

Cristian Unteanu