• Tweet

Sunt sceptic. Nu cred că declanșarea anchetei in rem, în urma dezvăluirilor lui Sebastian Ghiță și a recunoașterii parțiale din partea lui Traian Băsescu, va conduce la un rezultat cât de cât concludent. Cred, mai degrabă, că este o formulă adoptată de procurorul general al României menită să conducă la câștigarea de timp. Și, în final, la albirea personajelor.

O primă dovadă este cea mai notabilă dintre absențe. Generalul Marcel Opriș, șeful STS, este exact personajul care ar fi trebuit chemat la audieri. Și nu a fost chemat. De ce? Mai întâi, domnul Sebastian Ghiță afirmă că deține probe în sensul că Traian Băsescu, care de altfel i-a și mărturisit acest lucru, înregistra tot ce mișca la Palatul Cotroceni. Că nu ar fi scăpat niciunul dintre interlocutorii săi. În al doilea rând, Ghiță vine, la rândul său, cu o înregistrare în care Traian Băsescu, la un șpriț, relatează cum era pus la curent, din timp, asupra arestării unui judecător din sala de ședințe, înlocuirea acestuia cu un alt magistrat care garanta o pedeapsă de 10 ani pentru profesorul Dan Voiculescu și regreta că nu are la dispoziție un Cod penal care să îi permită să îl blagoslovească pe adversarul politic al lui Traian Băsescu cu 20 de ani de pușcarie. Desigur, magistratul nu s-a schimbat în ultima ședință de judecată aleatoriu. Adică prin tragere la sorți. Și nici nu avea timp, în câteva ore, să citească uriașul dosar. Era la curent Băsescu, și o recunoaște prin viu grai, și cu manevrele generalului Coldea, șeful operativ al SRI, în legătură cu cazul Voiculescu.

În al treilea rând, Sebasitan Ghiță, autodetonându-se, relatează și un alt caz de eliminare a unui adversar al președintelui de atunci. Sorin Ovidiu Vîntu. Și modul în care a fost pus și a acceptat să fabrice probe împotriva acestuia. Astfel, și SOV a ajuns după gratii. Fără a mai insista, Ghiță îl nominalizează în acest serial și pe al treilea patron de presă, Adrian Sârbu, neferindu-se să adauge faptul că același procedeu le-a fost aplicat și celorlalte vârfuri ale presei române. Vine Traian Băsescu și confirmă. Înregistrarea e cu vocea lui. Fragmentul este, însă, scos din context. Cei care l-au dat pe piață au omis, vezi Doamne, să facă publice și celelalte discuții de la masa cu pricina, unde s-a consumat mai mult alcool decât s-a ascultat muzică. Mai mult, același Traian Băsescu recunoaște deschis că, de când un ziarist l-a amenințat, a luat decizia să își înregistreze toți interlocutorii. Ziaristul cu pricina sunt chiar eu. Încă din 2005, fostul președinte m-a acuzat, fără a avea nicio dovadă în acest sens, că l-aș fi amenințat.

Ca atare, rezultă că încă de la începutul primului mandat fostul președinte și-a înregistrat într-adevăr, în biroul său din Palatul Cotroceni sau în oricare altă locație, absolut toți interlocutorii. Într-o altă precizare făcută de Traian Băsescu tot în ultimele câteva zile, el spune că este legal să dea publicității, oricând dorește, asemenea înregistrări. Rezultă nici mai mult, nici mai puțin că el dispune de o arhivă secretă uriașă și extrem de compromițătoare în raport cu sute de persoane. Un instrument formidabil de șantaj. Vine, duminică seară, Dumitru Dragomir și face, la rândul său, o dezvăluire bombă, pretinzând că are și un martor cheie în acest sens. Traian Băsescu i-a telefonat și l-a anunțat cu câteva zile înainte că împotriva lui urmează să fie deschisă o anchetă de către DNA. Dragomir a lăsat speaker-ul deschis. Un prieten de-al său a auzit ce îi spunea președintele. Și, într-adevăr, după câteva zile, procurorii l-au chemat la audieri.

Toate aceste înregistrări desfășurate pe parcursul a apropae 10 ani, fie că au fost făcute în sediul de la Cotroceni, fie că au fost făcute oriunde în altă parte, nu puteau fi realizate fără suportul și implicarea directă a unui serviciu secret numit STS. Condus, atunci și acum, de generalul Marcel Opriș. Cel care, înaintea alegerilor câștigate de USL, a făcut presiuni în județe în favoarea partidului susținut de Traian Băsescu. Cel care, în 2009, când Băsescu a fost suspendat și umbla prin garaj, i-a pus, în mod ilegal, acestuia la dispoziție o linie telefonică și un aparat la care nu au dreptul decât demnitarii în funcție. Cel care a răspuns și de partea informatică a ultimelor alegeri când, în mod surprinzător, Traian Băsescu și partidul său au obținut peste 5%. Ei bine, tocmai acest personaj cheie, generalul Marcel Opris, lipsește de pe lista celor invitați la audieri de către Parchetul General. Nu este cel puțin straniu?

Nu este încă și mai straniu faptul că Traian Băsescu a putut pleca acasă cu originalul înregistrărilor de la Cotroceni sau cu copii ale acestora, când este limpede că nu ar fi putut face acest lucru fără colaborarea sârguincioasă și obedientă a conducerii STS? Care, astfel, a încălcat într-un mod extrem de grav legea. Dacă nu sunt suficiente argumentele de mai sus, nu-i nicio problemă. În următoarele zile, sunt convins, vor veni probe noi și încă mult mai concludente. Pentru că noi nu asistăm aici la un război între Sebastian Ghiță și restul lumii. Noi suntem prinși în vâltoarea unui război izbucnit în interiorul sistemului și apoi externalizat. Sebastian Ghiță nu este singur. Nu este de capul lui în această aventură. Dimpotrivă, s-ar putea chiar să fie un martor protejat. Iar dacă nu e, s-ar putea să devină.

Războiul este însă și mai amplu. Cu excepția lui Eduard Hellvig, numit șef la SRI pentru că George Maior trebuia să ajungă ambasador la Washington, și a lui Mihai Răzvan Ungureanu, care a demisionat în condiții extrem de suspecte de la SIE, după doi ani și ceva de la preluarea mandatului prezidențial, în mod absolut neobișnuit, domnul Klaus Iohannis nu a făcut niciuna dintre schimbările așteptate. Dimpotrivă. În dauna instituțiilor pe care le reprezintă, i-a păstrat pe toți în funcție. Toți cei numiți și ridicați în rang de Traian Băsescu. Generalul Florian Coldea, directorul operativ al SRI, generalul Silviu Predoiu, directorul operativ SIE, generalul Marcel Opris, directorul STS, generalul Lucian Pahontu, directorul SPP implicat în uciderea unui om la vânătoare și, dacă nu ajunge, lista poate fi completată. Iată de ce sunt sceptic și nu cred nici în ruptul capului că această investigație declanșată la Parchetul General va conduce la vreun rezultat.

Sorin Rosca Stanescu