Profetul Fukuyama mută "sfârșitul istoriei"!

Postat la: 21.10.2022 |

Profetul Fukuyama mută

Una dintre cărțile zorilor libertăților noastre de după revoluție a fost "Sfârșitul istoriei. Ultimul om." Astăzi, profesorul Francis Fukuyama își reinterpretează profețiile, devenind propagandist al războiului.

Păi, cum așa? O piruetă demnă de cel mai mare balerin al lumii. Dacă, în urmă cu aproape 30 de ani, spunea că sfârșitul istoriei va fi acela în care democrațiile liberale vor învinge pe toată planeta, iar pacea se va instaura. Astăzi, ajuns la o vârstă venerabilă, devine apologet al ofensivei militare. Ipac, la război.

"Invazia rusă din Ucraina arată că o dictatură reală încearcă să zdrobească o societate cu adevărat liberă cu rachete și tancuri (...) Rezistând imperialismului rusesc, ucrainenii scot la iveală slăbiciunile unui stat aparent puternic. Ei înțeleg adevărata valoare a libertății și duc o bătălie mai mare în numele nostru, o bătălie căreia trebuie să ne alăturăm cu toții", a zis Fukuyama, la începutul lunii septembrie unui reporter de la The Washington Post. În traducere liberă, filosoful heghelian, pacifist notoriu, îndeamnă acum la luptă. Să fi primit și el, asemenea gigeilor din UM-urile de presă românești, un brief de război?

Dar să vedem ce spunea în celebra sa carte, devorată de generațiile noastre. Pur și simplu ne întreținea iluzia că s-a terminat cu Războiul rece și capitalismul va fi de neînvins. Speram la prosperitate. Mai mult, visam. Azi, realitatea ne face mai sceptici, dar nu depresivi. Pentru că, nu-i așa, "sfârșitul istoriei" se mai amână. Au apărut democrațiile iliberale, pe care le condamnă și Fukuyama.

Profetul s-a angajat din nou în luptă. Evident, de partea ucraineană. E convins că Putin va fi învins. „Statele sunt creații politice determinate, în timp ce popoarele sunt comunități morale preexistente", avea să spună în "Sfârșitul istoriei si ultimul om".

Nu cred că s-a lămurit celebrul american care e diferența dintre Veliko Russia și Rusia din prezent. O fi Ucraina o comunitate morală preexistentă? Păi, așa cum spuneam, dacă I.V. Lenin nu înființa Republica Sovietică Ucraina, iar Hrușciov nu dădea cadou Crimeea, probabil că ultimele profeții ale lui Fukuyama erau fără sens.

Șmecher, Fukuyama s-a asigurat din timp: "Democrația liberală și răspândirea ei nu reprezintă, însă, garanția păcii. Oamenii simt nevoia să lupte pentru a-și demonstra superioritatea, din plictiseală, uneori."

"Vinovat" pentru spiritul războinic ar fi thymos-ul platonian, acea parte a sufletului care cere recunoaștere. Rațiuna și dorința sunt căi secundare, în accepțiunea profetului validat de căderea Zidului Berlinului.

În celebra lucrare a argumentat profeția, prin trei soluții: guvernele lumii vor fi tot mai democratice, pentru că oameni vor să fie liberi și bine reprezentați, nu vor mai exista conflicte, fiindcă oamenii vor avea recunoașteri sociale și ultima, căderea Cortinei de fier, pentru că sistemul comunist se va autodistruge. Cartea a fost scrisă la începutul anului 1989.

E bună meseria de profet. Cea din urmă s-a împlinit sau avea acces la lista scurtă a informațiilor top secret? Dar, acum, când ajunge sorocul sfârșitului istoriei, mai muți un pic, ca profet în viață. Așa cum face astăzi agilul Fukuyama, încadrându-se, sholder-to-sholder, în diviziile de propagandă ale NATO.

Îndemnul la luptă îl face din plictiseală sau din tărtăcuța lovelelor, fără număr, ale prestidigitatorilor cursei înarmării? Noi, nu credem. Pentru că odată am crezut în ideile sale.

Dar, totuși, îndoiala face parte din mersul istoriei. Nimeni nu-i profet în țara lui, parcă așa se spune. De aici și silogismul: "poți fi profet în țara altuia."

Se zice că la maturitate, omul are tot mai puține certitudini și tot mai multe îndoieli. Axioma nu se aplică și lui Fukuyama, ajuns la vârsta de 69 de ani.

Pe lângă mutarea sfârșitului istoriei, dincolo de timp, profetul mai riscă o profeție: sfârșitul dictaturilor, atât în China, cât și în Rusia. O spune pe șleau. Ce argument are? Slăbiciunea statală, la fel ca în vechea profeție, a acelor entități, în care puterea este în mâna unui singur om.

Fukuyama ține cu tot adinsul să ne arate o nouă față, aceea a intelectualului public reorientat. Până la apariția ultimei sale profeții, credeam că doar noi ziariștii avem dreptul etic de a spune azi o treabă și mâine alta, dar iată că și prestigioșii catedrelor lumii se reorientează, semn că echilibrul e doar o iluzie.

Pentru cei care n-au citit celebra carte, printre "profețiile" lui Fukuyama aș reaminti: disparitia claselor sociale, a războaielor (hic et nunc), a statelor unitare, a conceptului de "naționalitate". Vorbea despre volatilizarea frontierelor. Și noi, încă, nu am intrat în Schengen. E fain să fii profet de modă nouă. Nu mai există memorie. În epoca google, cititul e un obicei învechit.

Francis Fukuyama se adresează, de data aceasta, noilor generații, pe care le îndeamnă să lase Iphonele și trotinetele și să se angajeze civili în război. În numele cui? Al supremației democrațiilor liberale. Ce nu ne explică, în clar, profetul e cum vede el statul de drept al lui Zelenski. Sau se face că nu vede corupția endemică, în numele supremului dolar de război?

Marius Ghilezan

loading...
PUTETI CITI SI...

Profetul Fukuyama mută "sfârșitul istoriei"!

Postat la: 21.10.2022 |

0

Una dintre cărțile zorilor libertăților noastre de după revoluție a fost "Sfârșitul istoriei. Ultimul om." Astăzi, profesorul Francis Fukuyama își reinterpretează profețiile, devenind propagandist al războiului.

Păi, cum așa? O piruetă demnă de cel mai mare balerin al lumii. Dacă, în urmă cu aproape 30 de ani, spunea că sfârșitul istoriei va fi acela în care democrațiile liberale vor învinge pe toată planeta, iar pacea se va instaura. Astăzi, ajuns la o vârstă venerabilă, devine apologet al ofensivei militare. Ipac, la război.

"Invazia rusă din Ucraina arată că o dictatură reală încearcă să zdrobească o societate cu adevărat liberă cu rachete și tancuri (...) Rezistând imperialismului rusesc, ucrainenii scot la iveală slăbiciunile unui stat aparent puternic. Ei înțeleg adevărata valoare a libertății și duc o bătălie mai mare în numele nostru, o bătălie căreia trebuie să ne alăturăm cu toții", a zis Fukuyama, la începutul lunii septembrie unui reporter de la The Washington Post. În traducere liberă, filosoful heghelian, pacifist notoriu, îndeamnă acum la luptă. Să fi primit și el, asemenea gigeilor din UM-urile de presă românești, un brief de război?

Dar să vedem ce spunea în celebra sa carte, devorată de generațiile noastre. Pur și simplu ne întreținea iluzia că s-a terminat cu Războiul rece și capitalismul va fi de neînvins. Speram la prosperitate. Mai mult, visam. Azi, realitatea ne face mai sceptici, dar nu depresivi. Pentru că, nu-i așa, "sfârșitul istoriei" se mai amână. Au apărut democrațiile iliberale, pe care le condamnă și Fukuyama.

Profetul s-a angajat din nou în luptă. Evident, de partea ucraineană. E convins că Putin va fi învins. „Statele sunt creații politice determinate, în timp ce popoarele sunt comunități morale preexistente", avea să spună în "Sfârșitul istoriei si ultimul om".

Nu cred că s-a lămurit celebrul american care e diferența dintre Veliko Russia și Rusia din prezent. O fi Ucraina o comunitate morală preexistentă? Păi, așa cum spuneam, dacă I.V. Lenin nu înființa Republica Sovietică Ucraina, iar Hrușciov nu dădea cadou Crimeea, probabil că ultimele profeții ale lui Fukuyama erau fără sens.

Șmecher, Fukuyama s-a asigurat din timp: "Democrația liberală și răspândirea ei nu reprezintă, însă, garanția păcii. Oamenii simt nevoia să lupte pentru a-și demonstra superioritatea, din plictiseală, uneori."

"Vinovat" pentru spiritul războinic ar fi thymos-ul platonian, acea parte a sufletului care cere recunoaștere. Rațiuna și dorința sunt căi secundare, în accepțiunea profetului validat de căderea Zidului Berlinului.

În celebra lucrare a argumentat profeția, prin trei soluții: guvernele lumii vor fi tot mai democratice, pentru că oameni vor să fie liberi și bine reprezentați, nu vor mai exista conflicte, fiindcă oamenii vor avea recunoașteri sociale și ultima, căderea Cortinei de fier, pentru că sistemul comunist se va autodistruge. Cartea a fost scrisă la începutul anului 1989.

E bună meseria de profet. Cea din urmă s-a împlinit sau avea acces la lista scurtă a informațiilor top secret? Dar, acum, când ajunge sorocul sfârșitului istoriei, mai muți un pic, ca profet în viață. Așa cum face astăzi agilul Fukuyama, încadrându-se, sholder-to-sholder, în diviziile de propagandă ale NATO.

Îndemnul la luptă îl face din plictiseală sau din tărtăcuța lovelelor, fără număr, ale prestidigitatorilor cursei înarmării? Noi, nu credem. Pentru că odată am crezut în ideile sale.

Dar, totuși, îndoiala face parte din mersul istoriei. Nimeni nu-i profet în țara lui, parcă așa se spune. De aici și silogismul: "poți fi profet în țara altuia."

Se zice că la maturitate, omul are tot mai puține certitudini și tot mai multe îndoieli. Axioma nu se aplică și lui Fukuyama, ajuns la vârsta de 69 de ani.

Pe lângă mutarea sfârșitului istoriei, dincolo de timp, profetul mai riscă o profeție: sfârșitul dictaturilor, atât în China, cât și în Rusia. O spune pe șleau. Ce argument are? Slăbiciunea statală, la fel ca în vechea profeție, a acelor entități, în care puterea este în mâna unui singur om.

Fukuyama ține cu tot adinsul să ne arate o nouă față, aceea a intelectualului public reorientat. Până la apariția ultimei sale profeții, credeam că doar noi ziariștii avem dreptul etic de a spune azi o treabă și mâine alta, dar iată că și prestigioșii catedrelor lumii se reorientează, semn că echilibrul e doar o iluzie.

Pentru cei care n-au citit celebra carte, printre "profețiile" lui Fukuyama aș reaminti: disparitia claselor sociale, a războaielor (hic et nunc), a statelor unitare, a conceptului de "naționalitate". Vorbea despre volatilizarea frontierelor. Și noi, încă, nu am intrat în Schengen. E fain să fii profet de modă nouă. Nu mai există memorie. În epoca google, cititul e un obicei învechit.

Francis Fukuyama se adresează, de data aceasta, noilor generații, pe care le îndeamnă să lase Iphonele și trotinetele și să se angajeze civili în război. În numele cui? Al supremației democrațiilor liberale. Ce nu ne explică, în clar, profetul e cum vede el statul de drept al lui Zelenski. Sau se face că nu vede corupția endemică, în numele supremului dolar de război?

Marius Ghilezan

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE