• Tweet

Deși toată lumea este de acord că, de la începutul istoriei diplomației moderne, atașații militari acreditați de țările gazdă nu sunt trimiși doar să depună flori la mormântul soldatului necunoscut, nimeni din România nu a făcut o analiză serioasă asupra momentului bizar petrecut acum doar câteva săptămâni.

Din senin, după o declarație năpăstuită lingvistic și spoliată de inteligență a unui ministru de externe român la adresa relațiilor dintre București și Moscova (unde acel ministru de externe a venit cu amenințarea că vine "tata și te bate!"), un cunoscut analist politic român, fost consilier prezidențial sub regimul Băsescu declanșează, pe o perioadă scurtă de timp, o avanpremieră politică românească. Atât ministrul de externe român cât și respectivul analist anunțau cu surle și trâmbițe, pregătind opinia publică, viitoarea expulzare a unui adjunct de atașat militar de la ambasada Rusiei. Nimic original în pregătirea terenului, măcar școala GRU de propagandă preventivă (așa se intitulează capitolul din manualul micului propagandist din timpul URSS) a permis actorilor români ai bizarului moment să construiască o opinie publică favorabilă manipulării care va urma. Interesantă a fost ieșirea din decor a analistului politic. Acesta, nimic mai mult, nimic mai puțin propunea o strategie maximalistă, de tipul arderii ambasadei Rusiei prin expulzarea ambasadorului rus la București, ca urmare a unor presupuse acte de dușmănie pe care Moscova le provoacă la adresa României.

Ca profiler pot să spun cu mâna pe inimă și cu jurământ pe Biblie că fac parte din așa numitele echipe Red Teams specializate în studiul de profil, analiză de temă precum și tactică/strategie care au ca subiect acțiunile Federației Ruse. Decenii de experienta m-au învățat că atunci când nu ai motiv de ceartă, vorbești cu nevasta înșelată a vecinului și cum prinzi ocazia îi dai un perdaf acuzatului, în plină uliță, dacă se poate chiar la ușa birtului sătesc. Ca să te audă toată lumea. Uitând că și tu faci la fel. Uiți că tu ești chiar amantul vecinei, dar satul știe povestea ta deja așa că sfanta excrocherie publică este acceptată.La final toți beau un rachiu pe banii nevestei răcorite.

Metoda de tip tărănească, cunoscută din evul mediu, de a căuta motiv de țăfnă cu un vecin, chiar și când acesta nu există, este bine documentată. De exemplu, Polonia căuta tot timpul să irite Germania post westfaliană, provocând chiar crize reale de adolescent întărziat. Iar după 1918, Cehoslovacia făcea la fel cu vecinii săi, articulând o politică agresivă fără a avea măcar idee de cum se conduce un stat.

În cazul celor doi actori ai dramoletei cu spionul rus de la București, aceasta lipsa de profesionalism și desigur, legătura vizibilă a acestora cu laboratoare de servicii de informații deranjate de corectitudinea informațiilor care puneau traficul de arme cehesc (cu încălcarea tuturor legilor europene și a declarațiilor anticorupție provenite de la Bruxelles) exact la baza și în mijlocul manipularii pe care Kievul o declanșase cu intenția clară de a obliga puterile europene să îi dea, gratuit dacă se poate, armele cu care să învingă armata rusă prezentă ilegal pe teritoriul său. Exact țara care încălca toate codurile europene de pace și civilizatie, cea care trebuie să respecte, cu sfințenia virginelor, regulile UE și NATO, făcea trafic de armament greu (obuze este specialitatea acestei țări) cu Ucraina impotriva Rusiei. Iar acea țară este Cehia cea iubitoare de regulamente europene,de pace bine finanțată de la Berlin și mult adulatoare de a înjura Rusia când interesele sale o cer. Țara care a stat la baza mini crizei diplomatice, unde tot felul de necunoscători solicitau expulzarea ambasadorilor Rusiei de prin capitalele lor, a fost tocmai Cehia lui Havel și a Cartei 77.

Că la mijlocul acestui joc bolnav de putere a fost prinsă România și agenții săi guvernamentali, nu am descoperit eu ci o altă echipă internațională (bravo ei!). Această echipă publică un raport acablant și plin de informații uluitoare despre criza declanșată de Cehia și la care a participat ca un elev novice, dar plin de zel revoluționar, România. Echipa de care vorbesc este una din cele care fac parte din nu mai puțin celebrul Atlantic Counci. (detalii AICI si AICI)

Utilizând un titlu exceptional "Cehmat (în loc de șah mat!), ce se află în spatele degringoladei relațiilor dintre Cehia și Rusia", materialul prezintă fațeta ascunsă, care nu a fost prezentată publicului, a jocului care a dus la afacerea expulzărilor de diplomați ruși. Concluzia este una simplă și extrem de gravă pentru actorii implicați în aceasta afacere. Exact ca în maipularea cu lupta impotriva corupției din România și Bulgaria, povestea reală este una total diferită. După numai puțin de șapte ani, Cehia se trezește să acuze o unitate de elită a GRU, serviciul militar de informații al Federației Ruse, că se află în spatele exploziei unor depozite de armament de pe teritoriul său. Nimeni nu a informat publicul că acel armament trebuia trimis, ileagal, Ucrainei, fără aprobarea Uniunii Europene și cu încălcarea tratatelor internaționale în materie. Cum numai prin țările direct vecine cu Ucraina, acest trafic ilegal ar fi putut avea loc, avem și o explicație parțială a politicii vituperante și necivilizate a Poloniei la adresa Rusiei. Polonia știa de acest trafic și spera în indestularea cu armament ilegal a armatei ucrainiene, pentru a provoca un conflict armat cu Rusia. Simplu spus, polonezii luptau cu rușii până la ultimul ucrainian. Curat european, coane Fănică!

Povestea este cît se poate de clasică. Aceste explozii din Cehia, care au avut loc în 2014, au dus la nefericita moarte a doi cehi și la aproape 50 de milioane de euro pagube materiale. Praga a deschis o anchetă criminală, cum era și normal, și după șapte ani a declanșat criza diplomatică, acuzând 5 agenți GRU și un general al infamei unități 29155 de organizarea exploziei. Mai mult, Cehia a identificat elemente care duc la o coaliție de factori care au provocat drama, incluzând prezența unui traficant de arme bulgar, cunoscut pentru relațiile sale cu Ucraina și serviciile de spionaj militar ale armatei sale.

Implicațiile acestui raport, de altfel foarte bine documentat, nu se referă la acțiunile criminale ale Federației Ruse pe teritoriul unui alt stat (la care trebuie să se răspundă) ci la faptul că, șapte ani după acest eveniment, Ucraina a declanșat o criză militară cu Rusia. Problema fundamentală, pe lângă lipsa oricărei dorințe americane de a se imersa kinetic în politica militaristă duplicitară a Ucrainei (politică bine susținută de o Polonie la fel de duplicitară), a fost necesarul fundamental de echilibrare a tehnologiei militare dintre guvernarea de la Kiev (coruptă, antidemocratică, antisemită și profund antieuropeană) și Moscova. Acest necesar de echilibru kinetic a lipsit Kievului, datorită politicii înțelepte europene de blocare a vânzărilor de armament către Ucraina. Și s-a datorat tocmai lipsei obuzelor de mare adâncime, pe care armata ucraineană dorea să le folosească pe frontul de est. Adică exact obuzele care au explodat cu ani în urmă în Cehia.

În traducere directă, acum ani de zile un traficant de arme din Bulgaria, aduna (ilegal și contrar deciziilor exprese luate de formatul Normandia), pe teritoriul Cehiei, putere europeană membru al NATO, obuze de mare adâncime, care urmau să fie trimise armatei Ucrainei. Aceasta dorea să le folosească atacând, în adâncime, un teritoriu național al unui alt stat. Căci obuzele de adâncime nu erau folosite de către Ucraina să tragă pe teritoriul său. Sau dacă totuși.....??? Dacă militarii de la Kiev se pregăteau să atace Donbass sau Crimeea. Își mai amintește cineva subiectul propagandei antirusești, promovat cu asiduitate de către puterea de la Kiev? Își mai amintește cineva, că pentru a justifica legal noua ofensivă a armatei sale, Zelensky, iubitorul de democrație europeană și de pace NATO, semnase o lege prin care se ordona recuperarea (cu orice preț!!) a teritoriilor ocupate de către Rusia? Ei tocmai pentru că recuperarea era ilegala conform tratativelor de pace garantate de către Franța și Germania, micul Zelensky a pus de o manipulare ordinară. A dat un ordin prezidențial prin care a legiferat tocmai încălcarea principiilor negociate pentru rezolvarea diferendului Crimeei. Ca atare, Ucraina pregătea o mare ofensivă militară pentru „eliberarea insulei Crimeea". Deci armamentul ilegal depozitat de un traficant de arme bulgar pe teritoriul Cehiei urma să fie folosit pentru atacarea propriului teritoriu național ucrainiean. Din punct de vedere al legislației UE și în baza doctrine militare NATO, practic Ucraina se pregătea de un atac pe propriul sau teritoriu național. Fiind legal teritorii ucrainiene, Donbass și Crimeea sunt masiv populate de către locuitori rusofoni. Pe cale de consecință și din punct de vedere militar, puterea de la Kiev nu avea nici o problemă în a ataca în adâncime propriul său teritoriu, cu prețul uciderii unei importante părți a populației civile rusofone.

Pentru Cehia, care permitea traficul de armament și pentru Kiev care dorea să îl folosească în zone civile, pierderea de vieți rusești devenea o chestiune colaterală și justificată moral de, vezi Doamne, valori democratice aflate în luptă directă cu dictatura de la Moscova. În viziunea declasată moral a puterii de la Kiev, ura naționalistă, fascistoidă a ucrainienilor la adresa oricărei minorități naționale, religioase sau culturale de pe teritoriul lor permite încălcarea oricăror principii legale, democratice sau de civilitate europeană. Cu acest cinism criminal, alături de aceste proiecte militare ilegale, Zelensky de la Kiev, cerea cu gura până la urechi, Europei și NATO să se ralieze politicilor sale. Dacă ar fi făcut-o, ambele organizații UE și NATO ar fi devenit complici direcți la politicile de epurare a teritoriilor locuite de rusofoni în estul Ucrainiei. Căci acesta ar fi fost rezultatul concret al așa zisei recuperări de teritorii ordonate de către Kiev.

Iată problema fundamentală a crizei provocată ilegitim și imoral de către Cehia. Și iată o problemă severă pe care sarabanda expulzărilor diplomaților ruși din diverse capitale europene o pune. A te ralia Cehiei, care permitea traficul de arme ilegal, pentru a fi folosite într-un conflict care nu avea nimic de a face cu democrația, cu drepturile omului, cu valorile NATO, înseamnă a da credit unor astfel de operațiuni militare pregătite îndelung care se puteau transforma într-o dramă umană cum numai sub ocupația fascistă, Ucraina a mai cunoscut.

Fără să analizeze corect datele problemei, fără a înțelege semantica reală a mesajelor dulcegi otrăvitoare (doar se știe că cianura are gust dulceag) ale puterii de la Kiev, cu privire la așa zisa integrare în Uniunea Europeană și respectul pentru valorile sale fundamentale, fără a vedea duplicitatea Poloniei și țărilor baltice în acest joc politic laș (să ne amintim că problema drepturilor minorităților culturale și lingivistice nu a fost nici astăzi rezolvată de micile autocrații etnice de la Riga sau Talinn), România s-a alăturat, orbește, unui proiect violent antidemocratic și antieuropean. Așa zisul dialog pro european al Kievului este o manipulare cunoscută de aproape doua decenii. În aceste ultime decenii Kievul nu a făcut nimic pentru a implementa în mod real valorile europene sau valorile nord atlantice. Nimeni nu spune că Rusia este prietena Europei. Dar a te alătura, chair și indirect, unor proiecte internaționale care nu au fundament asiguratoriu la Kiev, care nu asigură implementarea deciziilor europene la literă, este o orbire propagandistică.

Ca atare, acum, cititorul are și explicația prezenței Cehiei, alături de SUA pe lista neprietenilor Rusiei. Nu pentru că SUA nu cunosc exact minciunile axei Varșovia-Kiev. Ci pentru că Cehia, independent de SUA și fără aprobarea UE, a permis existența unui trafic ilegal de arme, care dacă ar fi fost dus la capăt, ar fi provocat, la ordinul Kievului, masive pierderi umane în estul Ucrainei. Exploziile organizate de către GRU sunt de condamnat (și aici trebuie făcută o distincție clară), dar trebuie condamnate și minciuna, manipularea și înșelătoria promovate de către Kiev sub faldurile valorilor democratice.

Pentru interesele vitale naționale ale României, nu trebuie să acceptăm manipulările cu privire la pretențiile democratice, de pace și civilizație ale unor puteri europene minore din estul continentului, care doresc expanisuni teritoriale și ocupare de resurse naturale, în loc sa promoveze exact principiile organizațiilor europene și transatlantice din care fac parte. La viitoare criză dintre Kiev și Moscova, ar fi bine ca România să deschidă bine ochii. Căci propaganda falsă, luarea unor decizii în baza unor mituri ideologice inventate și unor manipulări media fără suport informațional real sau executate pentru a răspunde unor ordine externe nesancționate legal de către autorități legitime europene, sunt la fel de negative ca și acțiunile GRU. Într-un astfel de caz nu există nici o diferență din punct de vedere al consecințelor lor nefaste.

H.D. Hartmann