Metru lu' Cuc şi Bădălău

Postat la: 04.07.2017 |

Metru lu' Cuc şi Bădălău

Dacă Caragiale ar fi trăit, cu siguranţă că ar fi fost extrem de încântat de faptul că persoanejele sale din „O scrisoare pierdută" au devenit actori de primă mână pe scena politică românească. Acelaşi scenariu, acelaşi repertoriu, aceleaşi replici şi doar scena s-a schimbat. ZahariaTrahanache, Agamiţă Dandanache, Tache Farfuridi sau Iordache Brânzovenescu s-au reîncarnat la Giuirgiu.

Bădălău, Mîna, Cuc sau Andrei sunt urmaşii lui Trahanache, Brânzovenescu, Farfuridi ori Dandanache din „O scrisoarea pierdută" a lui Ion Luca Caragiale. Rolul lui Agamemnon Dandanache prezentat de nenea Iancu ca Agamiţă Dandanache este jucat astăzi perfect de deputatul PSD Alexandru Ioan Andrei. Caracterizat în piesa lui Caragiale ca fiind "mai prost decât Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu", Dandanache de la Giurgiu are o poveste interesantă şi puţin ştiută. La şcoală era mic şi gras, fapt pentru care colegii l-au botezat „Metru". Şi Metru, ani la rând, a fost preferatul colegilor de şcoală la dat şuturi în fund. Când Metru a devenit major a simţit că in politică e o pâine albă de mâncat. Ca atare, s-a agăţat de pantalonii liderului local liberal cel mai en vogue din zonă. „Şefu o să vă rămân toată viaţă recunoscător pentru ce aţi făcut pentru mine. Dacă se ia cineva de dumneavoastră, mor cu el de gât. Eu niciodată nu vă trădez. Vă jur! Sunteţi ca tatăl meu".

Mai că îţi venea să-l pupi când îl auzeai. Între timp, Metru- Dandanache a început să simtă gustul combinaţiilor politice. S-a şmecherit. Una gândea, altă spunea şi altceva făcea. Când barca liderului liberal a început să ia apă, Metru a ințepat şi el barca, punând chiar serios umărul la aruncarea peste bord a celui pe care-l considera ca tatăl său. Şi la fel ca în „O scrisoare pierdută", Metru Dandanache a bătut la uşa lui Zaharia Trahanache, adică la Niculae Bădălău. Şi Trahanache, "prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului şcolar, comitetului agricol şi al altor comitete şi comiţii", l-a primit cu braţele deschise, spunându-i ca-n Caragiale "Şi nu te mai turbură, neică, pentru fitece mișelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeala, trebuie să ai puţintică răbdare..." Şi Dandanache a avut „puţintică răbdare" iar nenea Zaharia l-a uns şef la OSIM, iar, din decembrie 2016, l-a făcut şi deputat PSD de Giurgiu. Adică cum zicea Nae Caţavencu „Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri de clopotniţă, stimabile!"

Şi uite aşa, pe mâna lui Trahanache- Bădălău, Agamiţă „Metru" Dandanache şi Tache Farfuridi, adică Răzvan Cuc, au ajuns deputaţi. Mai mult, Trahanache l-a făcut şi ministru al Transporturilor pe Cuc-Farfuridi. Ce mai încolo şi-ncoace, Tache şi Dandanache au ajuns şefi mari la „centru", adică „Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri de clopotniţă, stimabile!". Şi, uşor, uşor, celor doi a început să le placă jocurile politice de la Capitală, mai ales că, deh, îşi băgeseră mâinile în borcanul cu miere şi, ce le-a mai plăcut!, uitând că, în special, Trahanache şi, oarecum, şi Brânzovenescu (Marian Mîna- „Scheletul") le-a pus borcanul cu miere în faţă. Adică cam cum spunea Farfuridi: „Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători... Salutare, salutare, stimabile!". Adică, salutare Trahanache ar spune Farfuridi dar şi Dandanache. Iar nenea Zaharia ce să mai zică despre „Metru" Agamiţă şi Cuc Farfuridi decât că „Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri!"

Ion Teleanu

loading...
PUTETI CITI SI...

Metru lu' Cuc şi Bădălău

Postat la: 04.07.2017 |

0

Dacă Caragiale ar fi trăit, cu siguranţă că ar fi fost extrem de încântat de faptul că persoanejele sale din „O scrisoare pierdută" au devenit actori de primă mână pe scena politică românească. Acelaşi scenariu, acelaşi repertoriu, aceleaşi replici şi doar scena s-a schimbat. ZahariaTrahanache, Agamiţă Dandanache, Tache Farfuridi sau Iordache Brânzovenescu s-au reîncarnat la Giuirgiu.

Bădălău, Mîna, Cuc sau Andrei sunt urmaşii lui Trahanache, Brânzovenescu, Farfuridi ori Dandanache din „O scrisoarea pierdută" a lui Ion Luca Caragiale. Rolul lui Agamemnon Dandanache prezentat de nenea Iancu ca Agamiţă Dandanache este jucat astăzi perfect de deputatul PSD Alexandru Ioan Andrei. Caracterizat în piesa lui Caragiale ca fiind "mai prost decât Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu", Dandanache de la Giurgiu are o poveste interesantă şi puţin ştiută. La şcoală era mic şi gras, fapt pentru care colegii l-au botezat „Metru". Şi Metru, ani la rând, a fost preferatul colegilor de şcoală la dat şuturi în fund. Când Metru a devenit major a simţit că in politică e o pâine albă de mâncat. Ca atare, s-a agăţat de pantalonii liderului local liberal cel mai en vogue din zonă. „Şefu o să vă rămân toată viaţă recunoscător pentru ce aţi făcut pentru mine. Dacă se ia cineva de dumneavoastră, mor cu el de gât. Eu niciodată nu vă trădez. Vă jur! Sunteţi ca tatăl meu".

Mai că îţi venea să-l pupi când îl auzeai. Între timp, Metru- Dandanache a început să simtă gustul combinaţiilor politice. S-a şmecherit. Una gândea, altă spunea şi altceva făcea. Când barca liderului liberal a început să ia apă, Metru a ințepat şi el barca, punând chiar serios umărul la aruncarea peste bord a celui pe care-l considera ca tatăl său. Şi la fel ca în „O scrisoare pierdută", Metru Dandanache a bătut la uşa lui Zaharia Trahanache, adică la Niculae Bădălău. Şi Trahanache, "prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului şcolar, comitetului agricol şi al altor comitete şi comiţii", l-a primit cu braţele deschise, spunându-i ca-n Caragiale "Şi nu te mai turbură, neică, pentru fitece mișelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeala, trebuie să ai puţintică răbdare..." Şi Dandanache a avut „puţintică răbdare" iar nenea Zaharia l-a uns şef la OSIM, iar, din decembrie 2016, l-a făcut şi deputat PSD de Giurgiu. Adică cum zicea Nae Caţavencu „Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri de clopotniţă, stimabile!"

Şi uite aşa, pe mâna lui Trahanache- Bădălău, Agamiţă „Metru" Dandanache şi Tache Farfuridi, adică Răzvan Cuc, au ajuns deputaţi. Mai mult, Trahanache l-a făcut şi ministru al Transporturilor pe Cuc-Farfuridi. Ce mai încolo şi-ncoace, Tache şi Dandanache au ajuns şefi mari la „centru", adică „Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri de clopotniţă, stimabile!". Şi, uşor, uşor, celor doi a început să le placă jocurile politice de la Capitală, mai ales că, deh, îşi băgeseră mâinile în borcanul cu miere şi, ce le-a mai plăcut!, uitând că, în special, Trahanache şi, oarecum, şi Brânzovenescu (Marian Mîna- „Scheletul") le-a pus borcanul cu miere în faţă. Adică cam cum spunea Farfuridi: „Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători... Salutare, salutare, stimabile!". Adică, salutare Trahanache ar spune Farfuridi dar şi Dandanache. Iar nenea Zaharia ce să mai zică despre „Metru" Agamiţă şi Cuc Farfuridi decât că „Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri!"

Ion Teleanu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE