• Tweet

Statul subteran a decis. Iese brusc la suprafață. Își oficializează statutul. Statutul de putere omniprezentă și omnipotentă. Lucrătorii instituțiilor de forță militarizate și în special cei ai Serviciului Român de Informații se transformă în zei. Nu că nu ar fi fost și până acum. Dar legea pe care sunt hotărâți să o promoveze îi instalează în această postură la vedere. De fapt, este vorba de un pachet legislativ. Legile Securității.

Firește, România are nevoie de un nou set de legi ale Securității, care oficial se cheamă legi ale siguranței naționale. Normele după care funcționează serviciile secrete militarizate și în special SRI, precum și cele care guvernează activitatea unor servicii aparținând altor instituții de forță, sunt cele mai multe făcute pe picior în urmă cu peste 30 de ani. Mult depășite de realitățile contemporane. La acest capitol, România are nevoie într-adevăr de reglementări noi. Moderne. De natură să pună în acord cu Constituția, cu Codul penal și cu Codul de procedură penală și cu alte legi organice practicile deja instaurate în activitatea acestor servicii, multe dintre ele fiind în prezent nelegale, dar dictate în oarecare măsură de nevoia de a funcționa. Și, în acest context, a căzut bomba.

Serviciile secrete, care constituțional nu sunt și nu pot fi inițiatoare de legi, au pregătit un pachet consistent de norme juridice, un pachet legislativ vizând siguranța națională. După care au pus acest proiect legislativ în mâna decidenților politici. În câteva zile, din câte s-a aflat, chiar săptămâna viitoare, Guvernul generalului cu patru stele Nicoale Ciucă ne va aplica o veritabilă lovitură de măciucă. Va discuta, va aproba și va promova în Parlament noul pachet legislativ.

Dar de ce încă de ieri, de când a explodat această informație în presă, mai mulți jurnaliști și analiști s-au precipitat să se exprime în termeni lipsiți de echivoc, în sensul că se pregătește o încălcare gravă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, un abuz fără precedent al instituțiilor de forță în frunte cu SRI, profitând de conjunctura internațională și de efectul de turmă al unei populații, care, trăind un acut sentiment de frică, simte nevoia să se alinieze în spatele celor care, conjunctural, au ajuns să fie conducători?

Textul întregului pachet legislativ nu este încă pus la dispoziția opiniei publice. Va fi probabil săptămâna viitoare, după ce iese de la Guvern. Dar pasaje din acest pachet legislativ au fost devoalate. Între altele, asistăm la câteva inovații extrem de periculoase în materie juridică. De pildă se preconizează ca, în viitor, arestarea unui lucrător SRI sau percheziția la domiciliul acestuia, indiferent de natura infracțiunilor despre care există indicii temeinice că le-ar fi săvârșit, să nu poate fi făcute conform procedurilor din Codul penal. Lucrătorii serviciilor secrete care, repet, sunt instituții militarizate, caz unic în Europa, indiferent cât de grave sunt infracțiunile descoperite de procurori și cât de urgentă ar trebui să fie intervenția acestora, nu vor mai putea fi percheziționați sau arestați nici măcar în condiții de flagrant, fără înștiințarea prealabilă a directorului Serviciului Român de Informații. Sau a omologilor, în cazul altor servicii. Mai mult, va fi necesară o aprobare scrisă, produsă tocmai de Înalta Curte de Casație și Justiție. Adică de acei magistrați, în legătură cu care am produs deja probe că au fost instruiți pe bani europeni, destinați familiei, deci prin deturnare de fonduri, de către lucrători ai SRI, chiar în ograda instituției. Se preconizează în fine, tot conform acestui proiect de lege, ca toate cauzele de acest fel să fie anchetate doar de un grup restrâns, dinainte desemnat de procurori. Iar în situația în care, pentru realizarea unui flagrant sau pentru a îndeplini procedurile legale, sunt indispensabile percheziții sau descinderi în sedii oficiale sau clandestine ale instituției - ca să mă refer exclusiv la SRI - este necesară aprobarea prealabilă a șefului CSAT. Adică a însuși președintelui României. Nebunia este că acest regim juridic ar urma să se extindă și asupra acoperiților. Ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, ca procurorii desemnați pentru asemenea situații, probabil tot de către SRI, să aibă acces la o serie de informații la care nici măcar directorul instituției nu are acces. Adică la lista completă a acoperiților.

În toată această îmbârligătură juridică, mai apare o mare necunoscută. Atunci când fură, agenții SRI nu fură singuri. Din tot ceea ce s-a putut vedea și afla în ultimii 30 de ani, aceștia comit infracțiunile împreună sau prin intermediul unor oameni de afaceri. Care nu sunt neapărat ofițeri acoperiți. Vor beneficia și aceștia de același regim juridic?

Lucrurile merg însă și mai departe decât ne putem noi imagina. Conform acestui pachet legislativ, orice cetățean și orice societate comercială au obligația ca la o simplă cerere verbală să ajute lucrătorul SRI, furnizându-i orice fel de informație și orice fel de sprijin solicitat. În caz contrar, cetățenii și managerii vor încălca legea. În această situație, lucrătorii SRI pot „utiliza tehnici de aplicare a legii". Asta ce o mai fi? Să traducem succint. Pot recurge de îndată la reținerea persoanei sau, ca să dau un exemplu, la rechiziționarea autoturismului acesteia. Devin un fel de zei.

Bomboana pe colivă constă în oficializarea dreptului serviciilor secrete, mai ales a SRI, de a deține și conduce regii autonome, asociații cu caracter profesional, social, cultural, sportiv, recreativ sau umanitar.

În această săptămână, în coaliția de guvernare este pusă în discuție această mizerie și precizez că am dat la o parte doar un colț al covorului care o ascunde. După ce liderii coaliției cad de acord, proiectul de act normativ merge la Guvern, care și-l asumă. După care intenția este să fie trecut pe repede înainte prin Parlament.

Sorin Rosca Stanescu