• Tweet

Deși cam toată lumea interesată a perceput că, imediat după realegerea lui Trump, jocul geopolitic mondial s-a azimutat printr-o colaborare subterană a acestuia cu cuplul Putin-Xi, doar cei de meserie și bine informați pot pricepe cum anume se desfășoară treburile.

Evenimentele din ultimele zile venite în cascadă, de la propunerea, apoi anularea întâlnirii de la Budapesta dintre Trump și Putin, așa-zisa renunțare a Chinei la petrolul rusesc, schimbul de replici dure între Kremlin și Casa Albă referitor la atacul reciproc cu armament sofisticat, eventual nuclear, apoi anunțata posibilă întâlnire a lui Trump cu Xi Jinping de săptămâna viitoare din Coreea de Sud, toate acestea pot fi explicate prin prisma marelui joc subteran dintre cei trei lideri, ai SUA, Rusiei și Chinei. Care ar fi tabăra adversă a celor trei, am mai explicat; e vorba despre Marea Finanță Occidentală, controlată de către familiile triliardare de tip Rothschild, cea care controlează fluxurile financiare din SUA și UE în mod special, dar și mare parte din industria IT și AI din Occidentul Colectiv.

Dintre cei trei lideri, Trump este în situația cea mai dezavantajoasă; el, practic, nu își poate exercita puterea în SUA așa cum ar dori. Sistemul american este bine fixat în chingile de influență ale Marii Finanțe Occidentale. Ați observat ce a pățit Trump în primul mandat, apoi cum i s-a refuzat realegerea în 2020. Deci, dacă vrea să conducă cu adevărat, Trump e obligat să fie aliat cu Putin și Xi, doar așa ar putea avea șanse de victorie, iar alături de ei să parafeze înțelegerile de împărțire a influenței în viitoarea lume multipolară, căpătând astfel garanții că și America își va putea păstra statutul de mare putere. Desigur că, având în vedere forța și vigilența adversarului, cel ce are pe tricou inițialele MFO, adică Marea Finanță Occidentală, jocul trio-ului PTX, adică Putin-Trump-Xi, nu poate fi unul simplu și la vedere, pe care să îl priceapă și cetățenii din tribune; ei, deocamdată, se pot bucura doar atunci când se înscriu puncte. În handbal există o schemă ingenioasă, iar cei de vârsta mea o cunoașteți din școală (înainte de 1989, handbalul era capitol obligatoriu la orele de sport); schema se numește „PASE ÎN TREI CU SCHIMB DE LOCURI". Trei membri ai echipei aflate în atac încearcă să destructureze apărarea adversă prin pase succesive între ei, schimbându-și locurile pe teren în regim de viteză, până în momentul în care astfel generează breșe în apărare, prin care unul dintre ei se strecoară și înscrie gol. După începerea războiului ucrainean, ați asistat doar la schimbul de pase dintre Putin și Xi, care așteptau intrarea în teren a celui de-al treilea, anume Trump, începând cu ianuarie 2025. Din acel moment, ați observat că Putin începe să paseze și cu liderul american revenit la Casa Albă, treabă ce a dus la momentul crucial al întâlnirii celor doi din Alaska, ce ar fi trebuit continuat cu anunțatul meeting din Budapesta. Spre dezamăgirea celor ce doresc pacea rapid, procedurile s-au sistat brusc, dar cu foloase mari pentru trio-ul PTX. De ce? Pentru că pe durata celor câteva zile în care întâlnirea din Ungaria părea certă, din pricina degringoladei create la nivelul echipei MFO, adversarii lor au putut citi foarte bine strategiile de apărare în momentele decisive, ceea ce reprezintă deja un mare avantaj de tip tactic. Așadar, atacul pe linia Putin-Trump s-a stopat pentru moment, e obiectivat acest lucru prin declarațiile aparent războinice între cei doi, însă în mod concomitent se organizează intrarea în teren a lui Xi Jinping, spre a-l înlocui pe Putin în schimbul de pase cu Trump.

Așa să citiți și declarația de acum două zile a americanului, ce l-a lăudat pe chinez în fața șefului NATO, Mark Rutte, spunându-i acestuia despre marea influență a lui Xi în fața lui Putin. Și, tot în aceeași linie, să interpretați și așa-zisa renunțare a Chinei la petrolul rusesc, ba chiar și a Indiei, știre fake, dar emisă de către Reuters (proprietar familia Rothschild), știre preluată apoi în buclă de către ageamii din presa mainstream din Occident. Bineînțeles că așa ceva nu e posibil și nu se va întâmpla, dar narațiunea are rolul de a prezenta Rusia ca perdant deocamdată, dar mai ales de a netezi astfel relația dintre SUAși China în perspectiva săptămânii viitoare, atunci când Trump și Xi vor fi împreună în Coreea de Sud, iar oamenii lor au negociat deja termenii unei discuții între cei doi.

Și uite așa se schimbă brusc locul acțiunii din teren, dar și narațiunea geopolitică pentru moment. Nu se va mai discuta o perioadă despre războiul ucrainean și pasele dintre Trump și Putin. Va fi pe tapet, în schimb, problema conflictului referitor la Taiwan, cu jocul dintre Xi și Trump, iar cu Putin păstrat pe banca de rezerve spre a-și pregăti reintrarea în joc în următoarea etapă, atunci când, de bună seamă, pasele vor fi deja între toți membrii trio-lui PTX, adică Putin, Trump și Xi.

Ce va face în acest context de joc și ce vor face membrii echipei MFO? Deocamdată, se bucură, ca proștii, de conflictul simulat între Putin și Trump. E limpede că succesiunea viitoare de pase dintre american și chinez le va provoca alte devoalări ale strategiei lor, pe care, în mod clar, deștepții ce asistă trio-ul PTX le vor interpreta în mod corespunzător și își vor recalibra marele joc geopolitic, unul ce va avea ca rezultat final impunerea Noii Ordini Mondiale, una din care nu va fi exclusă Marea Finanță Occidentală, ce nu va mai sta, însă, la volan și nici măcar pe locurile din față; îi sunt rezervate locuri abia în a doua jumătate a autocarului sau poate chiar în remorcă. Iar motivul principal ce a generat această decădere este chiar cel legat de declanșarea și inflamarea războiului, echipa MFO, a Marii Finanțe Occidentale, crezând în mod naiv că poate coordona acest război prin finanțare, neglijând faptul că infrastructura militară și comanda acesteia este strict în mâinile decidenților politici din trio-ul PTX, Putin-Trump-Xi, trio care face valabilă astfel încă o dată zicerea conform căreia „cine seamănă vânt, culege furtună".

Cozmin Gușă