• Tweet

”Adevărurile noi nu se văd în umbra minciunilor vechi”- spune marele German Johann Wolfgang Goethe. Noroc cu Deutsche Welle că ne reamintește unele lucruri pe care nu le mai luăm în seamă, de parcă n-ar exista: ”Mulți români pleacă din țară și speră să își facă o viață mai bună în străinătate. Aceștia muncesc ore întregi pentru a culege căpşuni şi sparanghel, dar sunt nevoiți să îndure iadul pentru câțiva bănuți.

Situația a ajuns și în atenția autorităților. O localnică a rămas șocată de felul în care sunt tratați est-europenii și le-a povestit celor de la publicația Baden - „Badische Neueste Nachrichten" (BNN) ce sacrificii fac muncitorii pentru a avea bani să își pună o pâine pe masă. Potrivit presei germane, „căpşunarii" dorm în rulote vechi, cocioabe şi containere din tablă ondulată, aliniate într-un spaţiu foarte mic, cu canapele uzate.

Tavanul stă să cadă pe ei și se adăpostesc cu greu de ploaie. E onorant cum ne comportăm cu ucrainienii care fug din cauza războiului, dar uităm prea ușor de românii care fug din fața războiului guvernelor româniei împotriva propriului popor, care durează de 30 de ani. sau, poate e o confirmare a spuselor poetului George Vieru:"Doi mari vrășmași are românul. Mila pentru străini și ura pentru ai lui."

Printre cuvintele folosite în mod obișnuit de către prompteriste, nu mai mult de 100-150, au apărut în discursul televiziunilor, (narativ, imagine satelitară, hub de armament, rachete, mine, etc) dar și convingerea moderatorilor și a invitaților că noi, cei care le urmărim, suntem niște bieți cretinei fără creier, care așteptam să ne spună ei ce anume căutăm pe pământ și în viața noastră, astfel că ne anunță de fiecare dată:"... ca să înțeleagă și cei de acasă...

" Deși avem aceleași informații ei știu că noi nu înțelegem nimic, așa că se simt datori să ne spună cum trebuiește să înțelegem, ce ni se întâmplă, să nu cumva să avem alt punct de vedere. Poate că ideea îngrozitorului domn Arafat cu "Ministerul Adevărului", în care ONG-urile lui Soros să hotărască ce/cum este legal să înțelegem e cel mai bun lucru de făcut într-o Românie care deși e la mare ananghie, din toate punctele de vedere, oamenii își mai permit, - culmea -, să aibă și alte opinii, în afară de cele oficiale...

Astfel, sub Sfanta Ipocrizie a "șefilor europei", tema sparanghelului, dar și alte atâtea, trec, duios, în uitare... Mai greu de explicat va fi, cred, atitudinea (de înțeles, dar care dă foarte rău ca imagine), a unei Germanii criticată pentru opoziția față de un embargo imediat asupra hidrocarburilor rusești pentru a seca fluxurile financiare către Moscova. Germania nu va tăia conductele rusești, fiindcă Germaniei îi pasă de propriul ei popor și nici n-are de dat explicații nimănui, așa cum n-a făcut-o niciodată. Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a afirmat, marţi seară, că "încă se opune opririi, în termen scurt, a importurilor de energie din Rusia".

A sărit și "frumosul" premier Olandez, Ruute: "Trebuie să reducem această dependenţă. Trebuie să o facem cât mai rapid posibil, dar nu o putem face mâine". Tot el e cel care bloca intrarea României în Schengen, pe motiv de corupție, exact în momentul în care în țara lui, Olanda, banca ING a fost amendată cu 900 milioane de euro pentru spălare de bani. M-am uitat atent la fotografia lui, cea care însoțea știrea și m-a izbit asemănarea lui cu Talleyrand, ministrul de externe al Franței, despre care unii spun că a fost o mare canalie, și însuși Împăratul l-a ștampilat brutal - "un căcat într-un ciorap de mătase".

Cioran pare să fi prins, admirând la muzeul Carnavalet portretul lui Talleyrand, "spiritul" acestui gen de oameni: "... extraordinara finețe a chipului și zâmbetului. Oportunistul de calitate... (...) Mi ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand" - spune Cioran în jurnalul său...

Mă întreb de ce nici un mare jurnalist nu i-a trecut prin cap s-o intervieweze pe fosta Cancelară a Germaniei, Angela Merkel. Sau pe fostul Cancelar Gerhard Schroeder, cel care l-ar putea înlocui pe Timur Kulibaev, președintele asociației Kazenergy, în consiliul de administrație al "Gazprom". Gerhard Schröder primește zilele acestea Mai ales mesaje de despărțire, ne spune presa germană: firme la care fostul cancelar era de ani mulți consilier, la care fostul jurist și politician social-democrat se afla în consiliile de supraveghere sau în conducere, își întrerup relațiile de colaborare cu el. Fie că e vorba de marele concern mediatic elvețian Ringier sau de compania germană Herrenknecht AG.

Dar, o ficial, nu se precizează de regulă motivul despărțirii de fostul cancelar. Cu siguranță că dacă acești doi oameni ar vorbi, am înțelege mai mult ceea ce ni se întâmplă azi.

"Cancel culture", amestecată nefericit în cultura vestică e îmbibată de etosul capitalist, susținut de supoziția larg răspândită cum că profitul este motivația supremă a calculelor politice și că sintagma „economia, prostule!" stă la baza procesului decizional, în Rusia și oriunde altundeva. Colapsul URSS a consolidat această gândire, din moment ce părea că principiile pieței și interesele globale de afaceri triumfaseră, observă și Deutsche Welle.

Toată lumea civilizată știa asta, dar nici unul dintre politicienii "corecți", cei care decid de obicei astpra sorții țărilor din Est n-a avut nici o reacție când a apărut transcrierea unei convorbiri între ziaristul "Financial Times" Gillian Tett, în casa acestuia, de la New York, acum câțiva ani, cu marele șahist și opozant al lui Putin, Gary Kasparov.

Reiau mai jos câteva din ideile expuse de Kasparov la acea masă, fiindcă nu garantez că această discuție va mai putea fi lansată în spațiul public Românesc pentru multă vreme. Pot să jur că ONG-iștii angajați ai ministerului Adevărului vor avea grijă de acest aspect.

"Conducătorii și companiile occidentale au închis de obicei ochii atunci când Putin a ținut discursuri care îi demonstrau clar programul naționalist și expansionist, după care a anexat Crimeea. Mai rău chiar, ei nu și-au dat seama cât de izolat ajunsese Putin.

Din contră, din moment ce oligarhii ruși deveniseră o prezență familiară în mediul de afaceri global, Putin a fost considerat o extrapolare a acelui grup" . „Nu e ca și cum ar fi acționat pe ascuns; totul s-a întâmplat cât se poate de la vedere", a spus Kasparov.

Nimeni în afara doamnei Merkel și d-lui Schroder nu cred că ne poate spune ce a însemnat, cu adevărat acordul Nord stream 2. Americanii și germanii s-au înțeles asupra unui compromis, menit să aplaneze cel mai grav conflict grevând relațiile transatlantice.

"Compromisul, ne spune DW, s-a dovedit a fi fost putred, fiind în principiu bun doar pentru Rusia lui Putin. Cine profită de pe urma acordului americano-german care dă lumină verde finalizării gazoductului Nordstream 2? Câștigă, firește, de pe urma lui, mai ales Vladimir Putin, precum și orice tiran scuipând, în politică, pe orice scrupul moral. Exultă cei care consideră Vestul decadent și slab și elitele economice din vest, care au afaceri in Rusia." Acum, când Germania se codește să renunțe la gazul Rusesc, cine are de câștigat? Același Putin.

Singurii care au condamnat această asociere au fost politicienii Polonezi. Și poate că (și) pentru acest facpt, în timp ce Nordstream 2 mergea înainte, Comisia Europeană a lansat o procedură de infringement împotriva Varșoviei, pentru că Tribunalul Constituţional polonez a contestat autoritatea Curţii de Justiţie a UE, și a pus sub semnul întrebării primatul Dreptului European asupra Dreptului Polonez.

Astfel, Bruxellesul a lansat o procedură de infringement împotriva Poloniei. În septembrie şi octombrie, justiţia europeană a condamnat Polonia la pedepse de un milion de euro pentru fiecare zi de funcţionare a controversatei camere disciplinare a Curţii Supreme şi 500.000 de euro pe zi pentru funcţionarea unei mine de lignit la graniţa polono-cehă.

Varşovia, cu aceeași demnitate, a refuzat să plătească. Cea mai mare realizare a lui Goethe este capodopera sa, poemul dramatic Faust, la ale cărui concepere și elaborare a lucrat de la vârsta de 20 de ani până în anul premergător morții, când a reușit să termine partea a doua a lucrării. Orice prefață sau rezentare a operei, ne spune că Faust reprezintă o sinteză a tuturor lucrărilor și calităților lui.

Preluând legenda medievală a intelectualului care își vinde sufletul în schimbul cunoașterii și puterii, Goethe transformă dorința nemărginită a omului într-o potențială damnare, dar în ultimă instanță aceasta reprezintă și un factor al răscumpărării care îi asigură salvarea. Motivul omului care și-a vândut sufletul diavolului a fost exploatat de Goethe din perspectiva analizei sensului existenței umane, Faust al său fiind un însetat de absolut.
În versiunea lui Goethe, târgul demonic al lui Faust se bazează pe afirmația lui că nicio experiență nu poate să-i dea satisfacție totală, numai aspirația fiind în măsură să-l susțină. În momentul în care va fi satisfăcut, Mefisto poate să-i ceară sufletul. Noul Goethe care se va naște în plin peisaj neomarxist va trebui să învețe să scrie despre un Faust care își vinde sufletul diavolului pentru bogăție și pentru supremație politică.

Dar și despre oamenii trăitori în Est, între Berlin și Moscova, cândva comunizați, care descoperă o reactualizare terifiantă a coșmarului alianței dintre Rusia și Prusia, încheiată inițial de Bismarck pe spinarea și pe viața lor, doar că de această dată i s-a alăturat și America.

Atenționarea lui Kasparov a fost inutilă, căci înțelegerea s-a semnat, americanii au cedat, arătându-le esteuropenilor că administrației Biden puțin îi pasă de ei.

Doar Polonia, cu demnitate și curaj, pun punctul pe "I".Oficialii polonezi și ucrainieni, care au condamnat fără echivoc și pe bună dreptate înțelegerea germano-americană, întrucât "creează amenințări politice, militare și energetice suplimentare pentru Ucraina și Europa Centrală".

"Este de ajuns să spui adevărul într-un mod bizar, pentru ca bizarul să ajungă să pară adevăr la rândul lui." - spune undeva Goethe, parcă presimțind, cumva această trădare față de est.

În 1974, cu câteva zile înainte ca Willy Brandt să-și dea demisia, urmare a scandalului descoperirii unui fost informator Stasi în cabinetul său, Cancelarul a lăsat să-i scape, la o conferință de presă, o frază, care dacă atunci a fost pierdută din vedere în nebunia evenimentelor și a scandalului, a devenit în timpul pe care îl trăim, extrem de actuală, în ceeace privește atât politica Germaniei, cât și a Europei.

Dacă în viitor se va înfăptui unificarea celor două germanii - spunea Brandt atunci -, acest fapt va fi un lucru delicat pentru Europa!" Deși nu ne doram să prindem acest moment, iată că îl trăim acum. Mefisto e satisfăcut. Mefisto poate să-și ceară sufletele antamate.

Octavian Hoandră