Coaliția intră singură în propria capcană

Postat la: 14.03.2017 |

Coaliția intră singură în propria capcană

Talentul majorității parlamentare de a-și da cu stângul în dreptul este fenomenal. Și, acum, avem o nouă dovadă. Chiar în legătură cu tentativa de demitere a șefului DNA și a procurorului general. Această operațiune, susținută de majoritate și executată de ministrul Justiției, se bate cap în cap cu o altă măsură luată la nivel parlamentar. Astfel încât nu unul, ci două proiecte se pot împotmoli.

Ministrul Justiției, utilizând actele normative în vigoare, și-a luat un termen de două săptămâni, din care deja au trecut câteva zile, pentru a-i evalua pe cei doi șefi de parchete, în urma constatării de către Curtea Constituțională a României că aceștia au încălcat flagrant, în mai multe rânduri, legea fundamentală. În urma acestei evaluări, este cât se poate de probabil ca Tudorel Toader să prezinte situația la CSM, în vederea obținerii unor avize consultative. După care, tema demiterii este aruncată în grădina lui Klaus Iohannis. Care va trebui să decidă. Dar ce să vezi, vine din urmă un alt proiect care îl spulberă pe primul.

La inițiativa lui Călin Popescu Tăriceanu, un nou proiect de act normativ a fost deja aprobat tacit în Camera Deputaților și urmează să intre pe ordinea de zi a Senatului. Această inițiativă legislativă pornește de la premisa că, într-un stat cu adevărat democratic, separarea puterilor trebuie să fie mai bine demarcată. Și, în consecință, Executivul nu ar mai trebui să aibă absolut nicio atribuție legată de numirile în funcții ale șefilor marilor parchete. Proiectul de act normativ prevede ca aceste atribuții să fie preluate, în totalitate, de către Consiliul Superior al Magistraturii. CSM, așadar, ar urma să fie singura instituție care propune și aprobă numirile și, în mod simetric, singură instituție care îi poate demite pe șefii marilor parchete. Puterea executivă, prin ministrul Justiției și prin președintele României, ieste total din schemă.

Este evident că proiectul inițiat de Călin Popescu Tăriceanu are în vedere o mai bună protejare a statului de drept, prin tăierea cordonului ombilical care leagă puterea judecătorească de cea politică. Ce se va întâmplă, în aceste condiții, cu articolul din Constituție care prevede că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției rămâne totuși un semn de întrebare. Dar, întrucât această autoritate nu s-a manifestat până în prezent, se poate porni de la premisa că respectivul articol constituțional este cumva suspendat de facto.

Acum, să ne imaginăm că, în următoarele două săptămâni, ministru Justiției, așa cum a promis, va încheia evaluarea celor doi șefi de parchete și va decide că este cazul să îi propună președintelui Klaus Iohannis demiterea lor. Conform legislației în vigoare, este necesar, în acest scop, un aviz al CSM, dar acesta e doar consultativ. După care, e la latitudinea domnului Klaus Iohannis să se pronunțe. Ce se întâmplă însă dacă, în același interval de timp, pe biroul acestuia ajunge spre promulgare proiectul de lege Tăriceanu, aprobat și de cea de-a doua Cameră a Parlamentului? Domnul Klaus Iohannis are, în acest scenariu, posibilitatea de a promulga pur și simplu legea și de a ieși elegant din schemă. În această variantă, dacă CSM va fi dat un aviz negativ, cei doi șefi de parchete rămân pe poziții. Trei ani plus trei ani, cum prevede noua lege. Și nu mai pot fi clintiți decât de către CSM.

În schimb, în varianta în care CSM dă un aviz pozitiv, domnul Klaus Iohannis are la îndemână soluția de a respinge solicitarea ministrului Justiției, pe motiv că oricum urmează ca CSM să rămână singura instituție care poate lua decizii și apoi, imediat, să promulge Legea Tăriceanu. Și în această variantă, șeful DNA și procurorul general rămân bine mersi în post. Este un exemplu tipic asupra modului în care majoritatea parlamentară știe să se înfrângă. Cu mânuța ei.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Coaliția intră singură în propria capcană

Postat la: 14.03.2017 |

0

Talentul majorității parlamentare de a-și da cu stângul în dreptul este fenomenal. Și, acum, avem o nouă dovadă. Chiar în legătură cu tentativa de demitere a șefului DNA și a procurorului general. Această operațiune, susținută de majoritate și executată de ministrul Justiției, se bate cap în cap cu o altă măsură luată la nivel parlamentar. Astfel încât nu unul, ci două proiecte se pot împotmoli.

Ministrul Justiției, utilizând actele normative în vigoare, și-a luat un termen de două săptămâni, din care deja au trecut câteva zile, pentru a-i evalua pe cei doi șefi de parchete, în urma constatării de către Curtea Constituțională a României că aceștia au încălcat flagrant, în mai multe rânduri, legea fundamentală. În urma acestei evaluări, este cât se poate de probabil ca Tudorel Toader să prezinte situația la CSM, în vederea obținerii unor avize consultative. După care, tema demiterii este aruncată în grădina lui Klaus Iohannis. Care va trebui să decidă. Dar ce să vezi, vine din urmă un alt proiect care îl spulberă pe primul.

La inițiativa lui Călin Popescu Tăriceanu, un nou proiect de act normativ a fost deja aprobat tacit în Camera Deputaților și urmează să intre pe ordinea de zi a Senatului. Această inițiativă legislativă pornește de la premisa că, într-un stat cu adevărat democratic, separarea puterilor trebuie să fie mai bine demarcată. Și, în consecință, Executivul nu ar mai trebui să aibă absolut nicio atribuție legată de numirile în funcții ale șefilor marilor parchete. Proiectul de act normativ prevede ca aceste atribuții să fie preluate, în totalitate, de către Consiliul Superior al Magistraturii. CSM, așadar, ar urma să fie singura instituție care propune și aprobă numirile și, în mod simetric, singură instituție care îi poate demite pe șefii marilor parchete. Puterea executivă, prin ministrul Justiției și prin președintele României, ieste total din schemă.

Este evident că proiectul inițiat de Călin Popescu Tăriceanu are în vedere o mai bună protejare a statului de drept, prin tăierea cordonului ombilical care leagă puterea judecătorească de cea politică. Ce se va întâmplă, în aceste condiții, cu articolul din Constituție care prevede că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției rămâne totuși un semn de întrebare. Dar, întrucât această autoritate nu s-a manifestat până în prezent, se poate porni de la premisa că respectivul articol constituțional este cumva suspendat de facto.

Acum, să ne imaginăm că, în următoarele două săptămâni, ministru Justiției, așa cum a promis, va încheia evaluarea celor doi șefi de parchete și va decide că este cazul să îi propună președintelui Klaus Iohannis demiterea lor. Conform legislației în vigoare, este necesar, în acest scop, un aviz al CSM, dar acesta e doar consultativ. După care, e la latitudinea domnului Klaus Iohannis să se pronunțe. Ce se întâmplă însă dacă, în același interval de timp, pe biroul acestuia ajunge spre promulgare proiectul de lege Tăriceanu, aprobat și de cea de-a doua Cameră a Parlamentului? Domnul Klaus Iohannis are, în acest scenariu, posibilitatea de a promulga pur și simplu legea și de a ieși elegant din schemă. În această variantă, dacă CSM va fi dat un aviz negativ, cei doi șefi de parchete rămân pe poziții. Trei ani plus trei ani, cum prevede noua lege. Și nu mai pot fi clintiți decât de către CSM.

În schimb, în varianta în care CSM dă un aviz pozitiv, domnul Klaus Iohannis are la îndemână soluția de a respinge solicitarea ministrului Justiției, pe motiv că oricum urmează ca CSM să rămână singura instituție care poate lua decizii și apoi, imediat, să promulge Legea Tăriceanu. Și în această variantă, șeful DNA și procurorul general rămân bine mersi în post. Este un exemplu tipic asupra modului în care majoritatea parlamentară știe să se înfrângă. Cu mânuța ei.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE