• Tweet

Românii cheltuie în medie 2 EURO pe an pe produsele bio, în timp ce media europeană este de 102 EURO, afirmă directoratul pe agricultură al Comisiei Europene, într-un raport recent. Susținătorii agriculturii eco sunt ca promotoarele drepturilor pisicilor la iernat în casă, doar cu tastele și emoticoanele pe calculator, nu și cu faptele.

Prezenți la București, oficialii europeni, Canga Fano și Henri Delanghe, au recomandat autorităților să dezvolte un plan viabil de stimulare a agriculturii bio. "Piața internă a produselor ecologice ar putea crește, dacă Guvernul ar obliga spitalele, școlile și universitățile să le achiziționeze," au declarat directorii europeni. Bruxelles-ul și-a propus, prin pompoasele directorate ale șpilcuitelor comisii, mari raportoare de găinați din Metavers, ca cel puțin 25 % din suprafața agricolă comună europeană să fie bio, până în 2030.

Agricultura bio se bazează pe reducerea fertilizanților chimici, a pesticidelor sau a medicamentelor pentru animale, astfel încât să se sporească sănătatea oamenilor și să protejeze clima. Toate sunt frumos ambalate, în țiplă ecologistă. Numai că realitatea e ca a Conului Leonida față cu reacțiunea. În România, relevă sursele europene, doar 3,5 % din suprafața agricolă are culturi eco. Asta, în timp ce în Polonia, sunt 7,5 %, conform institutului lor de statistică. Subvențiile sunt mult mai mici sau aproape deloc în țara noastră, unde începerea unui astfel de proiect novativ este o aventură cu risc major.

Mai are rost să vorbim despre harababura de pe piață? În ce țară din lume se mai vând produse cu înscrisuri eco, acestea fiind contrafăcute, mustind de injecții cu coloranți și hormoni de creștere? Executivul intră în tardiv în teren. Din 3 februarie 2023 va fi în vigoare Ordonanța, care încearcă să limiteze acțiunile de profanare a sanctuarului bio. Se vor aplica amenzi de până la 45.000 de lei celor care nu respectă normele și nu au avize specifice domeniului protejat de legislația europeană.

Vinovații de folosirea abuzivă a a termenilor ecologic, biologic, organic, a derivatelor acestora sau a diminutivelor cuvintelor bio și eco, singure sau în combinație, pe etichetă, pe materialele publicitare, în online sau în documentele comerciale ale unui produs, inclusiv termeni utilizați în mărci comerciale sau nume de societăți, vor fi pasibili nu doar de amendă, ci și din închiderea unităților de producție, până la intrarea în legalitate.

În România, sunt zeci de mii de firme care folosesc titulatura eco. O impostură care trebuia demult amendată. Directiva europeană, privind avizarea culturilor bio, e veche de peste cinci ani, dar diferitele guvernări de la București s-au făcut că plouă, astfel încât, agricultorii care respectă normele europene să se sufoce sau să dea în primire.

Poate că nu veți auzi în nicio limbă europeană atât de mare abuz al folosirii termenelor. Producem eco sau bio? Nu. Pentru că și păsările mele consumă grăunțe tratate cu pesticide, deci nu pot fi eco. Spun de fiecare dată sunt găinușe, nu doar protejate de umbrela NATO, dar și crescute cu cereale. Ar fi necinstit să afirm că am produse bio, atât timp cât nu cer samsarilor de porumb, grâu sau floarea soarelui certificate de producție eco. Noua decizie a executivului ar putea fi considerată revoluționară, dacă s-ar aplica. Doar că piața e infestată de produse false ecologice, iar contrafăcătorii sunt marii scărmănători de ițe guvernamentale.

Aflat în Timișoara, am vizitat în weekend serele Agrofresh Ecologic din comuna limitrofă, Șag. Vechiul meu prieten, Adrian Orza, unul dintre acționarii business-ului, încheiat la toți nasturii mai ecologiști decât ecologismul dogmatic al sectei planetare, ne arată certificările internaționale. A faptului că legumele lor sunt 100 % eco. Am nimerit în plină producție de salată, singura care rentează la costurile nejustificate și prea urcate pe obeliscul crizei energetice, pregătită să fie livrată la Profi, un supermarket condus de români, orientat spre producătorii locali, nu doar în belicoasele declarații.

Noua tehnologie e la ea acasă, la Șag. Stațiile meteo teleghidare, echipamentele de rulare ale cortinelor, deschiderile ferestrelor automatizate, hrănirea plantelor cu nutrienții naturali par a fi un SF al agriculturii românești. Le-am verificat. Nu sunt doar de poză. Acestea chiar funcționează. Au costat 2 milioane de EURO: 90 % au fost plătite prin proiectele europene. Conform normelor europene, nu pot folosi nici măcar găinați. Terenul, odihnit cel puțin trei ani, este tratat cu o serie de bacterii.

Adrian Orza mi-a recunoscut însă două lucruri: că nici după trei ani "de ardere a gazului capitalist", impropriu spus, pentru că ferma are o instalație de producție solară de 30 de kwh, serele nu-s pe profit și că nu se va mai întoarce în politică, acolo unde impostura e ca la "mama acasă." A mai mărturisit că-n vară a aruncat zeci de tone de roșii, pentru că lanțurile de supermarket-uri nu au făcut comenzi. Să mergi în piață ca producător local? "Asta e o glumă," a răspuns el. Cum să te duci cu zeci de tone?

Plecând de la el consternat de lipsa de ajutor a statului român. În același timp, m-am gândit, dar dacă antreprenorul ar fi construit serele cu bani împrumutați de la bănci? Acum era sigur falit.

Așa mi-am adus aminte de un tânăr curajos. În urmă cu vreo zece ani, întors de la munci din străinătate, Cristian Tudor din comuna prahoveană Gorgota se prezenta la o bancă, având în brațe un business-plan pentru producerea de plante verzi, necesare restaurantelor de fițe. Consultantul financiar l-a îndrumat să ia un credit de nevoi personale, că banca nu-i va da bani pentru investiție. A scris că vrea o mașină. Cu 30.000 de euro împrumutați a dezvoltat cel mai green proiect din România. Recent a încheiat un parteneriat cu Careffour. Acum, băncile fac concurs să-i finanțeze proiectele. Deci, se poate!

Marius Ghilezan