Președintele "la mișto": cu multă compasiune și îngrijorare

Postat la: 08.01.2026 |

Președintele

Recunosc că nu mi-a plăcut niciodată de cei care iau oamenii la mișto gratuit - și tind să apăr pe cei care o iau în freză aiurea.
La școală toți am avut unul care era mai împiedicat, încurca foile și mereu parcă cerea să fie luat "la mișto". Și cum vocea turmei e puternică - se termina în acel tip de "bullying" nu neapărat fizic ci de atitudine.

În cazul politicii lucrurile sunt altfel căci totuși oamenii politici sunt oameni cu poziții înalte, putere, responsabilitate și bine remunerați. Adică dacă ai intrat în acest joc politic trebuie să ai ficați tari și obraz gros. Nu ai căzut acolo la întâmplare - ți-ai asumat. Priveam pozele cu președintele nostru Nicușor Dan stingher, parcă părăsit de toți pe un aeroport periferic din Paris: fiul ploii. Toți șefii au plecat iar "al nostru" rămas, prins între vămi ca in filmul Terminal. Ți se face milă. Aici vorbim strict de imagine și percepție - nu de conținut.

CTP trage un articol devastator - Președintele Agheasmă. Alt titlu: Nicușor Dan, capturat de fulgi - în Cotidianul. Netul duduie de miștouri și ironii de ți se face milă. Nu e nici măcar răutate aici ci e ceva profund derizoriu: cred că e primul președinte de care mi se face efectiv milă. Pare genul de om care se întreabă - eu ce caut aici? În loc să rezolv probleme de matematică cu copiii de liceu? Dar el a ales - și noi, cetățenii, am ales. Ar trebui să ne asumăm.

Cu Iliescu simțeai că te lupți cu un președinte puternic și versatil: era precum păpușă rusească care se scoală mereu în poziție de drepți indiferent de lovitură. Cu Constantinescu - un președinte abstract cumva: în ceață - dădeai într-o fantomă. Cu Băsescu simțeai că dacă dai mai tare ăsta devine mai puternic și răspunde - era un luptător - scotea stila de whisky de sub braț și te pocnea. Cu sasul sibian pe care nu mai rețin cum îl cheamă - prea nesimțit că ți se făcea acru în gură de nervi: ca și cum înjurai un dulap - puternic prin ne-prezență și tupeu rece și nesimțit.

Cu Nicușor Dan - ți se face puțină milă: e ca un om rătăcit și aflat nu unde trebuie: parcă l-au abandonat toți. Ai sentimentul că îl ia la mișto și propria echipă. Îi pun vorbe în gură aiurea, îl consiliază la plezneală, cu reacții întârziate și nesincronizate, cu gesturi total stingere și confuze. Poate că nu e așa - dar aceasta e percepția - așa e văzut dincolo de bula și "secta" restrânsă.
Iar imaginea e de "Stan și Bran" - între un drum de Mănăstire rătăcit, pierdut pe la Cotroceni pe la etajul doi sau ascuns la ceva Festivalul busuiocului în Basarabia în spatele doamnei Sandu.

Iar echipa de comunicare și PR nu știu ce a vrut și ce vrea dar am impresia că nu pot ieși din grila de comunicare de PR de ONG - activism civic de Calea Victoriei - și de Corporație în zilele de weekend de la Green sau Control unde polemizează cum să lupte pentru o pistă de biciclete de la Calea Victoriei spre o plajă din Herăstrău sau cum să salveze Vama Veche a 101 oară.
Singura persoană sigură și de încredere acolo pare soția președintelui - Mirabela - care din păcate nu a fost pe lista de alegători ca să o votăm că era plecată la Vaslui. Doar ea mai dă încredere dar e și ea folosită pe post de poză cu magnet pe frigiderul de la Cotroceni. Lasă însă o impresie tare bună: cel puțin la PR.

PR-ul lui Nicușor Dan e din păcate total lipsit de consistență politică - iar comunicarea politică e cu totul altceva decât comunicarea de ONG, societate civilă de garsonieră și de corporație de weekend. Plus că Nicușor Dan e președintele României - a tuturor românilor - nu doar a celor câtorva mii de activiști de Facebook și centru Bucureștiului, Clujului și Timișoarei și a altor 4 -5 localuri bune unde se bea eco... Aici vorbesc strict de comunicare nu de program și politici reale - care cam lipsesc. Cel puțin zona care mă interesează precum educația - absent total. Pe externe are cine se pronunța. O spun cu tristețe: pare un președinte "la mișto" cum se zice în sud. Asta e tragic. Eu citesc asta în cheie tragică că nu le am cu bășcălia.

Hai acum dacă l-am votat să nu ne batem joc de el - are și el o responsabilitate, are și echipa lui una, avem și noi una. E totuși președintele României - ne reprezintă. Nu pare a fi cel mai rău președinte pe care l-am avut - cu toate că e devreme să ne pronunțăm - chiar dacă are șanse să-și piardă trot capitalul după doar nici un an ajuns la Cotroceni și să devină derizoriu și nesemnificativ. Totuși mai are un mandat în față. Sper că a ajuns acasă... la familie.

Vasile Ernu

PS. ceva mai târziu că e greu cu fanii: Ar trebuie înțeles că Nicușor Dan e președinte - președintele e o funcție politică, o instituție de prim rang, cu reguli și rigori, cu responsabilități și protocoale: nu faceți din el un clovn - e tare dăunător. Acum vorbim de funcția de președinte nu de persoana Nicușor Dan care nu e în discuție.

loading...
PUTETI CITI SI...

Președintele "la mișto": cu multă compasiune și îngrijorare

Postat la: 08.01.2026 |

0

Recunosc că nu mi-a plăcut niciodată de cei care iau oamenii la mișto gratuit - și tind să apăr pe cei care o iau în freză aiurea.
La școală toți am avut unul care era mai împiedicat, încurca foile și mereu parcă cerea să fie luat "la mișto". Și cum vocea turmei e puternică - se termina în acel tip de "bullying" nu neapărat fizic ci de atitudine.

În cazul politicii lucrurile sunt altfel căci totuși oamenii politici sunt oameni cu poziții înalte, putere, responsabilitate și bine remunerați. Adică dacă ai intrat în acest joc politic trebuie să ai ficați tari și obraz gros. Nu ai căzut acolo la întâmplare - ți-ai asumat. Priveam pozele cu președintele nostru Nicușor Dan stingher, parcă părăsit de toți pe un aeroport periferic din Paris: fiul ploii. Toți șefii au plecat iar "al nostru" rămas, prins între vămi ca in filmul Terminal. Ți se face milă. Aici vorbim strict de imagine și percepție - nu de conținut.

CTP trage un articol devastator - Președintele Agheasmă. Alt titlu: Nicușor Dan, capturat de fulgi - în Cotidianul. Netul duduie de miștouri și ironii de ți se face milă. Nu e nici măcar răutate aici ci e ceva profund derizoriu: cred că e primul președinte de care mi se face efectiv milă. Pare genul de om care se întreabă - eu ce caut aici? În loc să rezolv probleme de matematică cu copiii de liceu? Dar el a ales - și noi, cetățenii, am ales. Ar trebui să ne asumăm.

Cu Iliescu simțeai că te lupți cu un președinte puternic și versatil: era precum păpușă rusească care se scoală mereu în poziție de drepți indiferent de lovitură. Cu Constantinescu - un președinte abstract cumva: în ceață - dădeai într-o fantomă. Cu Băsescu simțeai că dacă dai mai tare ăsta devine mai puternic și răspunde - era un luptător - scotea stila de whisky de sub braț și te pocnea. Cu sasul sibian pe care nu mai rețin cum îl cheamă - prea nesimțit că ți se făcea acru în gură de nervi: ca și cum înjurai un dulap - puternic prin ne-prezență și tupeu rece și nesimțit.

Cu Nicușor Dan - ți se face puțină milă: e ca un om rătăcit și aflat nu unde trebuie: parcă l-au abandonat toți. Ai sentimentul că îl ia la mișto și propria echipă. Îi pun vorbe în gură aiurea, îl consiliază la plezneală, cu reacții întârziate și nesincronizate, cu gesturi total stingere și confuze. Poate că nu e așa - dar aceasta e percepția - așa e văzut dincolo de bula și "secta" restrânsă.
Iar imaginea e de "Stan și Bran" - între un drum de Mănăstire rătăcit, pierdut pe la Cotroceni pe la etajul doi sau ascuns la ceva Festivalul busuiocului în Basarabia în spatele doamnei Sandu.

Iar echipa de comunicare și PR nu știu ce a vrut și ce vrea dar am impresia că nu pot ieși din grila de comunicare de PR de ONG - activism civic de Calea Victoriei - și de Corporație în zilele de weekend de la Green sau Control unde polemizează cum să lupte pentru o pistă de biciclete de la Calea Victoriei spre o plajă din Herăstrău sau cum să salveze Vama Veche a 101 oară.
Singura persoană sigură și de încredere acolo pare soția președintelui - Mirabela - care din păcate nu a fost pe lista de alegători ca să o votăm că era plecată la Vaslui. Doar ea mai dă încredere dar e și ea folosită pe post de poză cu magnet pe frigiderul de la Cotroceni. Lasă însă o impresie tare bună: cel puțin la PR.

PR-ul lui Nicușor Dan e din păcate total lipsit de consistență politică - iar comunicarea politică e cu totul altceva decât comunicarea de ONG, societate civilă de garsonieră și de corporație de weekend. Plus că Nicușor Dan e președintele României - a tuturor românilor - nu doar a celor câtorva mii de activiști de Facebook și centru Bucureștiului, Clujului și Timișoarei și a altor 4 -5 localuri bune unde se bea eco... Aici vorbesc strict de comunicare nu de program și politici reale - care cam lipsesc. Cel puțin zona care mă interesează precum educația - absent total. Pe externe are cine se pronunța. O spun cu tristețe: pare un președinte "la mișto" cum se zice în sud. Asta e tragic. Eu citesc asta în cheie tragică că nu le am cu bășcălia.

Hai acum dacă l-am votat să nu ne batem joc de el - are și el o responsabilitate, are și echipa lui una, avem și noi una. E totuși președintele României - ne reprezintă. Nu pare a fi cel mai rău președinte pe care l-am avut - cu toate că e devreme să ne pronunțăm - chiar dacă are șanse să-și piardă trot capitalul după doar nici un an ajuns la Cotroceni și să devină derizoriu și nesemnificativ. Totuși mai are un mandat în față. Sper că a ajuns acasă... la familie.

Vasile Ernu

PS. ceva mai târziu că e greu cu fanii: Ar trebuie înțeles că Nicușor Dan e președinte - președintele e o funcție politică, o instituție de prim rang, cu reguli și rigori, cu responsabilități și protocoale: nu faceți din el un clovn - e tare dăunător. Acum vorbim de funcția de președinte nu de persoana Nicușor Dan care nu e în discuție.

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE