Codul mercenarilor: 61 de țări au semnat Documentul de la Montreux

Postat la: 29.09.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

Codul mercenarilor: 61 de țări au semnat Documentul de la Montreux
Nu exista așa ceva, în sensul ca nu exista o codificare juridica internațional acceptata care sa oblige statele, macar teoretic, la respectarea unor reguli așa cum, în principiu, avem reglementarile privind comportamentul de baza în perioada conflictelor armate și protejarea populației civile. Cat se poate și cand se poate. Dar ceva exista și cred ca e util sa vedeți ce anume, tocmai pentru ca folosirea mercenarilor este acum în plina expansiune, ca forma niciodata pe deplin recunoscuta a razboiului hibrid care, în sine, are puține definiții acceptate.
Nu exista țara a lumii care, în istoria sa de sange, sa nu fi apelat la unitați de mercenari pentru a suplini performanțele armatelor locale, de cele mai multe ori de stransura și aducand sub arme oameni fara pregatire militara specifica, fie țarani, fie orașeni, calfe și meșteșugari recrutați, la nevie, cu arcanul, cum era obiceiul și în Țarile Romane. Mercenarii erau profesioniști care, exact ca și acum, își ofereau serviciile oricui care platea sumele cerute, deloc interesați în motivul pentru care erau chemați sa lupte, grupandu-se în jurul oricarui steag exact pe perioada contractului, fara sa puna întrebari, subordonandu-se direct liderului lor, apoi, cateodata cu probleme, comanditarului politic de moment al acțiunii respective. au fost, de la începutul istoriei militare, pioni ideal de folosit în sensul ca nu puneau întrebari, nu aveau angoase morale, formau primul corp perfect solidar în lupta deoarece știau ca inamicul nu avea sa-i considere prizonieri de razboi, neavand o valoare financiara de schimb, și în cel mai bun caz erau uciși imediat, altfel trimiși la galere sau vanduți piraților. În același timp, se subordonau unei singure reguli cu valoare absoluta: strict pe perioada contractului, erau credincioși celui care le închiria serviciile, de asta depinzand și renumele grupului de lupta și prețul cu care, mai apoi, supraviețuitorii puteau negocia urmatorul angajament. !i așa se explica apetența multora dintre regi și împarați, de a-și încredința – cu toate riscurile – protecția personala unor soldați de închiriat, amintiți-va în acest sens practica adoptata, și de domnitorii noștri care, din prudența îndreptațita fața de fidelitatea forțelor locale, își plateau arnauții, garda personala tradiționala timp de secole.
Prima apariție a „profesioniștilor morții” este considerata a fi cea a Grupului Celor Zece Mii în anul 401 ÎCH. Xenofon relatand despre faptul ca acest grup de luptatori profesioniști a primit un contract din partea Regelui Cirus cel Tanar pentru a-l rasturna de pe tronul Persiei pe fratele sau, Regele artaxerxes. Generalii greci au încercat sa negocieze ieșirea din zona a trupelor dupa ce Cirus cel Tanar a fost ucis langa Bagdad, dar au fost tradați și uciși, iar Xenofon, scriitor și mercenar, a preluat, cu succes, nu numai comanda supraviețuitorilor dar și s-a angajat sa-i scape din încercuire și sa înceapa întoarcerea spre casa, totul descris în cartea sa devenita celebra, anabasis. a urmat, în aceasta fascinanta istorie a armatelor private, seria de experiențe a „garzilor personale” pe care împarții romani și le alegeau pentru a înlocui garzile pretoriene , aducand în loc salbaticii și nemiloși mercenari ținuturilor nordice, dar armatele private s-au constituit, foarte aproape de ceea ce știm azi, codificand primele regulamente interne de funcționare, de-abia în Evul Mediu european, Compania alba fiind, în secolul XIV, una dintre cele mai puternice armate de mercenari din Italia. au urmat Garzile Elvețiene, apoi Compania Catalana sau Garda Varangiana a Bizanțului.
În varianta moderna, putem consemna formarea, chiar înaintea declanșarii celui de-al Doilea Razboi Mondial, a unei companii private de piloți americani, The Flying Tigers, care au participat la razboiul chino-japonez, susținand trupele chineze, acționand sub acoperirea unei întreprinderi private, Central air Manufacturing Company. Dupa razboi, cei din CIa reiau și completeaza modelul și astfel s-a nascut CaMC, compania de transport aerian civil (CaT), mult mai cunoscuta sub numele de air america. Cam în aceeași perioada, britanicul David Stirling creeaza mai multe societați care angajeaza și folosesc mercenari, Watchguard International Limited sau Kilo alpha Services. Un loc aparte în aceasta istorie revine francezului antoine de Saint-Paul, mai bine cunoscut sub numele de Bob Denard, considerat pe drept cuvant omul care a schimbat aproape complet regulile care domnesc în acest univers cu totul special. Daca doriți sa vedeți cum funcționeaza acum aceste companii private de securitate, iata aici https://secoprotec.com/formation-contractor/ una dintre ofertele de pe piața.
Corect spus, titlul complet este acesta: Documentul de la Montreux privind obligațiile legale pertinente și bunele practici ale Statelor legate de operațiunile companiilor militare private și de securitate în timpul conflictelor armate. Documentul (îl puteți accesa aici https://www.icrc.org/.../file_list/montreux_document_en.pdf „este rezultatul unei inițiative comune lansata la începutul anului 2006 de catre Elveția și Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Între ianuarie 2006-septembrie 2008 au avut loc patru reuniuni interguvernamentale care au servit drept baza la elaborarea acestui document. În final, Documentul de la Montreux a fost adoptat prin consens de Statele participante la cea de-a patra și ultima reuniune care a avut loc la Montreux pe 15-17 septembrie 2008.
E important? Da, fiindca este prima inițiativa în domeniu. Dar, cum țin sa sublinieze participanții, „nu este vorba despre un text juridic obligatoriu. Prezinta un ansamblu de obligații juridice internaționale pertinente și bune practici”. acestea fiind spuse, intenția vizibila este ca totul sa se organizeze spre un moment urmator, atunci cand s-ar putea organiza o conferința mondiala care sa adopte, eventual, un document de amploarea Convențiilor de la Geneva. Ca așa stau lucrurile, iata cadrul legislativ actual https://www.montreuxdocument.org/resources/tools.html
  • Le Document de Montreux(PDF, 128 Pages, 786.7 kB, Français)
  • Réglementation des entreprises militaires et de sécurité privées(PDF, 2 Pages, 1.9 MB, Français)
  • Das Montreux-Dokument(PDF, 48 Pages, 290.5 kB, anglais)
  • Konferenz Montreux+5: Schlussfolgerung des Vorsitzes (en)(PDF, 5 Pages, 180.4 kB)
  • Regulierung von privaten militar- und Sicherheitsfirmen (en)(PDF, 2 Pages, 1.9 MB, anglais)
În decembrie 2014 a fost constituit Forumul Documentului de la Montreux și este o platforma informala de consultari între semnatarii Documentului în scopul aplicarii sale la nivel național și la sprijinirea demersurilor vizand participarea altor state și organizații la promovarea și aplicarea prevederilor sale. Cu succes, caci, iata, pe 21 septembrie 2023, Romania a decis oficial https://www.montreuxdocument.org/news/romania_mdf.html sa adopte Documentul de la Montreux, devenind, la acel moment, cel de-al 59-lea Stat semnatar, acum numarul acestora fiind de 61.
Ce trebuie sa faca Romania din momentul în care, oficial, și-a exprimat susținerea pentru Documentul de la Montreux? aveți aici https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2023/09/MEMO-3.pdf un raspuns complet, sub forma unui Memorandum aprobat de Marcel Ciolacu, Prim Ministrul Romaniei din acel moment,. E un text care chiar merita sa fie citit deoarece înseamna sau poate sa însemne foarte multe lucruri caci implicațiile sale implica actuale dar și posibile acțiuni în momente delicate în relațiile internaționale.
Deci? În concluzie, sa mai așteptam prudenți caci, așa cum spunea doamna Țoiu de la tribuna adunarii Generale a ONU, „traim vremuri tulburi fara precedent în istorie”.

Cristian Unteanu

loading...
PUTETI CITI SI...

Codul mercenarilor: 61 de țări au semnat Documentul de la Montreux

Postat la: 29.09.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Nu exista așa ceva, în sensul ca nu exista o codificare juridica internațional acceptata care sa oblige statele, macar teoretic, la respectarea unor reguli așa cum, în principiu, avem reglementarile privind comportamentul de baza în perioada conflictelor armate și protejarea populației civile. Cat se poate și cand se poate. Dar ceva exista și cred ca e util sa vedeți ce anume, tocmai pentru ca folosirea mercenarilor este acum în plina expansiune, ca forma niciodata pe deplin recunoscuta a razboiului hibrid care, în sine, are puține definiții acceptate.
Nu exista țara a lumii care, în istoria sa de sange, sa nu fi apelat la unitați de mercenari pentru a suplini performanțele armatelor locale, de cele mai multe ori de stransura și aducand sub arme oameni fara pregatire militara specifica, fie țarani, fie orașeni, calfe și meșteșugari recrutați, la nevie, cu arcanul, cum era obiceiul și în Țarile Romane. Mercenarii erau profesioniști care, exact ca și acum, își ofereau serviciile oricui care platea sumele cerute, deloc interesați în motivul pentru care erau chemați sa lupte, grupandu-se în jurul oricarui steag exact pe perioada contractului, fara sa puna întrebari, subordonandu-se direct liderului lor, apoi, cateodata cu probleme, comanditarului politic de moment al acțiunii respective. au fost, de la începutul istoriei militare, pioni ideal de folosit în sensul ca nu puneau întrebari, nu aveau angoase morale, formau primul corp perfect solidar în lupta deoarece știau ca inamicul nu avea sa-i considere prizonieri de razboi, neavand o valoare financiara de schimb, și în cel mai bun caz erau uciși imediat, altfel trimiși la galere sau vanduți piraților. În același timp, se subordonau unei singure reguli cu valoare absoluta: strict pe perioada contractului, erau credincioși celui care le închiria serviciile, de asta depinzand și renumele grupului de lupta și prețul cu care, mai apoi, supraviețuitorii puteau negocia urmatorul angajament. !i așa se explica apetența multora dintre regi și împarați, de a-și încredința – cu toate riscurile – protecția personala unor soldați de închiriat, amintiți-va în acest sens practica adoptata, și de domnitorii noștri care, din prudența îndreptațita fața de fidelitatea forțelor locale, își plateau arnauții, garda personala tradiționala timp de secole.
Prima apariție a „profesioniștilor morții” este considerata a fi cea a Grupului Celor Zece Mii în anul 401 ÎCH. Xenofon relatand despre faptul ca acest grup de luptatori profesioniști a primit un contract din partea Regelui Cirus cel Tanar pentru a-l rasturna de pe tronul Persiei pe fratele sau, Regele artaxerxes. Generalii greci au încercat sa negocieze ieșirea din zona a trupelor dupa ce Cirus cel Tanar a fost ucis langa Bagdad, dar au fost tradați și uciși, iar Xenofon, scriitor și mercenar, a preluat, cu succes, nu numai comanda supraviețuitorilor dar și s-a angajat sa-i scape din încercuire și sa înceapa întoarcerea spre casa, totul descris în cartea sa devenita celebra, anabasis. a urmat, în aceasta fascinanta istorie a armatelor private, seria de experiențe a „garzilor personale” pe care împarții romani și le alegeau pentru a înlocui garzile pretoriene , aducand în loc salbaticii și nemiloși mercenari ținuturilor nordice, dar armatele private s-au constituit, foarte aproape de ceea ce știm azi, codificand primele regulamente interne de funcționare, de-abia în Evul Mediu european, Compania alba fiind, în secolul XIV, una dintre cele mai puternice armate de mercenari din Italia. au urmat Garzile Elvețiene, apoi Compania Catalana sau Garda Varangiana a Bizanțului.
În varianta moderna, putem consemna formarea, chiar înaintea declanșarii celui de-al Doilea Razboi Mondial, a unei companii private de piloți americani, The Flying Tigers, care au participat la razboiul chino-japonez, susținand trupele chineze, acționand sub acoperirea unei întreprinderi private, Central air Manufacturing Company. Dupa razboi, cei din CIa reiau și completeaza modelul și astfel s-a nascut CaMC, compania de transport aerian civil (CaT), mult mai cunoscuta sub numele de air america. Cam în aceeași perioada, britanicul David Stirling creeaza mai multe societați care angajeaza și folosesc mercenari, Watchguard International Limited sau Kilo alpha Services. Un loc aparte în aceasta istorie revine francezului antoine de Saint-Paul, mai bine cunoscut sub numele de Bob Denard, considerat pe drept cuvant omul care a schimbat aproape complet regulile care domnesc în acest univers cu totul special. Daca doriți sa vedeți cum funcționeaza acum aceste companii private de securitate, iata aici https://secoprotec.com/formation-contractor/ una dintre ofertele de pe piața.
Corect spus, titlul complet este acesta: Documentul de la Montreux privind obligațiile legale pertinente și bunele practici ale Statelor legate de operațiunile companiilor militare private și de securitate în timpul conflictelor armate. Documentul (îl puteți accesa aici https://www.icrc.org/.../file_list/montreux_document_en.pdf „este rezultatul unei inițiative comune lansata la începutul anului 2006 de catre Elveția și Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Între ianuarie 2006-septembrie 2008 au avut loc patru reuniuni interguvernamentale care au servit drept baza la elaborarea acestui document. În final, Documentul de la Montreux a fost adoptat prin consens de Statele participante la cea de-a patra și ultima reuniune care a avut loc la Montreux pe 15-17 septembrie 2008.
E important? Da, fiindca este prima inițiativa în domeniu. Dar, cum țin sa sublinieze participanții, „nu este vorba despre un text juridic obligatoriu. Prezinta un ansamblu de obligații juridice internaționale pertinente și bune practici”. acestea fiind spuse, intenția vizibila este ca totul sa se organizeze spre un moment urmator, atunci cand s-ar putea organiza o conferința mondiala care sa adopte, eventual, un document de amploarea Convențiilor de la Geneva. Ca așa stau lucrurile, iata cadrul legislativ actual https://www.montreuxdocument.org/resources/tools.html
  • Le Document de Montreux(PDF, 128 Pages, 786.7 kB, Français)
  • Réglementation des entreprises militaires et de sécurité privées(PDF, 2 Pages, 1.9 MB, Français)
  • Das Montreux-Dokument(PDF, 48 Pages, 290.5 kB, anglais)
  • Konferenz Montreux+5: Schlussfolgerung des Vorsitzes (en)(PDF, 5 Pages, 180.4 kB)
  • Regulierung von privaten militar- und Sicherheitsfirmen (en)(PDF, 2 Pages, 1.9 MB, anglais)
În decembrie 2014 a fost constituit Forumul Documentului de la Montreux și este o platforma informala de consultari între semnatarii Documentului în scopul aplicarii sale la nivel național și la sprijinirea demersurilor vizand participarea altor state și organizații la promovarea și aplicarea prevederilor sale. Cu succes, caci, iata, pe 21 septembrie 2023, Romania a decis oficial https://www.montreuxdocument.org/news/romania_mdf.html sa adopte Documentul de la Montreux, devenind, la acel moment, cel de-al 59-lea Stat semnatar, acum numarul acestora fiind de 61.
Ce trebuie sa faca Romania din momentul în care, oficial, și-a exprimat susținerea pentru Documentul de la Montreux? aveți aici https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2023/09/MEMO-3.pdf un raspuns complet, sub forma unui Memorandum aprobat de Marcel Ciolacu, Prim Ministrul Romaniei din acel moment,. E un text care chiar merita sa fie citit deoarece înseamna sau poate sa însemne foarte multe lucruri caci implicațiile sale implica actuale dar și posibile acțiuni în momente delicate în relațiile internaționale.
Deci? În concluzie, sa mai așteptam prudenți caci, așa cum spunea doamna Țoiu de la tribuna adunarii Generale a ONU, „traim vremuri tulburi fara precedent în istorie”.

Cristian Unteanu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE