• Tweet

Conform unei teorii istorice care mi se pare a nu fi lipsită de temei, statul, așa cum generic numim azi forma de organizare și funcționare a societății umane, (de fapt toate formele de organizare umană, de la triburi până la statele moderne) se întemeiază pe

• AUTORITATE / FORȚĂ - dreptul statului de a-și impune voința prin forță în raport cu supușii săi și de A CONTROLA VIOLENȚA, și pe
• BIROCRAȚIE / CUNOAȘTERE - știința administrării curente a treburilor comunității, a resurselor acesteia și de A CONTROLA CUNOAȘTEREA.

A treia, PUTEREA CARISMATICĂ - ascendentul unui personaj cu trăsături excepționale (forță, pricepere militară sau administrativă) asupra comunității a apărut când și unde societățile umane au renunțat la forma de organizare a statului teocratic sau dinastic. Această „PUTERE CARISMATICĂ" este specifică SOCIETĂȚILOR EROICE, tip de societăți din care face parte și societatea în care trăim noi, ceea ce numim azi „SOCIETATEA DEMOCRATICĂ" (știu, poate părea șocant, dar așa e!).

Azi majoritatea antropologilor și istoricilor au ajuns la concluzia că primele forme de organizare umană au avut o natură teocratică, scopul existenței primelor state fiind agregarea resurselor nu pentru căpeteniile „civile" sau pentru comunitate, ci, în principal pentru riturile datorate divinității și pentru cultul morților. Abia după ce erau îndestulate templele și mormintele, resursele erau distribuite puterii temporale. Probele arheologice strânse prin toată lumea încă din perioada predinastică și protodinastică a Egiptului (aproximativ. 4000-3100 i.d.H) ne indică invariabil aceeași realitate: de la berea și pâinea dospită din Egiptul antic, la depozitele de cereale și sistemele de inventariere a acestora din Mesopotamia până la comorile strânse sub tumuli enormi pământ de băștinașii de pe valea râului Ohio în perioada Adena (aproximativ anul 1000 i.d.Hr.) pentru uzul exclusiv al preoților și șamanilor, toate societățile umane vechi aveau inițial ca centru de putere puterea SACERDOTALĂ, cea care avea sub control spiritualitatea și CUNOAȘTEREA (cu efectul secundar al stăpânirii administrație).

Într-un proces ce a durat câteva mii de ani controlul societății a fost preluat de la sacerdoți de către războinici, aceștia făcând să prevaleze FORȚA/AUTORITATEA în fața CUNOAȘTERII/ADMINISTRAȚIEI, nu însă fără a „împrumuta", în realitate a prelua atributul CUNOAȘTERII de la autoritatea sacerdotală, combinându-l indisolubil cu FORȚA/AUTORITATEA. Și iată cum din Egiptul Primei Dinastii cu Faraonii săi descendenți ai zeilor până în Peru, din Mesopotamia dinastică timpurie - formată din zeci de orașe state, fiecare dintre acestea fiind guvernate pe propriul rege războinic carismatic cu unele calități individuale ce se spunea că erau recunoscute și de zei, până la conducătorii ajaw maiași din perioada clasică, „toți acești regi acești regi nu pretindeau aproape niciodată că sunt ei înșiși zei (cu excepția faraonilor), ci mai dergrabă aghiotanți ai regilor și uneori apărători eroici ai acestora pe pământ: pe scurt - delegați ai puterii suverane ce rezida (încă) de drept în ceruri." Suveranitatea, în ultimă instanță aparținea doar Cerului, Zeilor!

Spre exemplu în China antică, în perioada Shang târzie (1200-1300 î.d.Hr.), regatul avea capitala la Anyang, oraș conceput ca fiind „o ancoră cosmologică pentru întregul regat, proiectată ca o scenă grandioasă pentru ritualurile regale" și unde (!!!) divinație avea o importanță excepțională. Practic, orice decizie regală - indiferent că era vorba de război, de o alianță sau chiar de chestiuni banale - putea fi luată doar dacă era aprobată de autoritățile supreme, care erau zeii și spiritele ancestrale - atributul sacerdotal al CUNOAȘTERII determinând, sau doar justificând, deciziile deținătorului atributelor FORȚĂ/AUTORITATE, ale eroului carismatic care era regele.

Această legitimare și justificare a FORȚEI/AUTORITĂȚII deținută (și manifestată uneori prin acte de violență excepțională, dublată de crearea unei mașinării sociale și administrative complexe) și exercitată direct de către „eroii corismatici" prin CUNOAȘTEREA unei elite sacerdotală, aș numi-o SOCIETATE MAGICĂ.

Această SOCIETATE MAGICĂ nu mai era nici o societate sacerdotală (unde, din punct de vedere social, era o hipertrofieze a principiilor CUNOAȘTERII și ADMINISTRAȚIEI și o absență completă a politicii competitive) dar nici una condusă exclusiv de eroi carismatici, așa cum vor fi societățile post-homerice (să nu uităm că în lumea homerică eroii încă erau „posedați", „locuiți" sau aflați direct uneori în totalul control al zeilor!) și până în secolul XXI.

SOCIETATEA MAGICĂ era o combinație a celor două societăți în care o CUNOAȘTERE ASCUNSĂ sau NEDISPONIBILĂ MARII MASE A OAMENILOR (începe să vă sune cunoscut? Amintiți-vă era COVID și „cunoașterea ascunsă" a romanilor de știință, despre care vom vorbi mai jos!) JUSTIFICA MĂSURILE AUTORITARE, ABSOLUTE ȘI INCONTESTABILE ALE PUTERII TEMPORALE, ALE „EROULUI CARISMATIC" CARE DEȚINEA ÎN MOD EXCLUSIV ATRIBUTELE FORȚEI ȘI AUTORITĂȚII.
SOCIETATEA MAGICĂ s-a stins treptat fiind înlocuită cu SOCIETATEA EROICĂ, o societate dominată mai bine de două mii de ani de „EROI CARSIMATICI" care dețineau PUTEREA fie prin preluare cu forța, fie prin desemnare, fie pe linie ereditară și care exercitau de o manieră absolută și aparent discreționară FORȚA și AUTORITATEA.

Ajungând în sfârșit în zilele noastre, constatăm că regimurile e care le numim democratice din ultimul secol și jumătate, au ca trăsătură predominantă EROISMUL și CARISMA LIDERILOR ALEȘI. Practic în asta constau „ALEGERILE": alegerea dintre un număr de persoane care dețin teoretic niște calități speciale dacă nu excepționale - PRICEPERE ÎN TREBURI ADMINISTRATIVE, STARE DE SĂNĂTATE, PROBITATE PROFESIONALĂ ȘI SOCIALĂ, toate dublate de două trăsături: una expres și explicit admisă - probitatea morală și familială, și alta implicită și rareori recunoscută ca fiind un avantaj - ASPECTUL FIZIC! Toate aceste elemente ne fac să NE ALEGEM EROII ZILELOR NOASTRE, fie că ei sunt consilieri locali, primari, președinți de Consilii regionale (Județene în România), parlamentari sau Președinți - ei toți sunt „EROII" noștri, că ne plăcem sau nu să admitem.
Da, căci deși poate ne vine greu să admitem, LIDERII NOȘTRI SUNT EROII NOȘTRI... pe care îi înzestrăm cu dreptul de a ne conduce autoritar destinele pe perioade detereminate, acceptând ca în numele acestora (să nu uităm ca formula clasică a învestirii cu forță executorie a unei hotărâri judecătorești este „NOI, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI"!) să fim pedepsiți dacă încălcăm legile statului pe care EL îl conduce cel puțin la nivel simbolic.

Și acum vine probabil cel mai surprinzător element a ceea ce numim societatea democratică: deși este o societate eminamente „EROICĂ", ea a continuat să păstreze în sine un sâmbure, un embrion, a ceea ce am numit SOCIETATEA MAGICĂ: „PUTEREA ZEILOR" care legitima și mandata „EROII" primei „SOCIETĂȚI MAGICE" a fost înlocuită de „PUTEREA POPORULUI" care legitimează și mandatează „EROII" zilelor noastre. Astfel, noi toți RESPECTĂM ORDINELE EROILOR NOȘTRI PE CARE I-AM ALES, fiind în același timp absolviți de răspunderea morală a faptelor comise în executarea acestor ordine și supunându-ne necondiționat acestora, chiar când acestea știm că ne fac rău... o constantă a exercitării fiecărei puteri este obediența și supunerea în fața celui care exercită puterea de către majoritatea celor mulți aflați la baza piramidei puterii. Așa a fost de când lumea... doar că azi, societatea EROICO-MAGICĂ an care trăim noi acceptăm puterea și eventualele abuzuri ale acesteia pentru că noi am dat puterea EROULUI/EROILOR și pentru că, pentru o perioadă determinată, noi nu putem retrage atributele FORȚEI și AUTORITĂȚII de la „EROII" pe care i-am învestit cu aceste atribute. Dacă vi se pare „ciudată" această constatare... ei bine, chiar este! Dar este în același timp dovada că încă faceți parte din „magia" acestui sistem „EROIC" al cărui singur scop este exercitarea PUTERII! Nu reprezentarea, nu protejarea și îngrijirea noastră, a celor din națiunea care i-am legitimat și mandatat pe „EROII" noștri, ci doar exercitarea puterii - pentru și în interesul celui/celor care dețin PUTEREA.

Vi se pare trist? Din păcate cred că viitorul ne rezervă ceva și mai dramatic, căci suntem pe punctul în care omenirea se reîndreaptă spre o societate eminamente „MAGICĂ", în care noi, cetățenii de la baza piramidei sociale, vom juca un rol și mai decorativ decât o facem în prezent. Da, abia acum, după ce am stabilit niște repere și sfere pentru noțiuni ca „putere" și „stat:", ca elemente primordiale în organizarea societății umane, și atributele puterii (AUTORITATE/FORȚĂ, CUNOAȘTERE/ADMINISTRAȚIE și EROISM/CARISMĂ) începem să ne apropiem de miezul fierbinte al problemei expuse în titlu: „sfârșitul democrației și zorii societății magice".

Dan Chitic