• Tweet

Trecerea de la vechea ordine mondială concepută, dominată și garantată de superputerea americană, la o nouă ordine mondială postamericană are loc prin intermediul unor ciocniri cu caracter războinic. Este una dintre temerile relevate cu prilejul celei de-a opta conferințe internațională dedicată evoluțiilor din regiunea Orientului Apropiat și a Africii de Nord, desfășurată la București. Dezbaterile din acest an au fost animate de tema „schimbărilor necesare în așteptarea unui nou început" al istoriei popoarelor din spațiul respectiv.

Evenimentul a fost organizat de două grupuri de reflecție domiciliate în București: Institutul pentru relațiile politice și economice din Orientul Mijlociu (Middle East Economic and Political Institute), prezidat de dr. Flavius Caba-Maria, și EuroDefense România, prezidat de profesorul Liviu Mureșan, în colaborare cu Institutul austriac pentru politici europene și de securitate (AIES / Viena), Institutul pentru relații politice și internaționale din Teheran (IPIS/MoFA, Iran) și Institutul internațional pentru studii balcanice și medio-orientale (IFIMES), precum și cu sprijinul Ambasadei Republicii Islamice Iran în România.

Întâlnirea, desfășurată în format hibrid, a fost pusă sub auspiciile celei de a 120-a aniversări a stabilirii relațiilor diplomatice dintre România și Iran. Ea a constituit un adevărat maraton intelectual întinzându-se de-a lungul a peste zece ore structurate în șase sesiuni tematice, dintre care ultima dedicată viziunii tineretului cu privire la soluționarea disputelor din Orientul Mijlociu extins, precedate de o sesiune de deschidere cu două părți (remarci generale asupra evenimentului și discursuri fundamentale) și urmată de o sesiune de concluzii și sinteze.

Câteva zeci de oficiali, oameni politici, diplomați, reprezentanți ai mediilor academice, experți, cercetători independenți, jurnaliști, oameni de afaceri, alți diverși reprezentanți ai societății civile, din (în ordine alfabetică) Afganistan, Armenia, Austria, China, Egipt, Elveția, Franța, Liban, Iran, Italia, Pakistan, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii, România, Rusia, Singapore, Siria, Suedia, SUA, Turcia, Ungaria au tratat în profunzime teme privind: complementaritatea și concursul între strategiile de securitate bazate pe mijloace militare (hard) și nemilitare (soft) în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA); impactul conflictelor dintre puterile globale (decadente și emergente) asupra Orientului Mijlociu extins; tentativele și posibilitățile integrării regionale în Orientul Mijlociu extins; semnificația și perspectivele „secolului Asiei", precum și evaluarea potențialului statelor din Orientul Mijlociu extins în stabilirea ordinii mondiale aflate în stadiu de conturare sub egida acestui secol; problemele economice și de mediu cu care se confruntă statele MENA; perspectivele soluționării disputelor dintre statele MENA.

În pofida faptului că participanții proveneau din state și continente diferite, aveau un statut profesional și social diferit, precum și istorii personale, afilieri politico- ideologice și experiențe diferite, dispunând de surse de informații și de identități culturale diferite, mesajele transmise au reliefat o convergență impresionantă, oferind, în cele din urmă, o abordare generală super coerentă. Cu toții au exprimat, într-un fel sau altul:

a) îngrijorarea față de faptul că trecerea de la vechea ordine mondială concepută, dominată și garantată de superputerea americană, la o nouă ordine mondială postamericană are loc prin intermediul unor ciocniri cu caracter războinic (fie că este vorba despre războaie hibride, războaie clasice sau o combinație a acestora) sau se produce simultan cu acestea, generând catastrofe globale care riscă să lovească în primul rând statele deja afectate de crize economice (uneori induse sau amplificate prin sancțiunile economice impuse de puterile euro-atlantice), politice, sociale sau
geopolitice, precum cele din Orientul Mijlociu extins;

b) preocuparea legată de împrejurarea că ruptura majoră intervenită în relațiile dintre SUA și Rusia, atrăgând și o adâncirea faliilor dintre spațiul euro-atlantic și cel euro-asiatic, anulează posibilitățile depășirii crizelor din Orientul Mijlociu extins prin cooperarea acestora;

c) sentimentul pozitiv că retragerea relativă a SUA din statele medio-orientale în care a intervenit politico-militar de-a lungul ultimelor decenii (Irak, Afganistan, Siria etc.), ca urmare a eșecului suferit acolo în încercarea de a le schimba regimul politic, reprezintă o șansă dată acestora
pentru a-și afirma independența și a se organiza potrivit tradițiilor și intereselor lor vitale, combinat cu sentimentul negativ că modalitatea precipitată a retragerii, fără asumarea de răspunderi pentru dezordinea produsă și lăsată în urmă, va împinge în haos atât națiunile direct implicate, cât și întreaga regiune;

d) speranța că deplasarea interesului și mai ales a epicentrului confruntării între actorii globali în zone din afara Orientului Mijlociu extins, împreună cu radicalizarea disputelor dintre respectivii actori, oferă statelor MENA șansa reducerii presiunilor externe asupra politicii lor naționale, lăsându-le astfel posibilitatea de a decide separat și împreună, sub semnul intereselor legitime ale propriilor popoare, resetarea ordinii lor la nivel național, precum și a ordinii comune la nivel regional.

În concluziile precedentei Conferințe (organizate online în decembrie 2021), a cărei temă a fost „Orientul mijlociu și Africa de Nord: schimbări pentru un nou început", afirmam:

„Lumea se află la debutul unei noi ere, dar această perspectivă, în sine, nu este neapărat bună sau rea. În funcție de deciziile politice care se vor lua în perioada imediat următoare, istoria va putea consemna începutul unui alt război mondial, inițial rece și apoi fierbinte, sau al cooperării în definirea unei păci post-americane, caracterizată de ordinea globală a multipolarismului simetric și a cooperării între diferite centre identitare de iradiere a doctrinelor economice și politice." (...) „ceea ce este de făcut se știe, dar ceea ce lipsește este voința de a face ceea ce se știe că trebuie sau încăpățânarea de a nu o face, iar asta din cauza senilității frivole și a sclerozei paralizante de care suferă o ocultă retrogradă globalizată care acționează prin mâna unor imperii muribunde".

Astăzi, se știe că între calea rațiunii și calea forței a fost aleasă calea forței, și între calea păcii și calea războiului a fost aleasă calea războiului. Temerile noastre au fost astfel confirmate. „Oculta retrogradă globalizată" a recurs la serviciile imperiilor muribunde, pentru a-și păstra prin intermediul acestora controlul asupra lumii.

Aceasta nu înseamnă că o nouă ordine post-americană caracterizată de multipolarism, de preferință, simetric și de cooperarea între diferite centre identitare de iradiere a doctrinelor economice și politice nu se va naște, ci că nașterea va fi mult mai dureroasă. Cum să o grăbim și cum să reducem la maxim durerile ei? Iată marea sfidare aflată în fața statelor MENA în „secolul Asiei".

Adrian Severin