• Tweet

În mod straniu, o informație explozivă, difuzată pe întreg mapamondul, a trecut fără a fi comentată. Și fără a stârni cuvenitele reacții. Vladimir Putin, zilele trecute, cu ocazia negocierilor vizând un schimb de doi prizonieri, unul american, celălalt rus, a solicitat să-i fie predat Viktor Bout. Cel mai mare traficant de arme din istoria lumii. Condamnat în Statele Unite la 25 de ani de închisoare.

Informația în sine este senzațională. Și nu fiindcă acest Viktor Bout i-a inspirat pe cineaștii din America să monteze un film celebru, intitulat „Lordul Armelor", actorul căruia i-a revenit acest rol fiind Nicholas Cage. Și nici măcar dat fiind modul extrem de aventuros în care, în cele din urmă, Viktor Bout a fost capturat. Solicitând acest schimb de prizonieri, Vladimir Putin a riscat atât de mult, încât pentru prima dată s-a dat în mod oficial în primire. În sensul că Viktor Bout a operat ani de zile pe mapamond un comerț interzis cu arme, pe care le-a oferit teroriștilor, dar și statelor aflate în conflict militar și supuse embargoului ONU, nu în nume propriu, ci în numele Rusiei. O operațiunea mascată de mare anvergură, extrem de periculoasă și care a durat mulți ani. O operațiune în care, atenție maximă, au fost implicate și autoritățile statului român, pe vremea când Traian Băsescu era ministru al Transporturilor. Petrov, alias Băsescu, a fost nu numai un prieten bun, dar și un colaborator apropiat al lui Viktor Bout. Cu ce să începem?

Să începem cu această colaborare. Relațiile lor mai vechi au fost fructificate o bună bucată de timp, înainte ca Viktor Bout să fie capturat în Thailanda. Acesta a deținut societăți comerciale și în România, iar traficul de armament pe care l-a organizat cu mult succes ani la rând s-a desfășurat cu avioanele flotei sale, aparent private, și pe teritoriul României. Mai concret, pe Aeroportul Otopeni militar. Dar și cu armament provenind din industria de apărare de la noi și depozitate în județul Prahova la Crângul lui Bot, pe care Viktor Bout îl vizita frecvent în calitate de negustor de arme. De mai mult timp, FBI era pe urmele acestuia și se luase în fine decizia să fie prins în flagrant și capturat, în colaborare cu SRI și DIICOT, în județul Prahova. Flagrantul nu a mai putut fi însă realizat Cum-necum, Traian Băsescu a aflat ce punea la cale FBI și l-a avertizat pe Viktor Bout prin intermediul consulului economic al României la Moscova, un anume Bratiloveanu. Viktor Bout nu a mai căzut în capcană. A fost însă capturat nu după multă vreme în Thailanda. Mai multe informații, neconfirmate însă oficial, au circulat în legătură cu un telefon pe care Vladimir Putin l-a dat personal conducerii statului thailandez, solicitând ca Viktor Bout să fie extrădat în Rusia. Sub presiunea americanilor, el a fost însă extrădat în Statele Unite, unde a fost condamnat la detenție pe 25 de ani.

Dar nu acesta este începutul poveștii, și nici sfârșitul. Tot românul știe, pentru că am avut grijă să-l informez la greu, că Petrov, alias Traian Băsescu, în calitate de comandant al navei Biruința, cea mai mare navă de transporturi de marfă de care dispunea România pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, la comanda acestuia și disciplinat fiind, a transportat de colo-colo, ascuns sub marfă, armament exportat în mod ilegal în state supuse embargoului ONU. Cele mai mari cantități le-a plasat în state africane, obținând la schimb, în sistem barter, diamante, cele mai bune din lume, pentru capetele de ghidaj ale rachetelor. O parte din aceste diamante ajungeau și în Uniunea Sovietică. Fix în aceeași perioadă, Viktor Bout, în calitate de colonel sovietic, făcea același lucru în beneficiul Moscovei. Drumurile lor s-au intersectat până când, ce să vezi? Cei doi s-au întâlnit la propriu, s-au împrietenit și au pus la cale o bună colaborare, spre gloria și prosperitatea popoarelor pe care le reprezentau. S-au întâlnit și s-au cuplat la Anvers.

La Anvers, pe aceeași stradă, față în față, se aflau reprezentanța românească Navrom, condusă de ofițerul acoperit Traian Băsescu, fost informator al Securității și promovat în această funcție pentru merite deosebite în comerțul cu arme, și reprezentanța similiară a Uniunii Sovietice, condusă de Viktor Bout. După ani de zile, după prăbușirea Uniunii Sovietice și căderea lui Nicolae Ceaușescu, cei doi aveau să se reîntâlnească în posturi diferite. Traian Băsescu, un reprezentant de frunte al clasei politice democratice și al primului și singurului Guvern CDR, în calitate de ministru la Transporturi, și Viktor Bout, care privatizase de formă mai multe avioane de transport, precum și comerțul rusesc cu armament. Nu mai intrăm în amănunte, dar în acest context s-au produs la București și două scandaluri uriașe, generate de operațiunile Țigareta 1 și Țigareta 2. Puțini au știut că pe Aeroportul Otopeni militar fuseseră tranzitate, sub paravanul țigărilor de contrabandă, arme prin loturile operate de Viktor Bout. Închei afirmând că am prezentat în trecut dovezi concludente conform cărora Traian Băsescu, în calitate de staroste la Transporturi, a subtilizat și a distrus documente care, dacă ar fi existat în dosarele penale, ar fi condus la alte piste de cercetare și la alte sentințe.

Și acum să venim la zi și să tragem o concluzie simplă. Kremlinul, solicitând în mod oficial predarea lui Viktor Bout, recunoaște implicit rolul important pe care acesta l-a jucat în traficul de arme desfășurat în beneficiul statului sovietic și, ulterior, al Federației Ruse. Nu ar fi oare timpul ca și statul român să-și asume partea lui de responsabilitate? La această întrebare voi încerca să răspund mâine, când voi explica cum am alergat mulți după fentă, trăgând concluzii pripite legate de natura debriefingului la care a fost supusă Elena Udrea în închisoarea din Costa Rica de către agenții FBI.

Sorin Rosca Stanescu