• Tweet

PROSTIA, MINCIUNA, LĂCOMIA, DISCRIMINAREA, printre ingredientele ''rețetei'' ce ne-a pus jos!

''Deștepții'' ce lăudau strategia SUA-UE de sancționare a Rusiei au fost reduși la tăcere abia alaltăieri, prin ieșirea la rampă a inamicului principal al lui Putin, fostul oligarh Hodorkovski, care le-a explicat chiar din Bruxelles că sunt atât de tonți liderii euroatlantici încât măsurile dispuse de ei contra Putin, nu doar că întăresc economic Rusia, dar se întorc ca un bumerang contra Uniunii Europene în principal, apoi SUA în mod consecutiv.

Cam în același timp cu dușul rece administrat de cel ce l-ar vrea mort pe Putin, liderii euroatlantici au asistat perplecși la gruparea publică, solidară și ostentativă a țărilor BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), care și-au reafirmat unitatea de idei, principii și strategii, prin declarații de forță care proiectează un viitor consolidat pentru cetățenii țărilor lor, concomitent cu o critică directă a sistemului euroatlantic pe care ei îl etichetează ca fiind, dacă nu chiar falimentar, în mod evident revolut. Notați că această grupare de țări deține nu doar majoritatea populației planetei, dar și a arsenalului nuclear, fiind superioară lumii euroatlantice și din punct de vedere economic cumulat, așadar critica vine de pe o poziție consolidată superioară. Ar fi fost o bubă mare în ce privește BRICS-ul și credibilitatea demersului lor, și anume lipsa unui sistem democratic consolidat în fiecare dintre aceste țări, numai că în ultimii ani democrația s-a defectat grav și evident și-n lumea euroatlantică, unde se fură alegeri și presa nu mai e liberă, deci ne-am pierdut acest avantaj competitiv pe care-l aveam noi ''euroatlanticii'' în fața ''bricșilor''.

Știu că digerați greu această descriere a situației, numai că ăsta e adevărul simplificat ca prezentare. Iar dacă persistați în a vă îndoi de problemele lumii în care trăim noi, vă rog să vă imaginați cam cum funcționează treburile în guvernările euroatlantice. Deci, cetățenii plătesc taxe care formează partea importantă a bugetului administrat de către politicienii aleși (presupus) democratic. În ultimele decenii majoritatea sumelor bugetare pentru investiții sau servicii au fost alocate corporațiilor, care au oferit mită sau protecție mediatică guvernanților care le-au deservit. Presa nu a mai putut prezenta aceste lucruri cetățenilor consumatori, fie pentru că acționarii companiilor din mass-media au devenit chiar aceste corporații, fie pentru că bugetele de publicitate corporatiste au fost acordate presei doar cu condiția ca adevărul să nu mai fie spus. Prin acest mecanism politico-mediatic corporatiștii și-au impus treptat dominația asupra lumii euroatlantice, cetățenii au votat la alegeri aparent liber, dar având de ales doar între cei cărora sistemul corporatist le permitea candidatura, oamenii lor, și uite așa s-a stins și democrația prin lumea noastră. Dacă aveți cumva convingerea că treburile ar merge altfel, din SUA până-n România, trecând prin toată Uniunea Europeană, vă rog să mă considerați conspiraționist, putinist, manipulat, sau altfel, și să nu mai citiți/urmăriți ceea ce gândesc, vorbesc și scriu! Numai că asta n-o să vă dea răspuns întrebărilor pe care vi le tot adresați despre aberațiile nedemocratice sau chiar transumaniste pe care le sesizați sau trăiți zilnic.

Celor care sunteți de acord cu raționamentul meu vă propun să ducem mai departe procesul de analiză explicitând ingredientele din titlu ce-au defectat sistemul euroatlantic.

PROSTIA liderilor politici, tradusă prin incompetența sau slăbiciunile lor, o puteți observa lesne indiferent pe care dintre cei semnificativi i-ați analiza, de la Trump, Biden, la Hollande sau Macron, Johnson, Scholz, în cazul nostru Băsescu sau Iohannis, o pleiadă de personaje detestate chiar de către alegătorii lor, care însă n-au avut de ... ales. Oameni manipulabili, fără cariere profesionale consolidate, fără idei sau proiecte, ajunși să-și conducă țările după dictarea corporatistă, iar alternativele la fiecare dintre aceștia sunt alții asemenea lor.

MINCIUNA propagată cotidian prin mijloacele de presă aservite a avut ca efect debusolarea majorității cetățenilor, care-au ajuns să creadă că albul e negru și viceversa doar pentru că așa li s-a explicat la televizor. Ce argumente să mai poată aduna oamenii ca să mai poată protesta contra nedreptăților, mai ales în condițiile în care mass-media ce vroia să prezinte adevărul a fost suprimată financiar, iar analiștii corecți și competenți au fost demonizați?!

LĂCOMIA bogaților corporatiști ai lumii a stors bugetele țărilor prin contracte frauduloase, din dorința lor de a deveni din milionari niște super-miliardari. Au speculat fiecare criză în folosul lor, iar când n-au inventat războaie au indus pandemii, evenimente tragice pe care noi le-am trăit cu groază în ultimele decenii, dar bogații cu satisfacția unor noi câștiguri fabuloase.

DISCRIMINAREA de orice fel, împotriva căreia cetățenii normali luptau în trecut, a fost transformată în discriminare-pozitivă ca politică de stat, prin care minoritățile de rasă, culoare sau sexuale au început să-și impună voința contra majoritarilor normali, pregătind terenul pentru transumanismul implementat deja vizibil în ultimii ani.

Pot continua mult cu argumente în această linie, cred că e suficient însă pentru spațiul acestui editorial, schița tabloului decăderii noastre civilizaționale e destul de clară și așa.

Criza ucraineană, prefațată de pandemie, au scos la iveală, pentru cei ce încă mai gândesc și se informează corespunzător, toate tarele din lumea euroatlantică, pe care înainte probabil că doar le bănuiau. Suntem însă doar la începutul unui proces de decădere economică și civilizațională a lumii noastre, iar necazul mare e că nu mai există resorturi interne ce să stopeze prăbușirea, cei ce s-au așezat la volanul lumii euroatlantice este evident că nu pot reuși redresarea, n-o doresc sau nu li se permite. Marii șefi ne-au anunțat deja că ''Nu veți mai avea nimic și veți fi fericiți!'', iar cetățenii sunt puși azi fie în poziția pasivă de a constata transformările negative, fie de a fi intimidați sau suprimați dacă vor îndrăzni cumva să se opună.

Ăsta e adevărul din postadevăr, amar, neplăcut până la durere, însă pe măsura aspirațiilor generațiilor noastre ce-au preferat consumul în locul construcției, sau distracția facilă în locul gândirii responsabile. Și nici nu mai suntem în vreun scenariu de tipul ''scapă cine poate'', în caz că unora v-ar trece prin cap așa-ceva ...

Cozmin Gușă