O țeapă americană

Postat la: 03.07.2017 |

O țeapă americană

O știre senzațională, publicată zilele trecute în Ziarul Financiar, dezvăluie o realitate cruntă. În anul în care România își consolidează poziția de grânar al Europei, întrecând în exporturi toate celelalte state, ea este expusă unui jaf fără precedent. Informația ca atare sună cât se poate de simplu. Unul dintre cei mai mari traderi de cereale din România raportează al șaptelea an consecutiv de pierderi.

Și asta la vânzări anuale de 746 de milioane de euro. Societatea aflată într-o asemenea nemaivăzută pagubă este ADM România Trading și este parte a uriașului grup american ADM Trading. Ce înseamnă, până la urmă, informația succintă pe care am prezentat-o mai sus?  Nu cu multă vreme în urmă, reprezentanții societăților economice din Statele Unite au oferit cu generozitate României o foaie de parcurs. I s-a sugerat României cât se poate de explicit că, dacă se conformează acestei foi de parcurs, care, în esență, va conduce la mai puțină corupție, atunci putem asista la intensificare semnificativă a investițiilor americane. M-am întrebat încă de atunci cum se explică totuși că Statele Unite, pe care noi le considerăm cel mai important partener strategic al României, ocupă doar poziția a 14-a în rândul investitorilor în această țară. Cum de este posibil ca 13 state, între care locul de frunte este ocupat de Germania, să considere ca pot face investiții masive în România fără ca acestea să fie puse în pericol prin gradul ridicat de corupție, iar Statele Unite, al căror Produs Intern Brut este mai mare decât cel al întregii Uniuni Europene, să rămână abia pe poziția a 14-a. M-am întrebat, de asemenea, cum este posibil ca, în state unanim apreciate mult mai corupte decât România, investitorii americani să vină cu un aport semnificativ mai mare, de zeci de ori mai mare, decât cele nici măcar 3 miliarde investite în România. S-ar putea ca o știre cât se poate de banală din Ziarul Financiar, ignorată, din câte am văzut, de toți analiștii, să ne ofere o explicație.

Cum este posibil ca ceilalți traderi ai pieței de cereale din România, în frunte cu unul dintre cei mai semnificativi, grupul elvețian Ameropa Grains, să raporteze, an de an, profituri în această țară, în timp ce traderul din Statele Unite, unul dintre cei mai mari și mai profitabili din lume, să afirme și să demonstreze scriptic că a avut 7 ani de pierderi? Cu alte cuvinte, compania americană pierde, în România, an de an, fără să clipească, milioane de euro, dar nu se retrage, ci dimpotrivă, își consolidează pozițiile. În plan economic și financiar, un asemenea comportament este paranormal. În Statele Unite, dacă s-ar întâmpla așa ceva, Fiscul s-ar sui călare pe societatea respectivă, pentru a vedea dacă nu care cumva și-a ascuns profiturile. Pentru că nu există oameni de afaceri sănătoși la cap care să nu închidă o afacere care, după mai mulți ani, în loc să le aducă câștig, le aduce pierdere. Își poate cine imagina că vin americanii, an de an, cu bani de acasă de dragul menținerii în viață a unei afaceri falimentare în România? Ei bine, pentru a găsi un răspuns, nu trebuie să căutăm prea departe. Ne uităm tot în raportările companiei, pe care Fiscul românesc, în mod straniu, le ignoră. În fiecare dintre acești ani, 7 la număr, în care raportează pierderi, compania ADM România Trading a realizat vânzări de circa 746 de milioane de euro. Adică grâu românesc exportat. Dacă inmulțim această cifră cu 7, numărul anilor cu pierderi, rezultă vânzări de circa 50 de miliarde de euro. La ce ne poate conduce această ultimă cifră?

Orice investitor cu scaun la cap din industria de cereale știe că trebuie să se aștepte la un profit de minimum 10% din cifra de vânzări. În 7 ani, în mod normal, dacă, prin diverse tertipuri sau șmecherii sau, mai simplu spus, ilegalități, compania americană nu și-ar fi exportat profiturile, ea ar fi ajuns la impresionanta cifră de 5 miliarde de euro. La un profit de 5 miliarde de euro, cei 16% datorați statului român sub forma impozitului pe profit înseamnă, în ultimii 7 ani, nici mai mult, nici mai puțin decât 850 de milioane de euro. 850 de milioane de euro pe care bugetul României ar fi trebuit să îi încaseze și nu i-a încasat.
Dacă nici aici nu vorbim despre corupție, atunci înseamnă că nu mai știm despre ce vorbim. Ce ar fi ca Fiscul și procurorii să își intre în atribuții și să aplice o lovitură pe cât de necesară, pe atât de dreaptă corupției de pe piață cerealelor, dând un exemplu concludent asociației investitorilor americani despre cum înțeleg autoritățile de la București să combată infracționalitatea economică, să-i sancționeze pe evazioniști, să recupereze în mod rapid și eficient sumele sustrase de la bugetul statului și să respecte, în litera și spiritul ei, foaia de parcurs care condiționează volumul investițiilor americane în economia din România.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

O țeapă americană

Postat la: 03.07.2017 |

0

O știre senzațională, publicată zilele trecute în Ziarul Financiar, dezvăluie o realitate cruntă. În anul în care România își consolidează poziția de grânar al Europei, întrecând în exporturi toate celelalte state, ea este expusă unui jaf fără precedent. Informația ca atare sună cât se poate de simplu. Unul dintre cei mai mari traderi de cereale din România raportează al șaptelea an consecutiv de pierderi.

Și asta la vânzări anuale de 746 de milioane de euro. Societatea aflată într-o asemenea nemaivăzută pagubă este ADM România Trading și este parte a uriașului grup american ADM Trading. Ce înseamnă, până la urmă, informația succintă pe care am prezentat-o mai sus?  Nu cu multă vreme în urmă, reprezentanții societăților economice din Statele Unite au oferit cu generozitate României o foaie de parcurs. I s-a sugerat României cât se poate de explicit că, dacă se conformează acestei foi de parcurs, care, în esență, va conduce la mai puțină corupție, atunci putem asista la intensificare semnificativă a investițiilor americane. M-am întrebat încă de atunci cum se explică totuși că Statele Unite, pe care noi le considerăm cel mai important partener strategic al României, ocupă doar poziția a 14-a în rândul investitorilor în această țară. Cum de este posibil ca 13 state, între care locul de frunte este ocupat de Germania, să considere ca pot face investiții masive în România fără ca acestea să fie puse în pericol prin gradul ridicat de corupție, iar Statele Unite, al căror Produs Intern Brut este mai mare decât cel al întregii Uniuni Europene, să rămână abia pe poziția a 14-a. M-am întrebat, de asemenea, cum este posibil ca, în state unanim apreciate mult mai corupte decât România, investitorii americani să vină cu un aport semnificativ mai mare, de zeci de ori mai mare, decât cele nici măcar 3 miliarde investite în România. S-ar putea ca o știre cât se poate de banală din Ziarul Financiar, ignorată, din câte am văzut, de toți analiștii, să ne ofere o explicație.

Cum este posibil ca ceilalți traderi ai pieței de cereale din România, în frunte cu unul dintre cei mai semnificativi, grupul elvețian Ameropa Grains, să raporteze, an de an, profituri în această țară, în timp ce traderul din Statele Unite, unul dintre cei mai mari și mai profitabili din lume, să afirme și să demonstreze scriptic că a avut 7 ani de pierderi? Cu alte cuvinte, compania americană pierde, în România, an de an, fără să clipească, milioane de euro, dar nu se retrage, ci dimpotrivă, își consolidează pozițiile. În plan economic și financiar, un asemenea comportament este paranormal. În Statele Unite, dacă s-ar întâmpla așa ceva, Fiscul s-ar sui călare pe societatea respectivă, pentru a vedea dacă nu care cumva și-a ascuns profiturile. Pentru că nu există oameni de afaceri sănătoși la cap care să nu închidă o afacere care, după mai mulți ani, în loc să le aducă câștig, le aduce pierdere. Își poate cine imagina că vin americanii, an de an, cu bani de acasă de dragul menținerii în viață a unei afaceri falimentare în România? Ei bine, pentru a găsi un răspuns, nu trebuie să căutăm prea departe. Ne uităm tot în raportările companiei, pe care Fiscul românesc, în mod straniu, le ignoră. În fiecare dintre acești ani, 7 la număr, în care raportează pierderi, compania ADM România Trading a realizat vânzări de circa 746 de milioane de euro. Adică grâu românesc exportat. Dacă inmulțim această cifră cu 7, numărul anilor cu pierderi, rezultă vânzări de circa 50 de miliarde de euro. La ce ne poate conduce această ultimă cifră?

Orice investitor cu scaun la cap din industria de cereale știe că trebuie să se aștepte la un profit de minimum 10% din cifra de vânzări. În 7 ani, în mod normal, dacă, prin diverse tertipuri sau șmecherii sau, mai simplu spus, ilegalități, compania americană nu și-ar fi exportat profiturile, ea ar fi ajuns la impresionanta cifră de 5 miliarde de euro. La un profit de 5 miliarde de euro, cei 16% datorați statului român sub forma impozitului pe profit înseamnă, în ultimii 7 ani, nici mai mult, nici mai puțin decât 850 de milioane de euro. 850 de milioane de euro pe care bugetul României ar fi trebuit să îi încaseze și nu i-a încasat.
Dacă nici aici nu vorbim despre corupție, atunci înseamnă că nu mai știm despre ce vorbim. Ce ar fi ca Fiscul și procurorii să își intre în atribuții și să aplice o lovitură pe cât de necesară, pe atât de dreaptă corupției de pe piață cerealelor, dând un exemplu concludent asociației investitorilor americani despre cum înțeleg autoritățile de la București să combată infracționalitatea economică, să-i sancționeze pe evazioniști, să recupereze în mod rapid și eficient sumele sustrase de la bugetul statului și să respecte, în litera și spiritul ei, foaia de parcurs care condiționează volumul investițiilor americane în economia din România.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE