• Tweet

La prima vedere, gestul său este scandalos. Nu doar senzațional. L-a primit pe George Simion în cabinetul său de primar al Clujului, l-a salutat reverențios, l-a tratat drept un partener, a ignorat faptul că acesta era și este în plină campanie de strângere de semnături pentru demiterea lui Klaus Iohannis și, puțin mai târziu, s-a declarat suveranist. Analiști de marcă încearcă să explice ce se întâmplă. Și, de fapt, ce se întâmplă?

Emil Boc este sau era aliatul politic al lui Klaus Iohannis. L-a susținut pe acesta în ambele campanii electorale. Din spate, a fost încurajat și de fostul său tovarăș de drum, Traian Băsescu. Care, atunci când se afla la Cotroceni, a declarat rituos că merge pe mâna „Marelui Licurici". Mă rog, nu chiar „pe mână". În cele două mandate ale sale, în care l-a avut partener pe o lungă bucată de drum pe Emil Boc, Băsescu s-a dovedit un adept sută la sută al globalismului. Al unui globalism dominat de Statele Unite. În continuare, între cei doi există un parteneriat. Oare Băsescu îi arată pisica lui Iohannis prin intermediul lui Boc?

Iată o întrebare cu un răspuns extrem de dificil de dat. E clar că fostul președinte e în corzi. După ce fratele lui a executat, vin la rând fiica cea mare și prezumtiva iubită. E aproape imposibil ca acestea să scape de o aruncare pentru mai mulți ani după gratii. Iar vârful cuțitului îl ajunge și pe el. În februarie, pe Traian Băsescu îl așteaptă o sentință definitivă legată de statutul său de turnător al poliției politice, deja consacrat printr-o primă decizie judecătorească. După care poate urma prăpădul. Adică un dosar penal în toată legea pentru repetate declarații în fals. Când a scris și a semnat că nu a fost ceea ce a fost. Poate că gestul lui Boc poate fi explicat din această perspectivă. Însă nu este singura explicație.

Pe măsură ce globalismul se compromite în ochii cetățenilor României, suveranismul câștigă teren. Până când se va ajunge la un echilibru - și va trebui să se ajungă, poate chiar și la o armonie între globalism și suveranism -întreg sistemul mondial se mișcă între flux și reflux. Iar în România fluxul și refluxul sunt mai accentuate. Și această mișcare poate genera un tsunami politic. Oamenii s-au săturat ca România să fie înjosită, și reacționează. PNL și-a pierdut substanța liberală și națională, iar PSD și-a abandonat mesajele și luările de poziție pe care le-a avut în trecut. Pentru a intra în cărți. Neomarxiștii de la USL nici vorbă să iradieze național. Nu a mai rămas decât AUR.

Oficial, AUR s-a născut la 1 decembrie 2019 și are deci o istorie extrem de scurtă. În realitate, reprezentanți ai acestui partid și în primul rând George Simion au devenit cunoscuți încă din primele luni ale anului 1990. A fost „golan", a participat la demonstrațiile anti-Iliescu din Piața Univesității, s-a confruntat cu minerii și, ulterior, cu toate interdicțiile pe care le-a avut de-a intra în Republica Moldova, a construit o uriașă organizație, care a făcut acolo grădinițe și școli, care a adus sute de mii de basarabeni în România, care a organizat uriașe donații de cărți și care a reușit în mii de locuri din România să transmită un mesaj pe sufletul nostru al tuturor: „Basarabia e România". Iar partidul AUR a urcat fulminant. A ocupat 10% din Parlament la alegeri iar acum, conform sondajelor de opinie, este pe locul doi pe podiumul electoral, surclasând cu multe procente PNL-ul și suflându-i chiar în ceafă PSD-ului.

AUR este un partid care, în prezent, le dă frisoane tuturor celorlalte partide parlamentare, inclusiv UDMR, tuturor fanaticilor globaliști și neomarxiști, cancelariilor statelor partenere UE și NATO, care înghit cu greu mesajele de tip patriotic, naționalist și suveranist, și, din păcate, și evreilor din toată lumea. Aici deschid o paranteză. În urmă nu cu multe zile, Claudiu Târziu, copreședintele AUR, printr-un comunicat pe care și l-a asumat și pe care partidul până la urmă l-a asumat, s-a referit la Holocaust ca la o temă minoră. Este firesc să fi luat foc toți cei, evrei sau neevrei, care înțeleg cât de serioasă și cât de dramatică este această temă. Și au luat foc. Și iată că AUR este pus la zid și din aceasă direcție. În realitate, partidul în sine a fost victima unei diversiuni. Comunicatul nici măcar nu a fost scris de Claudiu Târziu. Mai devreme sau mai târziu, vom ști cine a jucat această carte otrăvită. Tema comunicatului era educația. Și poziția acestui partid naționalist și suveranist, în raport cu legile educației. Întreaga temă a fost compromisă în mod intenționat. Prin introducerea unei subteme false. Cea a Holocaustului. Dar răul a fost săvârșit. Și va fi greu de reparat.

Când Boc l-a primit și l-a îmbrățișat pe George Simion, știa toate aceste lucruri. Și totuși a făcut-o. Rezultă că Boc, care nu este deloc un iresponabil, a înțeles că, pe acest subiect al Holocaustului, Claudiu Târziu, copreședintele AUR, a fost împins și a alunecat pe gheață. Și că, în realitate, AUR este departe de a fi un partid antisemit.

Emil Boc conduce un oraș multietnic și multicultural. Capitala Ardealului. Este inevitabil ca el să aibă relații foarte apropiate cu maghiarii din Cluj. Implicit cu UDMR. Dar în turneul național pe care îl face, una dintre țintele lui George Simion este, așa cum s-a dovedit, și UDMR. Mai exact spus, una dintre fundațiile acestui partid. Emil Boc a trecut și peste asta. Nu numai că l-a îmbrățișat pe George Simion, dar a și declarat că s-a transformat într-un adept al suveranismului. Într-un conservator suveranist. Sună ciudat. Nu chiar atât de ciudat, dacă ne gândim la ce s-a întâmplat ziele trecute în Timișoara. O mișcare fenomenală, care vine tot din interiorul Partidului Național Liberal. Sute de liberali au creat o organizație, care se va transforma tot într-un partid suveranist. Care se va chema Partidul Liberal Conservator. Se creează deci o axă ardeleană care, simțind natura adevăratelor sentimente ale populației și direcția în care se îndreaptă acestea, virează politic într-o direcție în care Uniunea Europeană este percepută, așa cum de altfel a și fost întemeiată, drept o uniune a statelor națiune.

Numai că, așa cum pe bună dreptate remarcă Bogdan Tiberiu Iacob într-o analiză postată recent, în tot acest proces, președintele Klaus Iohannis este aruncat în șanț. Pentru că George Simion face acest formidabil turneu politic prin România, la capătul căruia adună suveraniști din sute de localități și atrage în aspiratorul său, rând pe rând, liberali la bucată sau organizații întregi, sub pretextul, atenție, al strângerii de semnături pentru demiterea președintelui Klaus Iohannis. Peste câteva zile, vor fi un milion. Pretutindeni sunt oameni care semnează cu ambele mâini. Iohannis se prăbușește și PNL odată cu el. Și se deschide larg mormântul globaliștilor.

Tot acest proces a fost sesizat în mod inteligent de cel puțin doi politicieni de marcă, personaje care au știut mereu să se adapteze curentului principal al opiniei publice. Unul dintre ei este Emil Boc. Celălalt, tot un important edil local și jucător național, Ilie Bolojan. Așa că, până când va reuși să repare uriașa gafă legată de Holocaust și până când va domoli și furia UDMR, stârnită de ultima sa acțiune, George Simion adună un număr incredibil de mare de bile albe. Și cine știe? Poate chiar va genera suspendarea lui Klaus Iohannis.

Sorin Rosca Stanescu