• Tweet

Acum nu ne dăm seama aşa cum nici partidele şi nici politicienii nu ştiu ce-i va lovi: ESG - Environmental, Social, Governance - noul trend economic, social şi politic global, va fi noul program de guvernare la care ne vom raporta.

În Europa, după Al Doilea Război Mondial, s-a creat piaţa oţelului şi a cărbunelui ca să se evite un nou război, apoi piaţa comună şi, în final, Uniunea Europeană de astăzi din care şi România face parte printr-un concurs fantastic de împrejurări. După Marea Unire de la 1918, intrarea în Uniunea Europeană este cea mai mare realizare politică din istoria noastră.

Toate ţările care au aderat şi care voiau să adere la Piaţa Comună trebuia să îndeplinească nişte criterii politice şi economice. Când s-a decis adoptarea euro toate ţările europene care au intrat în zona euro trebuia să se raporteze la criteriile de Maastricht legate de inflaţie, curs valutar, datorie publică, deficit bugetar. Grecia sau Italia, şi chiar Spania, nu s-au mai putut proteja prin deprecierea monedelor naţionale în faţa invaziei economice a germanilor.

Pentru a intra în Uniunea Europeană România trebuia să se conformeze şi să îndeplinească criteriile de aderare, să aibă democraţie politică, economie de piaţă funcţională, fără intervenţia statului, pieţele să fie libere începând cu piaţa valutară, moneda naţională să fie convertibilă şi să permită mişcarea totală a capitalului.

De asemenea, România trebuia să deschidă piaţa pentru investitori aşa cum Uniunea Europeană ne-a deschis piaţa muncii, ceea ce ne-a aspirat 4 milioane de români. Într-un fel sau altul, toate ţările UE trebuie să se conformeze regulilor, criteriilor şi condiţiilor politice, economice şi sociale ale Uniunii Europene. Ceea ce nu este rău. Acum vine ESG, un model economic şi social la care se va raporta toată lumea în următoarele decenii, inclusiv România.

Întâi multinaţionalele se vor raporta la ESG, care, sub presiunea investitorilor, acţionarilor, stakeholderilor, a clienţilor, angajaţilor şi publicului, vor fi nevoite să ia măsuri interne care să se conformeze condiţiilor ESG legate de mediu, impact social şi guvernanţă.

Ca să dau un exemplu simplu, Vodafone trebuie să cumpere de acum înainte numai energie verde. Asta înseamnă că, treptat, energia poluantă, bazată pe cărbune şi, în viitor pe gaze, va pierde teren. Giganţii petrolieri Exxon, Shell şi BP încep să simtă presiunea acţionarilor minoritari, vocali şi zgomotoşi, care întreabă managementul cum se raportează la schimbările climatice, la un mediu mai prietenos şi mai curat, la politicile de mediu dar şi de lucru cu angajaţii.

Dacă înainte nu conta unde erau zăcămintele şi exploatările din petrol sau cu cine le operai, acum aceste lucruri sunt cap de afiş, iar managementul nu mai poate face abstracţie de ceea ce crede publicul. BlackRock, cel mai mare fond de investiţii din lume, care depăşeşte 5 trilioane de dolari, a anunţat că nu va mai investi în companiile care nu au politici clare şi nu se conformează criteriilor ESG. Când începe BlackRock să-şi vândă acţiunile, orice companie intră sub o presiune imensă.

Ca să dau un caz simplist din România, gândiţi-vă că Fondurile de Pensii Pilon II nu vor mai investi în petrol din motive de ESG. Dacă nu se întâmplă ceva cu ele, Fondurile de Pensii Pilon II vor ajunge la active de peste 200 mld. lei şi vor fi cei mai mari investitori de la Bursă. Orice companie care vrea să aibă o bază stabilă de acţionari pe termen lung, va fi nevoită să se raporteze la criteriile de investiţii ale fondurilor de pensii.

În România, ca de altfel în întreaga Europă, vor fi industrii, sectoare economice, companii, care vor pierde teren până vor dispărea cu totul. Dar dincolo de impactul economic, ESG va veni cu un impact asupra sănătăţii şi educaţiei de care ne vom lovi în următoarele decenii şi într-un mod pozitiv, dar şi negativ.

Pentru a susţine trendul global ESG vom avea nevoie de oameni mai educaţi care să ocupe joburi care nici nu există în prezent. Aşa cum companiile au acum oameni de GDPR, vor avea oameni specializaţi în gestionarea denunţurilor interne (avertizor de integritate - whistleblower), aşa vor avea nevoie de directori şi departamente de sustenabilitate care să urmărească îndeplinirea criteriilor ESG.

Apariţia unor sectoare economice noi înseamnă alte specializări pentru angajaţi şi chiar modificarea programelor şcolare. Aşa cum acum este o presiune imensă pentru a scoate mai mulţi absolvenţi de IT, aşa va fi o presiune de a scoate absolvenţi de mediu sau de sustenabilitate. Toate aceste schimbări economice, politice şi sociale vor avea un cost pe care îl va plăti parţial Uniunea Europeană din taxele şi impozitele noastre, dar şi un cost pe care îl vom plăti cu toţii prin creşterea taxelor şi impozitelor sau introducerea altora noi.

Aşa cum plătim acum pentru pungi, care va trebui să fie biodegradabile, aşa vom plăti pentru mâncarea, teoretic mai naturală, din supermarketuri, pentru produsele şi serviciile care se vor conforma criteriilor ESG. Gândiţi-vă că un apartament, care va trebui să respecte criteriile de eficienţă energetică, va fi mai scump.

Până la urmă tot acest program de guvernare ESG ar trebui să aducă o îmbunătăţire a calităţii vieţii astfel încât intrarea la pensie, chiar la 70 de ani, să nu te găsească cu un corp poluat, plin de cancer, care mai are de trăit doar câţiva ani. Speranţa de viaţă va creşte dar, cel mai important lucru va fi legat de calitatea ultimului deceniu de viaţă. Cine nu ar vrea să fie ca pensionarii din Viena care, la 80 de ani, arată ca noi la 60 de ani?

Din punct de vedere politic, viitorul va fi al partidelor şi politicienilor care vor predica acest trend global, ESG, şi care se vor raporta la el în discurs dar şi în deciziile luate. La ZF şi BM am început să discutăm despre aceste trenduri pentru a pregăti terenul privind temele majore de discuţie la care ne vom raporta în următorii ani sau în următoarele două decenii.

Cristian Hostiuc