Moștenire ca-n telenovele: Un bătrân și-a lăsat averea de 3 milioane de euro femeii care îl îngrijea de doar câteva zile. Instanța a decis să era capabil să decidă singur

Postat la: 09.12.2025 |

Un carabinier și soția sa au fost achitați de o Curte de Apel din Italia, fiind acuzați de înșelăciune, după ce au moștenit averea de trei milioane de euro a unui om de afaceri pe care femeia îl îngrijea. În primă instanță, cuplul fusese condamnat la peste patru ani de închisoare, dar verdictul final arată că bătrânul a făcut testamentul din proprie inițiativă.

Potrivit Corriere Torino, în 2019, femeia acuzată de înșelăciune a fost angajată ca îngrijitoare a chimistului Lido Frediani. La doar câteva zile de când a început să lucreze, bătrânul a făcut un testament prin care urma să îi lase moștenire îngrijitoarei averea sa de trei milioane de euro.

Soțul și soția au intrat sub investigație în 2021, când nepotul lui Frediani a descoperit că, în mai 2020, unchiul murise - la vârsta de 92 de ani - din cauza „degradării cauzate de anorexie" și că trupul fusese incinerat fără știrea familiei.

Mai mult, bărbatul a aflat că averea fusese moștenită de îngrijitoare. De aici a pornit plângerea la procuratură, ancheta, sechestrarea bunurilor și procesul care s-a încheiat cu o condamnare.

Potrivit Tribunalului, Frediani era un bărbat afectat de fragilitate psihică, iar îngrijitoarea și soțul ei profitaseră de această stare.

În apel, întreaga bază a acuzației este răsturnată. Dintr-o nouă analiză a actelor și a mărturiilor reiese că Frediani și-a gestionat întotdeauna averea cu o prudență extremă până în 2019, când - în urma unei fracturi de femur și a unor ischemii - a devenit neautonom din cauza unei „deteriorări fizice și cognitive ușoare", dar a rămas perfect „capabil să înțeleagă și să decidă".

După o serie de internări în spitale și clinici private, bătrânul s-a întors acasă și le-a cerut rudelor, mai exact verișoarei și nepotului, să-l găzduiască, dar aceștia i-au propus să „îi aducă mesele", să „angajeze o îngrijitoare" sau să îl interneze într-un azil de bătrâni.

Acest refuz ar fi fost cel care l-a determinat pe chimist să îl elimine pe nepot (care ar fi trebuit să fie moștenitorul) din testament.

Bătrânul le spunea prietenilor și cunoștințelor despre decizia lui de a nu se mai întâlni cu rudele care îl abandonaseră, cerând chiar să înlocuiască interfonul clasic al casei cu un videointerfon „pentru a evita ca aceștia să poată intra în locuința lui".

Curtea de Apel i-a achitat pe îngrijitoare și pe soțul ei de acuzația principală de înșelăciune a persoanei, pe motiv că fapta nu există. Ca urmare a achitării, instanța a dispus restituirea celor 700.000 de euro plătiți de cuplu rudelor drept despăgubiri provizorii.

Totuși, achitarea nu a fost totală, deoarece au fost menținute condamnările pentru fapte minore (10 luni pentru femeie și 4 luni pentru polițist) legate de alte episoade apărute în timpul anchetei (de exemplu, femeia s-a prefăcut bolnavă pentru a îngriji bătrânul).

Ulterior, Curtea a încercat să „înghețe" suma restituită prin sechestru preventiv (pentru cazul în care verdictul ar fi anulat la Curtea de Casație), dar avocații cuplului au atacat măsura.

Tribunalul de Revizuire a anulat sechestrul, argumentând că instanța nu putea acționa din oficiu în lipsa unei cereri din partea rudelor (părțile civile), mai ales că, după achitare, nu mai exista „fumus boni juris" (aparența unui drept valid) care să susțină pretenția de despăgubire.