• Tweet

Mulți mi-au spus în acești ani că trebuie "să îmi dovedesc nevinovația" în raport cu acuzele care mi se aduc. I-am auzit, de altfel, și pe mulți acuzați declarând la ieșirea de la parchet sau de la tribunal că își "vor dovedi nevinovăția". Pe un plan mai filosofic a fost proclamată și teza potrivit căreia este bine că procurorii încep urmărirea penală chiar și fără indicii serioase, pentru că astfel avem prilejul "să ne dovedim nevinovăția".

Trec peste această inepție - de fapt, un principiu nedemocratic, căci într-un stat al libertăților civile, acuzatorul trebuie să răstoarne prezumția de nevinovăție probând vina acuzatului iar nu invers - pentru a întreba: cum poți să îți demonstrezi nevinovăția în fața unor judecători care nu îți admit nici o probă în acest sens?' Cazul meu - "bani pentru amendamente" - este edificator. ICCJ în complet de trei judecători mi-a refuzat toate probele solicitate în apărare. Toate! Săptămâna trecută, ICCJ în complet de cinci judecători a făcut același lucru. Motivul? Sunt inutile! De ce sunt inutile? Mister! Nu se oferă nici un argument. Pot înțelege doar ca sunt "inutile" pentru cei ce vor să mă condamne.

În acuzarea mea DNA s-a folosit de două probe principale: mărturia a doi jurnaliști ai unui ziar de scandal din Marea Britanie (The Sunday Times), cercetați și condamnați în țara lor pentru practici nedeontologice care au dus la "deformarea cu rea credință a realității" - considerată ca probă directă; înregistrarea audio-video a convorbirilor dintre mine și acei jurnaliști, realizată cu camera ascunsă și pusă la dispoziție chiar de către ei - considerată ca probă indirectă.
DNA nu a prezentat nici o probă care să ateste că înregistrarea audio-video pe care a primit-o și pe care se bazează este originală, integrală și autentică. Sunt în posesia mai multor probe - printre care și raportul unui expert tehnic - care arată că înregistrarea este 100% prelucrată. Adică este un fals. Instanța de fond a refuzat să le ia în considerare. În sentința sa nici nu face vreo referire la ele; ca și când nu ar exista. Acum, instanța de apel, pe urmele celei de fond, respinge cererea mea ca un expert desemnat de judecători să verifice autenticitatea înregistrării. Motivul este același: expertiza este inutilă. În asemenea condiții cum să îți "dovedești nevinovăția"?

Cu privire la cei doi jurnaliști britanici care au acționat ca agenți provocatori, am prezentat scrisoarea prin care procurorii DNA îi instruiau cum să răspundă la interogatoriu astfel încât să nu îmi permită apărarea. Am prezentat, de asemenea, corespondența dintre DNA și respectivii "martori" prin care aceștia erau avertizați în legătură cu întrebările pe care li le va pune instanța. În orice țară civilizată asemenea martori ar fi fost compromiși. Ei nu ar mai fi putut fi folosiți de acuzare. La noi, probele mele referitoare la lipsa de credibilitate a mărturiei lor au fost ignorate. Pentru judecători ele nu există. Prima instanță a permis jurnaliștilor britanici să depună mărturie prin videoconferință. Cei doi nu voiau nici în ruptul capului să vină în România, temându-se, desigur, de vreo arestare; așa cum avea să se dispună în cazul jurnaliștilor de la Sky News (cei cu filmul "arme pentru teroriști"). În aceste condiții, agravate de defecțiuni tehnice și probleme de traducere, timpul rezervat s-a scurs înainte ca unul dintre cei doi să fie complet audiat. Pentru acesta mai rămăseseră doar douăzeci de minute, ceea ce, din cauza timpului consumat cu traducerea, reducea discuția propriu-zisă la numai zece minute. Pentru "a-mi dovedi nevinovăția" am cerut instanței de apel reaudierea martorilor respectivi. Cererea a fost respinsă. Au fost audiați destul. Și apoi, dacă tot ești condamnat, la ce îți mai trebuie "dovada nevinovăției"?!

Există martori care pot atesta că din momentul în care am fost abordat de jurnaliștii sub acoperire, am avertizat serviciile de informații române pentru a verifica dacă în spatele a ceea ce părea propunerea unei relații de consultanță, nu se află intenții subversive. Ce hoț anunță poliția înainte de a da o lovitură? Proba cu audierea acestor martori a fost refuzată. Există martori care știu că Parlamentul European a fost avertizat de către un guvern străin că se pregătește o acțiune de compromitere a mea, cu scopul de a fi anihilat politic. Mărturia lor ar putea fi esențială pentru a dovedi că probele prezentate împotriva mea sunt niște falsuri sau cel puțin nu sunt legale și nu pot forma convingeri dincolo de orice dubiu rezonabil. Nici audierea acestor martori nu a fost autorizată. Pe scurt, urmează să mă apăr fără nici o probă; sau numai pe baza probelor acuzării. Poate crede cineva că un asemenea proces este echitabil? Poate crede cineva că îți poți "dovedi nevinovăția" fără nici o probă? Poate crede cineva că acesta este un stat de drept?

În ceea ce mă privește se poate scrie de acum "cronica unei execuții anunțate". Aceasta mă privește însă pe mine. Un asasinat politic în plus.
Problema fundamentală este următoarea: dacă mie mi se poate întâmpla așa ceva, oricui i se poate întâmpla. Pensionarului care nu i s-a mai plătit pensia, chiriașului care a fost samavolnic evacuat din casă, salariatului pe care patronul îl persecută, debitorului pe care banca îl abuzează, comerciantului pe care partenerul de contract îl înșeală etc. Nebunii care se bucură de răul altuia vor simți cu toții acel rău pe propria piele. Iată motivul pentru care trebuie să ne unim cu toții pentru a pune capăt unui asemenea sistem. Nu se poate nega că printre victimile lui se găsesc și mari vinovați. Dacă, însă, un singur nevinovat a fost condamnat, înseamnă că este unul prea mult. Căci marile calamități umanitare provocate sau permise de derapajul actului de justiție, au început toate cu primul om care a fost condamnat înainte ca ședința de judecată să înceapă.

Adrian Severin