• Tweet

Oare greșesc atunci când am pretenția ca măcar personajul aflat în fruntea Internelor să fie un om cinstit? Oare greșesc atunci când îmi doresc ca un Lucian Bode să nu calce nici legea, nici regulile morale în picioare? Și să nu calce nici în străchini? Oare greșesc atunci când devin brusc circumspect față de afirmațiile apărătorilor săi din oficiu? Ia să vedem.

Mi-a fost dat ieri să aud, pe un post important de televiziune, o pledoarie înflăcărată în favoarea lui Lucian Bode, condusă de unii dintre politicienii liberali cu cel mai ales discurs. Rareș Bogdan. Europarlamentar de prim rang, șef al popularilor români și prim-vicepreședinte PNL. Acesta a pus două lucruri în balanță. Într-un taler, intrarea României în spațiul Schengen. Un obiectiv extrem de important. Din foarte multe puncte de vedere. Asumat de Klaus Iohannis ca una dintre principalele priorități, încă din zilele campanei sale electorale pentru primul mandat. În celălalt taler al balanței, Rareș Bogdan l-a așezat moț pe colegul său de partid, Lucian Bode. Ca și când o cauză bună ar putea cauționa o cauză rea.

Dar unde este înșelătoria? De ce lupta pentru imaginea lui Lucian Bode, indiferent de către cine este dusă, e o cauză rea și, după opinia mea, o cauză pierdută? Înșelătoria constă în faptul că, în timp ce este cu adevărat important ca România să intre în spațiul Schengen, ca Uniunea Europeană să repare, după 11 ani, o mare nedreptate, care ne costă enorm în plan moral, în plan psihologic, dar și sau mai ales în plan financiar, este cu totul și cu totul neimportant dacă Lucian Bode mai rămâne sau nu ministru la vârful Internelor. Componenții unei echipe guvernamentale vin și pleacă, fără ca urmele pe care le lasă să se transforme în cicatrici. Desigur cu excepția situațiilor în care urmele sunt urât mirositoare.

Lucian Bode, așa cum li s-a mai întâmplat și altor membri ai Cabinetului de la Palatul Victoria, a fost blagoslovit cu o moțiune simplă de cenzură. Conform Constituției, care încă vreo câteva zile nu este suprimată, moțiunea simplă de cenzură presupune că, în termen de o săptămână, ea este prezentată în mod obligatoriu în Parlament, în prezența demnitarului, după care urmeză să fie supusă la vot. Desigur, în urma ascultării argumentelor pro și contra prezentate de parlamentari ai puterii și, respectiv, de parlamentari ai opoziției. Dacă o moțiune simplă trece, atunci ministrul respectiv primește o grea palmă morală, dar partidul din care face parte nu are obligația politică de a-i retrage susținerea. Aceasta a fost și situația moțiunii îndreptate împotriva lui Lucian Bode. O moțiune care l-a înflăcărat pe Rareș Bogdan și l-a îndemnat să iasă promt la rampă. Cu o singură observație însă. Că, din capul locului, Lucian Bode și coaliția din care acesta face parte au încălcat grav Constituția. Moțiunea nu a fost citită în Parlament după o săptămână, ci după două. De ce? Pentru că Lucian Bode avea treabă. Vom vedea mai la vale ce fel de treabă avea domnia sa. Dar până atunci, precizez că însuși acest fapt, al încălcării Legii Fundamentale, este extrem de grav. Și pune întreaga opoziție la stâlpul infamiei. Care este însă situația dincolo de acest grav accident procedural al lui Lucian Bode?

Ministrul de Interne Lucian Bode este acuzat de două fapte. Una mai rea decât cealaltă. Prima este o acuzație cum că și-ar fi plagiat lucrarea de doctorat. Această acuzație, formulată insistent din direcția USR, cel mai mare partid de opoziție, ar putea fi pusă sub semnul întrebării dacă și numai dacă nu ar exista câteva circumstanțe care o îndreptățesc. Prima este că, după ce mai mulți politicieni și reprezentanți ai societății civile s-au plâns că nu au acces la un exemplar al tezei sale de doctorat, pentru a putea verifica în ce măsură e vorba sau nu de un plagiat, Lucian Bode și-a permis să-i amenințe pe toți cei care au formulat asemenea nedumeriri că îi dă în judecată. De ce? Pentru că, vezi Doamne, exista totuși un exemplar jerpelit, depus printre zecile de mii de lucrări de doctorat, plagiate sau neplagiate de diverși domni și de diverse doamne, dintre care unii au ajuns demnitari ai statului român și în baza acestor doctorate. Ei bine, la acest capitol, Lucian Bode a avut dreptate. Exista un exemplar. Reprezentanții USR au pus mâna pe el și, expunându-se unor atacuri la baionetă din partea reprezentanților PNL în special și fanilor acestora, s-au apucat, ce să vezi, să copieze pur și simplu de mâna pretinsa lucrare de a lui Lucian Bode. De râsul curcilor. „Opera" însă a fost dusă la bun sfârșit de către câțiva parlamentari USR, care au fost nevoiți să chiulească în acest scop de la lucrările forului legislativ. Aceștia au ajuns la concluzia, fără a fi însă experți în domeniu, că o bună parte a lucrării de doctorat reprezintă un plagiat. Și încă grosolan. Pur și simplu au fost copiate pasaje întregi de pe Google. Sau Goagle, cum ar spune un contemporan, pe nume Vanghelie. Din acest moment, sabia lui Damocles atârnă deasupra capului lui Lucian Bode, mai ales în circumstanțele în care un alt înalt demnitar al statului, ditamai ministru al Educației, a fost prins cu fofârlica și a trebuit să demisioneze. Tot din poziția de coleg de partid al lui Rareș Bogdan. USR a făcut apel la Emilia Șercan, cunoscută ca fiind cel mai mare vânător de doctorate false din România. Aceasta a sărit ca arsă și a spus, pe bună dreptate, că refuză să se asocieze cu un partid politic, dar că, firește, va cerceta așa-zisa lucrare de doctorat a lui Lucian Bode și va veni curând cu un verdict. Pe care opinia publică îl așteaptă cu sufletul la gură. Ar fi cel puțin palpitant ca, după ce un ministru al Educației a fost prins cu plagiatul, să fie prins cu aceeași infracțiune și cel mai important paznic al oilor, care este ministrul de Interne.

Dar Rareș Bogdan nu a avut acces la unicul exemplar jerpelit al lucrării de doctorat semnată de Lucian Bode, așa că asupra acestui aspect, pentru moment cel puțin, nu s-a pronunțat. Slavă Domnului! În schimb, s-a grăbit să se pronunțe legat de cele 600 de autoturisme marca BMW, achiziționate printr-o falsă licitație, adică cu dedicație, de la Auto Bavaria, societate patronată de Michael Schmidt, prieten la cataramă cu fanul lui Rareș Bogdan, președintele Klaus Iohannis. Și ce ne spune Rareș Bogdan cu subiect și predicat? Că nouăzeci și ceva la sută dintre statele UE - și enumeră chiar câteva - au ales pentru ministerele lor de Interne marca BMW, pentru că ar fi cele mai adecvate autourisme pentru uzul polițiilor naționale. Și, iată, și-a vârât dracul coada. Sau poate vreun înger. Inspirația m-a condus să dau o sumare căutare, tot pe Google, care, iată, este bun și la altceva decât la plagiatul de doctorate. Și, în câteva secunde, am aflat că este falsă informația furnizată de Rareș Bogdan, chiar o minciună gogonată, cum că Internele din Franța utilizează autoturisme BMW. În paranteză fie spus, mai urma să adauge Rareș Bogdan și că acestea ar fi fost achiziționate tot de la Michael Schmidt și fără nicio legătură cu Klaus Iohannis. Ei bine, oricare dintre dvs. poate verifica instantaneu. Polițiști și jandarmii francezi utilizează două tipuri de autoturisme. Peugeut plus 5008 și Renault RS01. Punct. Nu am mai căutat să văd și ce se întâmplă în celelalte state UE, că de atâta râs a început să-mi tremure în mână iPhone-ul. Dar cum de a ajuns un om educat, un jurnalist de investigații de primă până și un om politic de acum versat, cum este Rareș Bogdan, să transmită opiniei publice o asemenea gogomănie? Pe care să și-o asume pe persoană fizică? Cineva i-a pasat respectiva informație falsă. Poate chiar Michael Schmidt. Poate altcineva. Oricum, o persoană în care Rareș Bogdan a avut - sper că nu mai are - deplină încredere. Și a înghițit momeala cu undiță cu tot. După care ne-a servit-o nouă. Și totul din dorința de a-l apăra pe Lucian Bode.

Într-adevăr, dacă Lucian Bode cade, pentru una dintre cele două fapte sau chiar pentru amândouă, la scurt timp după ce PNL a înregistrat o uriașă pierdere prin ejectarea lui Sorin Câmpeanu, pentru acest partid și mai ales pentru adevăratul său conducător, Klaus Iohannis, treaba asta se transformă într-o cumplită catastrofă. Și asta cu puțin timp înainte de a se pune în mișcare „rotativa". În aceste circumstanțe, Rareș Bogdan a riscat să calce pe bec și să se facă de râs, pentru a-i întinde o mână de ajutor lui Lucian Bode. Iar ilustrul europarlamentar a făcut ceva și mai grav. A pus în balanța pentru a ne orbi o cauză dreaptă, pentru care, spre cinstea lui, se luptă la greu în Parlamentul European, intrarea în Schengen, cu o cauză pe cât de nedreaptă, pe cât de nedemnă și de obscură. Salvarea lui Lucian Bode.

Sorin Rosca Stanescu