• Tweet

Bucuria conaționalilor și a politicienilor văzduhiști, din timpul amerizării miniștrilor de externe atlantiști, săptămâna trecută la București, nu e decât grimasa vacii când se eliberează pe pășune.

NATO a dictat ca România să ia Republica Moldova sub protecție, dar să o și finanțeze. Americanii nu dau niciun ban, ba mai mult - prin politicile anti-inflație - dau lovitură, după lovitură corporațiilor europene și pieței libere. Cât privește vizita de stat a lui Macron la Washington se vorbește mai mult despre homarii braconați, decât despre vreo brumă de salvare a Europei.

Multă lume nu știe că, în urma primului summit NATO din România anilor 2008, a început al doilea război al Crimeei. Profesorul american John Mearsheimer vorbea chiar despre o provocare a SUA asupra Rusiei, ca urmare a anunțului făcut atunci, de către Administrația Bush jr., că procesul de extindere al Alianței Nord-Atlantice va cuprinde Ucraina și Georgia. La scurt timp, armata rusă a invadat Osetia de Sud.

Nu împărtășim deloc mândria în bot de iepure a românilor că au venit Mai Marile Lumini ale Lumii să se tragă-n chip prin staulul, numit pompos Palatul Poporului. Timp de două zile, nu s-a discutat mai deloc despre nevoia de arbitraj sau despre Diplomația Păcii, ci doar despre înhămarea la boii cei mari ai înarmării. Am trăit să aud cum o minstereasă estoniană a propus chiar ca fiecare stat membru al Alianței să cotizeze cu 1 % din PIB, pentru a umple arsenalul Ucrainei. Mai pe șleau, chiar și oamenii zdraveni la bilă și mai mintoși decât ciurda de likeri să fie obligați să stoarcă portofelul și să finanțeze acțiunile criminale.

Bruma de prosperitate a Europei e topită de mașinațiunile conflagrației dintre SUA și Rusia, Ucraina fiind doar un proxy
S-a discutat doar despre cum topim bruma de prosperitate a Europei pe ultimele modele de rachete și tunuri! Auditoriul era în extaz. Corul susținătorilor Ucrainei au cântat la aceeași masă partitura „to Kill a God", muzică eroică, în ritm drăcesc.

"Nu vă lăsați păcăliți de veștile bune. O criză economică brutală va supune Europa la un test de rezistență," avea să profețească, în acele zile, „The Economist". Odele aduse Americii nu țin de foame și de frig. Emoțiile răsfirate pe televiziunile de propagandă, împreună cu anunțurile legate de noi finanțări pentru mașina de război ucraineană, nu bagă căldura-n case.

Portofelele se topesc, nu din cauza încălzirii globale, ci a fantasticei mașinațiuni americane, privind așa-zisa reformă energetică globală, a populismului economic și a decuplării Europei de moara de bani a Wall Street-ului, unde câștigurile trosnesc ca artificiile de Crăciun. Glorie, Americii. Știe să facă bani, chiar și-n vremuri de război.

De la celălalt capăt al firului roșu, președintele american al Europei, cum a fost poreclită de către Politico Ursula von der Leyen, a anunțat armata de proști că va confisca șase sute de miliarde de euro din banii rușilor aflați în străinătate și-i va da Ucrainei ca daune de război. Președintele Comisiei Europene nu a explicat cu cine, cum și când va organiza hold-up-ul și pe baza căror legi și regulamente.

Dacă am fi la Mozi, am aplauda curajul. Și am ține cu hoții. În culisele gestului său, de un politicianism veros, raționalii cred pe cuvânt Politico. Ursula nu e doar președintele american al Europei, ci și agentul bancar al cuplului Elon Musk și Peter Andreas Thiel, care au un plan strategic de distrugere a monetarismului și introducerea pe piață a banilor digitali. Prin lovitura dată finanțelor rusești (dacă va dibui cotloanele existenței rezervelor rusești), va creea nu doar un precedent, ci va distruge întreg sistemul bancar european, de unde investitorii vor fugi ca degetele de lepră. Oamenii care lucrează cu bani râd de intenția doamnei von der Leyen.

"The Economist" mai zice că prețurile la gaz, în Europa și Marea Britanie, sunt de șase ori mai mari decât valorile normale altor vremi. Acum, rezervele s-au umplut. Dar, de la anul, nu va mai fi nicio moleculă de gaz rusesc. Apropo, de distrugerea conductelor Nord Stream l. Recent am aflat motivul demisiei domniței Liz Truss, din fruntea cabinetului britanic. Un grup de hackeri ruși i-ar fi spart parolele telefonului mobil și astfel hoții digitali au aflat că la câteva secunde de la exploziile din Marea Baltică, premierul britanic, încă în funcție, i-a transmis președintelui SUA, Joe Biden: "it is done." (s-a rezolvat n.a.).

Și a rezolvat tăierea definitivă a gazului rusesc. Între timp, petrolierele americane gem de încărcături de gaz lichefiat în danele porturilor europene. De ce? Bascularea containerelor nu e ca cea a nisipului în mare. Necesită o serie de acțiuni de manipulare, făcute cu discernământ, pe baza unor reguli. În plus, exportatorii americani nu se grăbesc. Vorba unui coleg de redacție: „se face că avem o criză de butelii. Petromistul stă cu remorca încărcată full, în fața porții mele, dar nu-mi vinde nicio unitate, la prețul de azi, de 120 de lei. Așteaptă să se facă două sute".

Cam așa și cu păcălirea Europei cu binele impus de sancțiuni. Companiile americane mustesc de bani, în timp ce cele germane sunt gata de plecare peste mări și zări. O criză pe bătrânul continent e predictibilă. Emmanuel Macron s-a dus fluture și s-a întors molie din vizită de stat la Casa Albă. Presa mainstream a discutat mai mult despre homarii consumați ilegal, la cina festivă, decât despre presiunile economice. Nu știm dacă Joe s-a mai înduplecat față de grijile investitorilor francezi.

"Fabricat în America" e ultimul flit dat cucoanei europene. Păcat că celebrul parteneriat istoric franco-german nu mai există; de Gaulle & Adenauer, Chirac & Kohl, Sárközy & Merkel. Macron și Scholtz au făcut praf mitul prosperității europene. Nimic nu va mai fi cum a fost. Și ce dacă peste cincizeci de ani, după deschiderea arhivelor, se va dezvălui că amândoi erau agenți americani?

Marius Ghilezan