• Tweet

Președintele a dat-o la întors. Atunci când nimeni nu se mai aștepta, s-a pronunțat în fine legat de situația materială a pensionarilor. Și a recunoscut că nu este în regulă. Și, tot în mod surprinzător, l-am auzit criticând cu duritate pachetele de proiecte de legi ale siguranței naționale, despre care unii analiști au considerat că de fapt nici nu există, iar ceea ce s-a aruncat pe piață este o simplă diversiune. Iată că nu e așa. Dar totuși ce l-o fi apucat pe Klaus Iohannis?

Voi încerca o explicație pentru ambele sale luări de poziție din cursul acestei săptămâni, abținându-mă totodată sau cel puțin pentru moment să comentez scurtul turneu local pe care acesta l-a făcut braț la braț cu Marcel Ciolacu, președintele partidului despre care a afirmat în numeroase rânduri că reprezintă „ciuma roșie". Așadar, a descoperit și președintele României că pensiile sunt extrem de mici. Și că nu le permit seniorilor o viață cât de cât normală. Și ce să vezi? Domnul Klaus Iohannis protestează împotriva acestei realități. Evident, fără a propune o soluție. Oare ce a generat această neașteptată reacție a sa? Nu există decât trei ipoteze care pot fi luate în calcul. Și le sugerez cititorilor să opteze pentru oricare dintre acestea.

1). A încercat să-i dea satisfacție lui Marcel Ciolacu. PSD și de asemenea președintele acestui partid, cu toate ezitările, cu toate bâlbâielile, cu toate duplicitățile care i se pot pune în cârcă, a fost până în prezent consecvent în a susține creșterea punctului de pensie cu 40% și apoi, după ce PNL a blocat practic respectarea legii, socialiștii s-au făcut luntre și punte și se fac și în continuare, pentru a mări cuantumul pensiilor măcar la nivelul ratei inflației. Legat de acest aspect, tot în această săptămână s-a produs un derapaj grav în Parlamentul României. Pe sub nasul ministrului Muncii, până la urmă pe sub nasul Guvernului, parlamentarii au adăugat un articol de lege, încercând pe ultima sută de metri și pe șest să mărească lefurile și indemnizațiile unor aleși ai neamului și unor bugetari. Fapt care a stârnit un uriaș scandal și urmează să genereze o ordonanță de urgență, care va proroga, adică va amâna aplicarea respectivului articol de lege. Dincolo de alianța din ce în ce mai trainică dintre Klaus Iohannis și socialiști, s-a creat astfel și un puternic curent de opinie împotrivă respectivei mișculații. Și, probabil, președintele a dorit să rămână pe val.

2). Uniunea Europeană s-a pronunțat și ea zilele trecute printr-o rezoluție, e drept, insuficient de clară, care impune - sau doar recomandă? - statelor membre să procedeze în așa fel încât să asigure tuturor cetățenilor un nivel decent de viață. Ce înseamnă acest nivel decent, cum vor funcționa din această perspectivă standardele Uniunii Europene și când anume vor funcționa rămâne încă o mare necunoscută. Dar, totuși, iată că și la nivelul Uniunii Europene există o preocupare în acest sens, astfel încât a fost generat un curent de opinie pe care Klaus Iohannis a încălecat, care vizează în egală măsură salariile bugetarilor și nebugetarilor și nivelul pensiilor.

3). Președintele a primit informații de la serviciile secrete și în special de la SRI că urmează demonstrații din ce în ce mai hotărâte ale seniorilor României, demonstrații a căror amploare nu mai poate fi diminuată de restricțiile aplicate în timpul pandemiei, pentru că acestea au încetat și nici nu pot fi instituite alte interdicții în raport cu proximitatea războiului de la granița noastră de est. Ori în aceste condiții, președintele Klaus Iohannis se pregătește să-și protejeze poziția și imaginea publică, lansând asemenea semnale și curtându-i pe socialiști care, conform „rotativei" stabilite în urmă cu șase luni, urmează la sfârșitul anului să furnizeze premierul. Până în acel moment, Ciolacu trebuie astfel împachetat încât să devină „premierul său".

Dar și mai interesantă este luarea de poziție - și ea destul de fermă - a președintelui Klaus Iohannis în raport cu pachetele de proiecte de legi ale siguranței naționale, care sunt supuse dezbaterii în coaliție și, conform angajamentului premierului, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, urmează să intre în dezbaterea Executivului și apoi să fie prezentate Parlamentului. Asupra acestor pachete de propuneri nu mai insist, pentru că am făcut-o și eu și mulți alți jurnaliști în repetate rânduri în demersurile noastre analitice.

Faptul însă că președintele s-a pronunțat, indiferent cum, indiferent cât de ambiguu sau de prudent, demonstrează fără doar și poate că este la curent cu acest demers pre-legislativ. Și că a citit respectivele propuneri de norme, dintre care cele mai multe sunt încă secrete și deci nu au putut fi dezbătute public. Și după ce le-a citit și după ce a urmărit primele reacții, a decis să iasă la înaintare și să le denunțe ca fiind niște excese și niște tentative mai mult sau mai puțin grave de încălcare a drepturilor și libertăților constituționale. Ceea ce mă face să trag concluzia că domnia sa nu s-a angajat în lecturarea unei maculaturi sau a unei diversiuni, așa cum au crezut unii analiști. Dacă s-a apucat să citească respectivele texte, înseamnă că acestea nu au reprezentat un balon de săpun, ci, dimpotrivă, sunt concretizarea unor intenții cât se poate de explicite de a crea un nou cadru juridic pentru activitatea serviciilor secrete. Un nou cadru care, între noi fie vorba, este cât se poate de necesar și oportun pentru aducerea la zi, după 30 de ani, a regimului juridic în care-și desfășoară activitatea aceste servicii. Firește, cu condiția ca noile norme să nu fie excesive sau abuzive.

Una peste alta, ieșirea la rampă a președintelui Klaus Iohannis, pe două subiecte de mare interes, are o semnificație care se cuvine a fi semnalată și comentată.

Sorin Rosca Stanescu