• Tweet

Controlul presei și îngrădirea libertății de exprimare sunt primele măsuri luate atunci când se instituie vreun regim totalitar, bunicii noștri au văzut asta atunci când au venit comuniștii la putere, părinții noștri au trăit sub Ceaușescu fără libertate de exprimare, iar noi, după vreo 15 ani post '89, ani în care am avut presă liberă, am asistat la abuzarea teribilă a acesteia începând cu primul mandat al lui unui Băsescu, ce-a comandat, sfătuit fiind de alde Soros, instituirea Statului Paralel.

Printr-o decizie a CSAT presa a fost definită ca potențială vulnerabilitate ce poate lovi în securitatea națională (!), iar în baza acestei decizii patroni de presă sau jurnaliști au fost interceptați, puricați, intimidați, îndosariați penal, unii dintre ei fiind chiar arestați sau condamnați. Drept consecință, Clubul Român de Presă ce fusese înființat în anii '90, și lupta în mod eficient pentru drepturile jurnaliștilor, reușind și un reglaj deontologic corect în interiorul breslei, a fost cvasianulat, iar în ultimii 15 ani n-a mai contat deloc, a fost un fel de autodesființare.

În baza descrierii de mai sus pricepeți mai bine cât de important a fost pentru democrația românească evenimentul de-acum 11 zile, de înființare a noului Club de Presă (CdP), ce grupează azi peste 700 de jurnaliști, reprezentanți a cca 70 de case de presă. Înțelegeți că acest fapt a deranjat maxim structura de putere subterană și nelegitimă din România, căreia i-a mers din plin în regimurile Băsescu și Iohannis tocmai pentru că presa n-a mai fost solidară și organizată, reușindu-se astfel ca patronii și jurnaliștii să fie intimidați sau șantajați cu multă ușurință.

Aseară s-a petrecut un fapt ce vizează noul Club de Presă, pe care vi-l explic aici, a fost un eveniment la care ne așteptam, dar a cărui analiză o să v-arate o dată în plus cum stau treburile cu libertatea de exprimare la noi. Bobby Păunescu și Maricel Păcuraru au oferit o explicație publică pentru înscrierea în Clubul de Presă a B1TV, EVZ și Capital, aceasta fiind necesară pentru clarificarea unor rumori apărute în ultimele zile, ei au făcut asta în baza calității lor de acționari, mandatari sau deținători de masă credală și gaj ale entităților media vizate.

Cei doi au comunicat public și că cei mandatați azi cu conducerea editorială la cele trei case de presă (Sorin Oancea și Dan Andronic) nu au dreptul de reprezentare a acestora, fiind însărcinați strict cu conducerea editorială. La câteva minute distanță, EVZ a publicat la rândul său un articol unde menționează că mai multe case de presă n-ar fi membre ale Clubului de Presă (CdP), înșirând, pe lângă cele trei pomenite mai sus, A3 și RTV. Referitor la A3, membru în Clubul de Presă este Răzvan Dumitrescu, ce-a fost prezent la evenimentul CdP în nume personal și-a vorbit foarte bine, discuțiile de afiliere cu acționarul majoritar al A3 fiind demarate deja.

De la RTV există de-asemenea jurnaliști înscriși în CdP, e drept că nu dintre moderatorii cu notorietate maximală, chiar eu discutând însă telefonic cu Sebastian Ghiță ce m-a asigurat că nu pune nici o îngrădire dreptului de asociere în organizații de presă pentru angajații săi. Ca să înțelegeți de ce e important evenimentul de aseară, deși n-ar părea, e suficient să vă povestesc pe scurt ce le-am zis și colegilor din CdP, chiar la evenimentul de înființare din 3 Mai.

Acum 8 ani, chiar în primul an post-Băsescu, conștient fiind de pericolul anulării libertății presei în lipsa solidarității de breaslă, am generat o întâlnire cu câțiva patroni de televiziuni și ziare. Le-am explicat că, indiferent de ce protecție cred ei c-ar beneficia din partea unor oameni din Statul Paralel, vor fi vizați de o prigoană majoră, deoarece pericolul unei prese libere e letal pentru jucătorii subterani de putere, și că e probabil că unii vor fi chiar arestați în scurt timp, deci e necesară o solidarizare urgentă.

Nu m-au luat în serios sau au fost obligați să desconsidere ce ziceam, cert e că întâlnirea a fost un fiasco. Ca să fie limpede că Statul Paralel veghează, a doua zi am ''beneficiat'' și de mediatizarea întâlnirii, paparazzii fuseseră prezenți prin boscheți. Din păcate viața mi-a dat dreptate, la scurt timp doi dintre cei ce-au participat la întâlnire au fost reținuți pentru 24 de ore, un altul a reușit să fugă din țară un an mai târziu, aflat fiind sub spectrul arestării, în fine, încă unul a fost tracasat vreo trei ani cu iminența condamnării, a scăpat doar pentru că a semnat pactul cu Coldea.

Acum 4 ani am mai făcut o încercare de organizare a presei, punând pe masă același motiv al solidarizării pentru protecția libertății de exprimare, iar la cele două întâlniri consecutive au participat chiar mai mulți reprezentanți decât prima dată, pericolul pentru presă fiind demonstrat prin ce-am descris mai sus.

Din nou mâna nevăzută a Statului Paralel a acționat dur pentru intimidarea participanților. Am renunțat și la acel demers, mai ales că un prieten foarte bine informat mi-a comunicat că mulți dintre cei prezenți la întâlnire s-au dus prin ''păduri'' ca să ceară acceptul (!) de a participa la fondarea unei noi organizații de presă, iar ulterior au fost puși într-o situație dificilă, deoarece acceptul nu le-a fost acordat! Știu că pare greu de crezut pentru cei dintre voi care nu sunteți acomodați cu jocurile subterane, dar cei din presă știu că așa stau lucrurile în ultimii aproape 20 de ani.

Clubul de Presă există din nou, dar pricepeți din ce-am scris mai sus că nu va fi deloc ușor să-l consolidăm și dezvoltăm. Până acum Statul Paralel a folosit zgomotul zornăitului de cătușe pentru a-i intimida pe rând pe cei ce-și propuneau să mediatizeze în mod corect realitatea românească, e limpede din ce-am descris azi c-a folosit aceeași metodă și-n ultimele zile.

Cei 700 de jurnaliști ce-au fondat CdP știau la fel de bine ca mine aceste lucruri, dar asta nu i-a împiedicat să adere cu mult entuziasm și curaj, înțelegând că mai poate fi solidaritate și democrație în România doar atâta timp cât mai există presă liberă și solidară.

Deocamdată CdP oferă și cea mai bună lecție pentru românii ce se plâng chiar de lipsa de solidaritate și curaj a celorlalți, dar nu a lor (!), vor pricepe că dacă vor să-și apere democrația nu e altă soluție decât aceasta a solidarizării, prima dată în grupuri mai mici, funcție de profesii, vecinătăți, interese, convingeri, apoi în mod natural, acest curaj exprimat prin organizare va aduce și unirea energiilor pentru a putea bloca astfel viitoarele abuzuri contra cetățenilor, ce apar în ultima vreme cu ritmicitate cotidiană. 

Cozmin Gușă