• Tweet

Mă pregăteam să scriu despre cu totul altceva, - despre jurnalul lui Titu Maiorescu, dar o știre trimisă de un prieten m-a izbit în moalele capului:

"Noua Zeelandă va interzice vânzarea de ţigări către generaţiile viitoare, în condiţiile în care ţara îşi propune să devină una fără fumat până în 2025, a anunţat guvernul. Persoanele cu vârsta de 14 ani în momentul intrării în vigoare a legii nu vor putea niciodată să cumpere tutun în mod legal, a declarat ministrul asociat al Sănătăţii, Ayesha Verrall. 'Vrem să ne asigurăm că tinerii nu încep niciodată să fumeze, aşa că vom transforma în infracţiune vânzarea sau furnizarea de produse din tutun noilor generaţii', a mai spus ea".

Cei care sunt nefumători vor spune, cu superficialitate: "... ei, și? foarte bine!. Nu mă privește pe mine." În fapt, e cu mult mai grav. Faptul că un astfel de act, acela de a hotărî pentru generații întregi este abominabil. Faptul că o țară cum este Noua Zeelandă în întregul ei poate fi de acord cu această hotărîre este, în mizerabilitatea lui, incalificabil. Ceea ce confirmă că Huxley avea dreptate să afirme că cea mai mare lecție a istroriei este că nimeni nu învață nimic din lecțiile istoriei.

Este bine cunoscută o întâmplare din timpul dominației naziste, în care un cetățean vede cum sunt ridicați și arestați de pe stradă evreii și nu ia atitudine: "N-am zis nimic, fiindcă nu eram evreu". Peste un timp vede cum sunt arestați homosexualii și reacția lui e aceeași. Nu protestează, fiindcă nu era homosexual. La fel, a tăcut și când au fost ridicați de Gestapo alcoolicii, pe motiv că nu era alcoolic. Dar în momentul când l-au ridicat pe el de pe stradă a constatat că în jur nu mai era nimeni să protesteze, fiindcă fuseseră deja arestați fără ca el și alții ca el nu-a schițat un gest, considerând că nu e treaba lor, nefiind ei puși în situația dată.

Se vorbește despre obligativitatea vaccinării. Sunt guverne care au adoptat sau se pregătesc să adopte un astfel de act, anulând astfel dreptul omului de a alege ce face cu propria viață sau moarte. Respectarea Drepturilor Omului a început să pălească. Dacă în anii 70 tot occidentul răsuna de penalizarea estului comunist pentru "încălcarea drepturilor omului", astăzi marele Occident civilizat și civilizator abia dacă mai este interesat de acest subiect. Organizațiile neguvernamentale, cele care pe atunci se ocupau tocmai de acest subiect sensibil, s-au transformat după 1990 în organizații politice, cu finanțări ascunse, construite ăn jurul unor personaje ale societății "în civil".

Faptul că un guvern oarecare decide în numele unor generații viitoare, ce fel de experiențe e bine sau nu este bine să aibă, face din această tragică "întâmplare„ cea mai mizerabilă acțiune neomarxistă la care eu, personal n-aș fi crezut că aș putea fi martor, în timpul vieții mele. Și scriu despre asta, acuzator, fiindcă nu vreau să pățesc experiența pe care am povestit-o mai sus, în timpul nazismului.

De aici încolo, lucrurile vor fi simple. Dacă peste un timp un guvern va decide că zahărul, carnea sau grîul pot cauza moartea, le vor interzice la consum. Prin lege. Iar generații întregi vor fi private de a-și exercita dreptul de a alege în legătură cu actele propriei vieți. Un drept fără de care viața în libertate nu poate fi concepută. În jur de 3 miliarde de oameni, numărul de fumători ai planetei, se vor transforma într-o formă sau alta, în delincvenți.

Un fapt tot mai evident pune încet-încet stăpânire peste popoare întregi. Pe un fond de prostie și superficialitate accentuată, un neomarxism distrugător preia frâiele națiunilor. Sper să nu mai trăiesc să văd Lumea sub o continuă supraveghere a polițiilor sănătății, ale ecologiei și, cu alte cuvinte, a gândirii. Mi-au ajuns 30 de ani sub Ceaușescu. Nu vreau să văd cum începe să domine un gen de cunoaștere, murdărită de ideologii, în sensul celei descrise de Școala de la Frankfurt, în prelungirea ideilor lui Marx.

Ajuns cu textul aici, mă pregăteam să răsfoiesc din nou "A supraveghea și a pedepsi", excelenta carte a lui Michel Foucault, când același prieten îmi trimite o altă știre, proaspătă, știre care vine să confirme ceea ce e mai rău. Ne îndreptăm spre o lume inertă, neo-marxistă, fără Dumnezeu, compusă din "supravegheați" și "pedepsiți".

În Olanda, deși 80% din populația țării este vaccinată, s-a luat si masura interzicerii totale a amuletelor impotriva radiațiilor 5G care erau achiziționate de tot mai multe persoane. Interdicția a fost „motivată" de faptul că acesta amulete „fac mai mult rău purtătorilor prin substanțele cu potențial radioactiv pe care le conțin și le emană". De fapt, acestea conțin amestecuri din plante, iar altele, minerale inofensive, putându-se mai degraba deduce că nu ar ajuta la nimic, decat ca ar face rau. Autoritațile care au interzis vânzarea acestora susțin că oamenii care le comandă online sunt "adepți ai teoriei conspirației" si că "nu exista nicio ratiune ca radiatiile 5G sunt daunatoare sănăntații", folosindu-se practic aceeași retorică din cazul vaccinurilor ARN mesager.

Ce vina au oamenii ca se incred in puterea unor plante?, vă puteți intreba. Daca ei iși închipuie că niște amulete ii protejează de radiațiile 5G pe care le consideră dăunatoare, atunci de ce să fie interzisă purtarea acestora și de ce purtatorii să fie catalogați ca fiind conspiraționiști? Oficialii explica faptul că doresc să protejeze populația de "substante toxice". Fix in țara in care sunt legalizate drogurile, care se vand in magazine si in restaurante!

Se pedepșește dintotdeauna, spune Foucault, însă se supraveghează oamenii doar o dată cu începutul modernității. Ambiția instituțională a neomarxismului care se instalează în Lume, cucerind vaste teritorii, este aceea a statului modern, unde societatea este din ce în ce mai controlată. Vedem cu ochii noștri cum Statele sunt dornice să conducă prin supravegherea comportamentelor. Se renunță, așadar la pedeapsa dură, exemplară, adoptându-se genul de pedeapsă sistematică și "terapeutică". Politicienii și instituțiile de forță devin "marii ingineri ai sufletului omului", preocupați mai mult de interioritatea și de sănătatea oamenilor, nu de actele acestora în cadrul societății.

Cred că e, deja, prea târziu. Suntem pe drumul fără întoarcere al pierderii în totalitate a unor noțiuni altădată, sfinte în discursul public și politic, cum ar fi "democrație" sau „drepturile omului". Merită recitit, așadar (mai ales de către nefumători!) Michel Foucault. Atât cartea citată mai sus, cât și cartea lui "Les Mots et les choses", apărută în 1966.

Vom vedea astfel, ce ni se pregătește: construcția unui sistem instituțional internațional disciplinar, de supraveghere, adică exact opusul democrației. Pe fondul unei din ce în ce mai uniformizante prostii și inculturi, a mai multor generații de analfabeți funcționali, statele vor putea impune un abominabil mecanism al alterizării, al excluderii unor categorii sociale, declarate indezirabile și transformarea lor în "delincvenți", care trebuiesc despărțiți de societate.

Se lucrează intens la asta. Recentele mizerii aruncate de la Bruxelles spre o Europă creștină, chiar înaintea Crăciunului, nu este decât mascarea acțiunii de confiscare a puterii Bisericii asupra celor pe care îi păstorește. Fiindcă așa cum a avertizat deja Foucault, în Statul modern emerge o nouă putere pastorală, care dă noi înțelesuri mântuirii, de bună seamă, seculare: sănătate, bunăstare, securitate. O serie de țeluri lumești se substituie țelurilor religioase ale puterii pastorale tradiționale. Cu fiecare secundă care trece, cu fiecare drept pierdut fără ripostă, Puterea neomarxistă își extinde rețelele instituționale până în adâncurile societății, invadând mizerabil intimitatea și interioritatea oamenilor.

Octavian Hoandră