Demascați sub presiunea unirii

Postat la: 24.10.2016 |

Demascați sub presiunea unirii

Este extraordinar de interesant cum au reacționat liderii politici de la București sub presiunea demonstranților, care solicită o foaie de parcurs pentru realizarea reunirii Basarabiei la patria mamă. În linii mari, provocarea lansată de George Simion le-a creat frisoane celor mai importanți reprezentanți ai establishmentului politic de la București. Este un examen la care aceștia au căzut. Ceea ce înseamnă că, până în prezent, au fost duplicitari. Iar acum s-au demascat.

Despre George Simion au început să circule fel de fel de insinuări. Cei mai îndrăzneți sugerează că acesta ar fi un pion otrăvit al Federației Ruse. Nici mai mult, nici mai puțin. Cei mai puțin îndrăzneți afirmă că el și tinerii care îl susțin, de patru ani, în demonstrațiile organizate mereu în octombrie, după ce se întorc studenții din vacanță, ar fi transformați într-o masă de manevră. Tot a Federației Ruse. O masă de agenți provocatori. Aceasta este cea mai importantă scuză pentru șovăiala, pentru lipsa de consecvență, pentru duplicitatea liderilor de la București.

Este adevărat, George Simion s-a remarcat prin câteva gesturi extreme. I-a pus lumânări, în fața vilei sale, lui Ion Iliescu la una dintre aniversările acestuia. I-a aruncat cu bani în complexul expozițional atunci când "emanatul" loviturii de stat din decembrie 1989 și-a lansat o carte cu caracter istoric. George Simion și-a definit cât se poate de clar poziția. Este anti-kgb-ist, anti-comunist și promotor al reîntregirii României. Acum, este interesant de văzut ce soluții au identificat liderii politici de la București, pentru a se sustrage unui răspuns ferm la solicitările studenților.

Autoritățile statului, în frunte cu ministrul de Interne, au fost ferme. Au scos bâtele la bătaie. I-au extras pe capii Mișcării Unioniste din mulțime pentru a-i amenda și pentru a-i intimida. Și arătând, astfel, lumii întregi cum este tratată, la București, o demonstrație studențească având drept obiectiv readucerea acasă a Basarabiei. Ca nu care cumva să existe vreun dubiu la Moscova. Sau la Chișinău. Sau în altă parte. Premierul Cioloș s-a acomodat și el aceluiași trend. A pus coada între picioare și a declarat că, întrucât Executivul pe care îl conduce mai are doar două luni de viață, nu este în măsură să discute sau să negocieze un obiectiv pe termen lung și de o asemenea anvergură, cum este reîntregirea statului. Să vedem ce au făcut liderii politici.

PSD a purtat cu reprezentanții unioniștilor o discuție pur formală. Ca și când tocmai au aterizat niște extratereștri și a avut loc un prim contact, la capătul căruia părțile au decis că, pentru a se identifica, va mai fi necesar să se întâlnească cândva, în viitor. PNL, mai întâi, a stat cu ușile încuiate, apoi a purtat cu demonstranții un dialog formal. Mai mult prin intermediul declarațiilor TV. Cu două excepții, partidele mai mici au mers în trenă cu PSD și PNL. Excepțiile sunt Partidul România Unită care, de la bun început, s-a implicat, în mod manifest, de partea tinerilor unioniști și Alianța Noastră România care a lansat chiar o propunere concretă, extrem de interesantă.

Sunt sute de mii de basarabeni între care, culmea, și numeroși filoruși, antiunioniști și antieuropeniști care au primit cetățenia română. Ei au, astfel, posibilitatea să se stabilească aici, să muncească aici sau să beneficieze de drepturile pe care noi le avem de a munci în Uniunea Europeană. Dar mai ales, au dreptul să voteze. La locale, cei care și-au stabilit un domiciliu în România, la parlamentare și prezidențiale, ceilalți. Cu excepția, de acum celebră, a ex-președintelui Traian Băsescu și poate cu câteva alte excepții, nu sunt prea multe cazuri de cetățeni români care să fi primit cetățenia Republicii Moldova. Practic, nu există niciun mecanism special creat în acest scop, după modelul instituit de autoritățile de la București.

Dacă guvernul și președinția României au depus sau ar depune, în viitor, diligențele necesare pentru a obține, de la Chișinău, un răspuns echivalent, atunci ar exista, cu certitudine, sute de mii de persoane care, înțelegând miza, ar solicita și ar putea primi cetățenia Reapublicii Moldova. Dacă s-ar întâmpla așa, atunci cu totul altfel ar decurge lupta politică de la Chișinău care se poartă pe două paliere. Pentru Uniunea Euroasiatică sau pentru Uniunea Europeană; pentru unirea cu România sau contra reunificării. Sunt momente istorice când o țară are nevoie de bărbați de stat, de oameni îndrăzneți, hotărâți, cu viziune și animați de înalte sentimente patriotice. Acești oameni tocmai lipsesc. Cu câteva excepții care își iau bastoane în cap.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Demascați sub presiunea unirii

Postat la: 24.10.2016 |

0

Este extraordinar de interesant cum au reacționat liderii politici de la București sub presiunea demonstranților, care solicită o foaie de parcurs pentru realizarea reunirii Basarabiei la patria mamă. În linii mari, provocarea lansată de George Simion le-a creat frisoane celor mai importanți reprezentanți ai establishmentului politic de la București. Este un examen la care aceștia au căzut. Ceea ce înseamnă că, până în prezent, au fost duplicitari. Iar acum s-au demascat.

Despre George Simion au început să circule fel de fel de insinuări. Cei mai îndrăzneți sugerează că acesta ar fi un pion otrăvit al Federației Ruse. Nici mai mult, nici mai puțin. Cei mai puțin îndrăzneți afirmă că el și tinerii care îl susțin, de patru ani, în demonstrațiile organizate mereu în octombrie, după ce se întorc studenții din vacanță, ar fi transformați într-o masă de manevră. Tot a Federației Ruse. O masă de agenți provocatori. Aceasta este cea mai importantă scuză pentru șovăiala, pentru lipsa de consecvență, pentru duplicitatea liderilor de la București.

Este adevărat, George Simion s-a remarcat prin câteva gesturi extreme. I-a pus lumânări, în fața vilei sale, lui Ion Iliescu la una dintre aniversările acestuia. I-a aruncat cu bani în complexul expozițional atunci când "emanatul" loviturii de stat din decembrie 1989 și-a lansat o carte cu caracter istoric. George Simion și-a definit cât se poate de clar poziția. Este anti-kgb-ist, anti-comunist și promotor al reîntregirii României. Acum, este interesant de văzut ce soluții au identificat liderii politici de la București, pentru a se sustrage unui răspuns ferm la solicitările studenților.

Autoritățile statului, în frunte cu ministrul de Interne, au fost ferme. Au scos bâtele la bătaie. I-au extras pe capii Mișcării Unioniste din mulțime pentru a-i amenda și pentru a-i intimida. Și arătând, astfel, lumii întregi cum este tratată, la București, o demonstrație studențească având drept obiectiv readucerea acasă a Basarabiei. Ca nu care cumva să existe vreun dubiu la Moscova. Sau la Chișinău. Sau în altă parte. Premierul Cioloș s-a acomodat și el aceluiași trend. A pus coada între picioare și a declarat că, întrucât Executivul pe care îl conduce mai are doar două luni de viață, nu este în măsură să discute sau să negocieze un obiectiv pe termen lung și de o asemenea anvergură, cum este reîntregirea statului. Să vedem ce au făcut liderii politici.

PSD a purtat cu reprezentanții unioniștilor o discuție pur formală. Ca și când tocmai au aterizat niște extratereștri și a avut loc un prim contact, la capătul căruia părțile au decis că, pentru a se identifica, va mai fi necesar să se întâlnească cândva, în viitor. PNL, mai întâi, a stat cu ușile încuiate, apoi a purtat cu demonstranții un dialog formal. Mai mult prin intermediul declarațiilor TV. Cu două excepții, partidele mai mici au mers în trenă cu PSD și PNL. Excepțiile sunt Partidul România Unită care, de la bun început, s-a implicat, în mod manifest, de partea tinerilor unioniști și Alianța Noastră România care a lansat chiar o propunere concretă, extrem de interesantă.

Sunt sute de mii de basarabeni între care, culmea, și numeroși filoruși, antiunioniști și antieuropeniști care au primit cetățenia română. Ei au, astfel, posibilitatea să se stabilească aici, să muncească aici sau să beneficieze de drepturile pe care noi le avem de a munci în Uniunea Europeană. Dar mai ales, au dreptul să voteze. La locale, cei care și-au stabilit un domiciliu în România, la parlamentare și prezidențiale, ceilalți. Cu excepția, de acum celebră, a ex-președintelui Traian Băsescu și poate cu câteva alte excepții, nu sunt prea multe cazuri de cetățeni români care să fi primit cetățenia Republicii Moldova. Practic, nu există niciun mecanism special creat în acest scop, după modelul instituit de autoritățile de la București.

Dacă guvernul și președinția României au depus sau ar depune, în viitor, diligențele necesare pentru a obține, de la Chișinău, un răspuns echivalent, atunci ar exista, cu certitudine, sute de mii de persoane care, înțelegând miza, ar solicita și ar putea primi cetățenia Reapublicii Moldova. Dacă s-ar întâmpla așa, atunci cu totul altfel ar decurge lupta politică de la Chișinău care se poartă pe două paliere. Pentru Uniunea Euroasiatică sau pentru Uniunea Europeană; pentru unirea cu România sau contra reunificării. Sunt momente istorice când o țară are nevoie de bărbați de stat, de oameni îndrăzneți, hotărâți, cu viziune și animați de înalte sentimente patriotice. Acești oameni tocmai lipsesc. Cu câteva excepții care își iau bastoane în cap.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE