• Tweet

După ce a anunţat că urmează scăderea inflaţiei, Isărescu începe să vadă primele semne de stabilizare a dobânzilor: Ministerul Finanţelor, cel mai mare aspirator de bani din piaţă şi care a dat peste cap piaţa dobânzilor, se împrumută acum mai ieftin, iar băncile trebuie să scadă ROBOR.

După un an de creştere exponenţială de la 2% la 15% (nici cea mai neagră previziune nu lua în calcul o inflaţie de 15%, iar dacă nu ar fi plafonarea preţurilor la gaze şi energie inflaţia ar depăşi 20%), BNR pariază că inflaţia se stabilizează în T3 şi începe să scadă din T4.

Din "vorbe" - băncile au cam sărit calul cu creşterea ROBOR-ului - Isărescu a scăzut ROBOR-ul sub 8%.

Când băncile mergeau mai degrabă către un ROBOR de 8,5%-9%, intervenţia publică a guvernatorului BNR din conferinţa de presă din 8 august, după şedinţa BNR când a majorat dobânda de referinţă de la 4,75% la 5,5%, a întors piaţa, iar în următoarele şedinţe băncile au fost nevoite să ducă ROBOR sub 8%.

BNR nu poate interveni direct şi să lovească în cotaţiile celor 10 bănci care cotează ROBOR aşa cum poate interveni pe piaţa valutară interbancară, dar poate interveni public şi prin declaraţii, să dea un semnal. Şi această formă reprezintă un instrument de politică monetară aflat la dispoziţia Băncii Naţionale. Isărescu a semnalat faptul că nu mai vrea cotaţii de peste 8% pentru ROBOR, în condiţiile în care dobânda Lombard a BNR, la care pot să se împrumute băncile, este de 6,5%.

Acum ROBOR este cotat la 7,9%, în scădere de la 8,3% - cât era înainte să intervină Isărescu.

Ecartul a fost şi mai mare pentru că, înainte de ultima majorare de dobândă la BNR, la un ROBOR de 8,3%, dobânda Lombard era de 5,75%.

Pe 5 august BNR a crescut dobânda de referinţă cu numai 0,75%, faţă de 1% cât se aştepta piaţa. Conform minutei BNR publicată vineri, 19 august, la şedinţa Consiliului de Administraţie votul a fost de 6 la 3 pentru creşterea dobânzii cu numai 0,75% în loc de 1%.

Principala motivaţie a fost că inflaţia dă semne de stabilizare şi de scădere din T4, iar BNR nu mai trebuie să pună presiune atât de mare pe creşterea dobânzilor, mai ales că economia începe să scadă, iar creşterea dobânzilor, în special a ROBOR-ului, începe să se simtă în business, provocând mânia companiilor dar şi a persoanelor fizice care au credite legate la ROBOR.

IRCC-ul, noua dobândă de referinţă pentru creditele ipotecare şi de consum, este încă la 2,56% şi încă nu se simte în rata de plată a clienţilor. Dar se va simţi în T4, când creşte la 3,9% şi în T1/2023, când va creşte spre 5,5%.

BNR mai are până la finalul anului două şedinţe de politică monetară, dar cel mai probabil creşterea dobânzilor va fi mai mică, pentru că până atunci inflaţia ar trebui să intre pe un trend în scădere, iar piaţa monetară nu mai are nevoie să fie atât de strânsă ca acum.

Mai ales că băncile au ridicat dobânzile la depozite, ceea ce viza Banca Naţională, în încercarea de a readuce din nou banii în bănci, iar economisirea să înceapă să crească din nou.

Dacă băncile, în special cele mari, au dobânzile la depozite între 6%-7,2% (cum are CEC Bank), BNR este mulţumită, pentru că politica monetară începe să-şi facă efectul.

Cel mai probabil, BNR va duce dobânda de politică monetară la 6,5% la finalul anului, cu un Lombard de 7%, vizând ca pe piaţa bancară ROBOR-ul să fie la 7% sau chiar sub, într-o variantă mai fericită.

Piaţa monetară s-a mai relaxat după ce Ministerul Finanţelor, cel mai mare aspirator de bani din economie, a reuşit să se împrumute la dobânzi în scădere în ultima lună - de la 9,3% la 7,4%-7,6% -, datorită revenirii investitorilor străini pe piaţa titlurilor de stat româneşti.

În ultimii doi ani, după apariţia Covid, explozia inflaţiei şi războiul din Ucraina, investitorii străini şi-au redus achiziţiile de titluri de stat româneşti, lăsând băncile locale să preia finanţarea guvernului, a bugetului de stat şi în special a deficitului în creştere. Băncile locale şi Pilonul II de Pensii au fost cei mai mari cumpărători de titluri de stat în aceşti ultimi doi ani.

De altfel, băncile care operează în România au cea mai mare expunere pe datoria publică a României dintre toate pieţele din Uniunea Europeană.

Practic, Ministerul Finanţelor nu prea are alternative când trebuie să vândă titluri de stat. Bineînţeles că dobânzile au fost bune în ultimele şase luni, dar băncile din România nu pot împrumuta la infinit guvernul, mai ales că expunerea lor este deja la limita maximă de risc.

Acum, că investitorii străini şi-au refăcut apariţia pe piaţa titlurilor de stat, băncile locale beneficiază de o lichiditate mai mare, ceea ce le va ajuta în gestionarea surselor de finanţare. Scăderea creditării din cauza dobânzilor mari le lasă o lichiditate suplimentară, ceea ce, în final, se va vedea în scăderea presiunii pe creşterea dobânzilor.

Deşi economia a crescut în T2 peste aşteptări (2,1% faţă de T1 şi 5,8% în S1), când toată lumea se aştepta la o stagnare sau o cvasistagnare, cum a spus BNR, economia tot va simţi efectele crizei în T3 şi T4, când ritmul de creştere economică va scădea. Mai ales că anul agricol este prost.

T1 şi T2 din 2023 vor fi nişte trimestre critice pentru că ajung la scadenţă deficitele din acest an, iar eliminarea plafonării preţurilor la energie şi gaze şi în final scăderea puterii de cumpărare (inflaţia este mai mare decât creşterea salariilor) îşi vor face simţite efectele.

Aşa că T1 şi T2 trebuie să prindă BNR într-o poziţie de schimbare a politicii monetare, în sensul scăderii dobânzilor, pentru a da un impuls businessului şi economiei.

Aprecierea monedei naţionale din acest moment (de la 4,95 lei/euro cursul a scăzut la 4,87-4,88 lei/euro) ajută inflaţia, dar nu cred că ajută economia, pentru că dă un mesaj fals. Şi această creştere economică din T2, peste aşteptări, dă un mesaj fals, pentru că ea este obţinută prin amânarea unor plăţi (compensarea plafonării la energie şi gaze costă bugetul 30 de miliarde de lei, adică 6 miliarde de euro, bani pe care guvernul nu-i are), prin creşterea datoriilor, prin amânarea plăţii facturilor de către toată lumea, atât de către stat, cât şi de către sectorul privat, prin creşterea importurilor (deficitul comercial la şase luni este de 14 miliarde de euro şi este estimat să ajungă la 31 de miliarde de euro pe tot anul).

Dacă economia Europei intră în recesiune din cauza crizei preţurilor la gaze şi energie electrică, România nu are suficiente resurse interne pentru a susţine creşterea economică anul viitor. Mai ales că PNRR, colacul de salvare pe care îl aşteaptă toată lumea, nu dă semne de viaţă.

Isărescu va încerca să reducă presiunea pe dobânzi şi chiar să scadă dobânzile începând de anul viitor, dar această scădere nu va fi mare, ci doar la un nivel de avarie.

Dobânzile la lei nu vor mai ajunge la nivelurile din anii anteriori, iar piaţa trebuie să se obişnuiască, într-o variantă fericită, cu dobânzi de 5%-6% - dobânzile de 1%-2% au fost nişte excepţii.

Cristian Hostiuc