Numărul de dresură de la Cotroceni

Postat la: 26.10.2021 |

Numărul de dresură de la Cotroceni

Președintele Klaus Iohannis a bătut din nou din picior. Și cu pumnul în masă. Într-o încercare de ultim moment de a executa un număr de dresură. În tentativa sa de a-l domestici pe Superman. De a-l determina să schimbe paradigma. Și să admită că generalul cu patru stele Nicolae Ciucă urmează să ajungă premier. O fi reușit?

Superman s-a dovedit a fi imprevizibil. S-a pus pur și simplu de-a latul drumului. Nepermițându-i generalului cu patru stele Nicoale Ciucă să bată în pas de paradă până la Palatul Victoriei. Condițiile puse de Cîțu pentru formarea viitorului guvern sunt imposibile. Cum adică? Să nu permiți decât formarea unui executiv minoritar? Alcătuit doar din PNL și UDMR? Cine ar acorda susținere politică în Parlament unui asemenea guvern? Cât de mult este Marcel Ciolacu dispus să cedeze fără să-și rupă gâtul intrând în coliziune cu propriul partid? Cât de mult ar putea să cedeze USR, fără să-și umilească de-a binelea propriul electorat? Cum să negociezi un ditamai guvernul în vremuri de mare criză, atunci când nu ai nimic de oferit în schimb? Sau când pur și simplu nu vrei să oferi?

Realitatea este că Florin Cîțu l-a trimis pe generalul cu patru stele pe post de câine surd la vânătoare. La luptă, fără niciun pic de muniție. Ceea ce nu mă miră. Probabil Cîțu a fost de-a dreptul șocat, de altfel așa se și aude, atunci când Klaus Iohannis i-a cerut să facă un pas înapoi. Pentru a debloca situația. Pentru a pune capăt crizei politice. Și și-a jurat în barbă să se comporte ca un Superman. Să realizeze imposibilul. O nemaivăzută acrobație politică. Să-l desemneze și să-l susțină pe Ciucă pentru poziția de premier și, simultan, să-i dea acestuia un picior în fund. Și Ciucă ce era să facă? A râcâit inutil la clanțele partidelor politice, solicitând un sprijin pe care, firește, nu l-a primit. După care s-a întors domnul general cu coada între picioare la Cotroceni. Pentru a se plânge. Și, în aceste condiții, Klaus Iohannis l-a convocat pe Cîțu pentru a-l chema la ordine. O fi reușit?

Pe mine nu mă uimește acest Cîțu deloc. De mult timp mă aștept la tot ce poate fi mai rău din partea acestui individ. Aș putea să spun că nu mă mai uimește nici domnul președinte Klaus Iohannis. La fel cum l-a nominalizat la mișto pe Dacian Cioloș, deși toți oamenii de bună credință, între care am îndrăzneala să afirm că mă număr și eu, am fost convinși că președintele a luat criza în serios și, tot la modul serios, a încercat să-i pună capăt, blagoslovindu-ne cu un premier, nu mă mai miră prea mult nici cea de-a doua nominalizare, făcută și ea în pripă, a generalului Nicolae Ciucă. Și asta în ciuda faptului că știam de multă vreme că, până la urmă, tot la Ciucă va recurge Klaus Iohannis. L-a nominalizat și pe Ciucă, cum l-a nominalizat pe Cioloș. Fără nici cel mai mic efort de a pregăti terenul politic. Nu se aștepta nimeni de la președinte chiar să-i întindă covorul lui Ciucă de la Cotroceni până la Palatul Victoriei. Dar nici să încerce să-l parașuteze acolo fără parașută.

Altceva mă miră cu adevărat. Cum de un militar cu disciplina în sânge, care învață din capul locului că nu pleci la război fără a te pregăti de război, a acceptat fără nicio negociere și fără nicio condiție această misiune imposibilă. Ditamai generalul cu patru stele, care a condus ani de zile Marele Stat Major al Armatei Române, o armată care, măcar teoretic, reprezintă 20 de miliioane de cetățeni, a acceptat să plece voios în misiune fără a se pregăti în niciun fel. Cum de nu i-a cerut lui Klaus Iohannis un minimum de garanții? Cum de nu i-a pus o întrebare de bun simț? Cum ar fi următoarea: „Domnule președinte, dacă mă desemnează oficial PNL candidat pentru poziția de prim-ministru, ce îmi oferă partidul pentru a fi în stare să negociez obținerea unui sprijin politic parlamentar de la USR, de la PSD sau de la AUR? Eu când le cer să mă voteze, ce garanții pot să le dau? Care este marja de libertate pe care mi-o acordă partidul la negocierile care urmează?". Și așa mai departe. Ciucă nu a întrebat, Ciucă nu s-a informat, Ciucă nu a știut pe ce lume e, iar președintele, ca de obicei, a tăcut. Desigur, „profund îngrijorat".

Iar acum desantul a fost luat de la capăt, înainte ca generalul cu patru stele să fie zdrobit de caldarâmul din Piața Victoriei. Cu ce șanse? Ce garanții și-a luat a doua oară Ciucă, desigur și președintele Klaus Iohannis, că Florin Cîțu nu joacă același rol de Superman într-o nouă piesă? Într-o nouă piesă în care se agață cu disperarea înecatului de funcția sa de premier?

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Numărul de dresură de la Cotroceni

Postat la: 26.10.2021 |

0

Președintele Klaus Iohannis a bătut din nou din picior. Și cu pumnul în masă. Într-o încercare de ultim moment de a executa un număr de dresură. În tentativa sa de a-l domestici pe Superman. De a-l determina să schimbe paradigma. Și să admită că generalul cu patru stele Nicolae Ciucă urmează să ajungă premier. O fi reușit?

Superman s-a dovedit a fi imprevizibil. S-a pus pur și simplu de-a latul drumului. Nepermițându-i generalului cu patru stele Nicoale Ciucă să bată în pas de paradă până la Palatul Victoriei. Condițiile puse de Cîțu pentru formarea viitorului guvern sunt imposibile. Cum adică? Să nu permiți decât formarea unui executiv minoritar? Alcătuit doar din PNL și UDMR? Cine ar acorda susținere politică în Parlament unui asemenea guvern? Cât de mult este Marcel Ciolacu dispus să cedeze fără să-și rupă gâtul intrând în coliziune cu propriul partid? Cât de mult ar putea să cedeze USR, fără să-și umilească de-a binelea propriul electorat? Cum să negociezi un ditamai guvernul în vremuri de mare criză, atunci când nu ai nimic de oferit în schimb? Sau când pur și simplu nu vrei să oferi?

Realitatea este că Florin Cîțu l-a trimis pe generalul cu patru stele pe post de câine surd la vânătoare. La luptă, fără niciun pic de muniție. Ceea ce nu mă miră. Probabil Cîțu a fost de-a dreptul șocat, de altfel așa se și aude, atunci când Klaus Iohannis i-a cerut să facă un pas înapoi. Pentru a debloca situația. Pentru a pune capăt crizei politice. Și și-a jurat în barbă să se comporte ca un Superman. Să realizeze imposibilul. O nemaivăzută acrobație politică. Să-l desemneze și să-l susțină pe Ciucă pentru poziția de premier și, simultan, să-i dea acestuia un picior în fund. Și Ciucă ce era să facă? A râcâit inutil la clanțele partidelor politice, solicitând un sprijin pe care, firește, nu l-a primit. După care s-a întors domnul general cu coada între picioare la Cotroceni. Pentru a se plânge. Și, în aceste condiții, Klaus Iohannis l-a convocat pe Cîțu pentru a-l chema la ordine. O fi reușit?

Pe mine nu mă uimește acest Cîțu deloc. De mult timp mă aștept la tot ce poate fi mai rău din partea acestui individ. Aș putea să spun că nu mă mai uimește nici domnul președinte Klaus Iohannis. La fel cum l-a nominalizat la mișto pe Dacian Cioloș, deși toți oamenii de bună credință, între care am îndrăzneala să afirm că mă număr și eu, am fost convinși că președintele a luat criza în serios și, tot la modul serios, a încercat să-i pună capăt, blagoslovindu-ne cu un premier, nu mă mai miră prea mult nici cea de-a doua nominalizare, făcută și ea în pripă, a generalului Nicolae Ciucă. Și asta în ciuda faptului că știam de multă vreme că, până la urmă, tot la Ciucă va recurge Klaus Iohannis. L-a nominalizat și pe Ciucă, cum l-a nominalizat pe Cioloș. Fără nici cel mai mic efort de a pregăti terenul politic. Nu se aștepta nimeni de la președinte chiar să-i întindă covorul lui Ciucă de la Cotroceni până la Palatul Victoriei. Dar nici să încerce să-l parașuteze acolo fără parașută.

Altceva mă miră cu adevărat. Cum de un militar cu disciplina în sânge, care învață din capul locului că nu pleci la război fără a te pregăti de război, a acceptat fără nicio negociere și fără nicio condiție această misiune imposibilă. Ditamai generalul cu patru stele, care a condus ani de zile Marele Stat Major al Armatei Române, o armată care, măcar teoretic, reprezintă 20 de miliioane de cetățeni, a acceptat să plece voios în misiune fără a se pregăti în niciun fel. Cum de nu i-a cerut lui Klaus Iohannis un minimum de garanții? Cum de nu i-a pus o întrebare de bun simț? Cum ar fi următoarea: „Domnule președinte, dacă mă desemnează oficial PNL candidat pentru poziția de prim-ministru, ce îmi oferă partidul pentru a fi în stare să negociez obținerea unui sprijin politic parlamentar de la USR, de la PSD sau de la AUR? Eu când le cer să mă voteze, ce garanții pot să le dau? Care este marja de libertate pe care mi-o acordă partidul la negocierile care urmează?". Și așa mai departe. Ciucă nu a întrebat, Ciucă nu s-a informat, Ciucă nu a știut pe ce lume e, iar președintele, ca de obicei, a tăcut. Desigur, „profund îngrijorat".

Iar acum desantul a fost luat de la capăt, înainte ca generalul cu patru stele să fie zdrobit de caldarâmul din Piața Victoriei. Cu ce șanse? Ce garanții și-a luat a doua oară Ciucă, desigur și președintele Klaus Iohannis, că Florin Cîțu nu joacă același rol de Superman într-o nouă piesă? Într-o nouă piesă în care se agață cu disperarea înecatului de funcția sa de premier?

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE