• Tweet

Jocurile sunt ca și făcute. PSD lasă impresia că la bătut în cuie pe Liviu Dragnea în funcția de viitor premier și mizează pe un rezultat excepțional în alegeri. PNL a optat pentru Dacian Cioloș și defilează cu acesta, tot pe rol de viitor premier. Vom asista, așadar, la un război extrem de puternic de imagine, astfel încât cetățeanul va opta nu numai pentru partide, ci, în subliminal, și pentru una sau alta dintre variantele de premier. Cine are șanse mai mari?

Conform unei aritmetici care reiese din rezultatele de la locale, înțelegând prin acestea numărul de primari, de consilieri, de președinți de consilii județene, dar și majoritățile create în consiliile locale, și din nenumăratele sondaje de opinie, PSD este favoritul acestei curse. Și mergând pe această logică, PSD are capacitatea de a-l forța pe președintele Klaus Iohannis nu numai să respecte litera Constituției, cum se angajează acesta de fiecare dată, ci și spiritul legii fundamentale. Cu alte cuvinte, chiar dacă PSD nu va face jumătate plus unu, dar își va lua suficientă distanță față de PNL, președintele urmează să fie obligat să accepe o nominalizare făcută de PSD. Iar dacă nu, PSD amenință în mod expres cu anticipatele, iar în subtext, cu o operațiune de demitere a șefului statului.

Cât de perversă poate fi însă această aritmetică? Cum poate fi răsturnat acest tip de raționament, ca președintele Klaus Iohannis să poată fi acuzat că a încălcat Constituția sau că a făcut altceva rău, în sensul de a se angaja vizibil în campania electorală și după, luând partea PNL? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne întoarcem la titlul analizei de față. Că PSD îl dorește pe Dragnea ca viitor premier este un fapt cert. Este la fel de cert că și acesta se vede premier. În acest sens, semnalele sunt nenumărate. Iar per a contrario, dacă lucrurile ar sta altfel, nimic nu l-ar împiedica pe Dragnea să se autoexcludă, încă de pe acum, din combinația care l-ar putea propulsa la Palatul Victoria.

Se mai conturează și cealaltă certitudine. Domnul Cezar Preda, vicepreședintele PNL, a fost destul de transparent zilele trecute când, într-o declarație făcută la un post de televiziune național, a afirmat că Dacian Cioloș va răspunde invitației lui Klaus Iohannis, făcându-și declarația de iubire față de PNL peste câteva zile, când acest partid își va lansa, cu tot fastul, programul de guvernare. Îi dau dreptate. Psihologic, este cel mai bun moment. Pentru că Cioloș poate pur și simplu să afirme că împărtășește aceleași proiecte de țară ca și PNL. Lăudând programul, își va exprima sentimentele de dragoste pentru liberali. Așadar, în scurt timp, cele două tabere vor fi cât se poate de bine conturate. Din acel moment începând, cetățeanul nu se va mai gândi doar la opțiunea politică pentru un partid sau altul. Va interveni un element nou. Și anume opțiunea pentru persoana premierului. La români, care sunt insuficient marcați doctrinar, alegerea persoanei contează foarte mult.

Și ce vor avea ei de ales? Vor alege între Cioloș și Dragnea. Între un premier care a guvernat un an, a schimbat câte un ministru pe lună, a făcut și lucruri rele și lucruri bune și i-a adus Românie o creștere economică de 5%, chiar dacă, în mare parte, această creștere este doar statistică. Este un profil de premier destul de difuz, elogiat de americani, dar și de europeni, astfel încât nu prea se mai știe în ce măsură ține partea României ori a Statelor Unite ori a Bruxelles-ului în ansamblu sau ține partea Franței și Germaniei. Și ce avem dincolo?

Dincolo, avem un profil de viitor premier extrem de bine conturat. Un baron local puternic, venit dintr-unul dintre cele mai sărace județe, după ce l-a păstorit mulți ani, și ajuns vătaf peste cel mai mare partid al țării, printr-un extraordinar concurs de împrejurări, generat de dubla demisie a lui Ponta. Și, culmea culmilor, pentru prima dată în istoria acestui partid, cineva a fost ales președinte în unanimitate. Un om condamnat penal. Pe drept sau pe nedrept. Și pe care îl așteaptă încă o sentință penală. Care, de această dată, poate fi cu executare. Când românii vor merge la urne, aceste două profiluri de premier vor conta imens. Evident, nu în ceea ce privește nucleele dure PSD și PNL. Dar ceea ce este în afara nucleelor dure înseamnă ceva în jur de 20 de procente.

O greutate, în alegeri, vor mai avea și alte două împrejurări. Prima este că liberalii au dat un președinte învingându-i pe socialiști, iar președintele este de partea lor, fie că o face manifest, fie că o face discret. Mesajul prezidențial are greutatea lui. Pentru ca și președintele Klaus Iohannis are un electorat. Care nu se suprapune întocmai pe electoratul PNL. Mai vin câteva procente și de acolo. În al doilea rând, întotdeauna, cei aflați la guvernare au un avantaj în alegeri. Dacă Dacian Cioloș e decis să mai obțină un mandat de premier, atunci va ști să își creeze, în mod discret, dar ferm, un avantaj, punctând electoral. Fie și numai pedalând într-o sală, pe o bicicletă, alături de niște tineri.

Sau tăind panglica pentru primele aparate F16. Sau luând vreo decizie guvernamentală cu caracter populist. Și să nu uităm un fapt esențial: domnul Klaus Iohannis a declarat, în calitatea sa de președinte, că se va opune sub orice formă nominalizării unui premier condamnat penal. Dacă, din această perspectivă, va dovedi cerbicie, poate fi el acuzat de către cetățenii României că încalcă legea fundamentală? Sau dimpotrivă, românii îl vor aproba? Iată, așadar, de ce, teoretic cel puțin, nu este deloc exclus ca scorul de la locale și scorul sondajelor de opunie să fie răsturnat la alegerile din decembrie. Nu ar fi nici prima, nici ultima oară când s-ar întâmpla așa ceva. Dacă politica ar fi liniară și nu plină de neprevăzut, nu ar fi atât de spectaculoasă cum este.

Sorin Rosca Stanescu