Rectificarea prostiei. Printr-o mega prostie

Postat la: 08.11.2016 |

Rectificarea prostiei. Printr-o mega prostie

Domnul Dacian Cioloș face o nouă rectificare. Ia bani dintr-o parte și îi pune în alta. Scade, din bugetele unor ministere, sumele necheltuite și le dirijează către alte instituții. Nu a inventat el rectificarile. Ele s-au făcut sub toate guvernele. Și, de fiecare dată, rectificarea poate sta la baza unei radiografii a prostiei. A prostiei guvernamentale. Iar acum, vorbim despre Guvernul Cioloș. Care spune că este mai bun. Fiindcă e tehnocrat. Măcar cu numele. Ei bine, domnul Cioloș rectifică o prostie printr-o prostie și mai mare.

Este de presupus că, la sfârșitul unui an calendaristic, un guvern responsabil, în baza propriei viziuni și filosofi politice sau, în cazul nostru, tehnocrate, elaborează bugetul de venituri și cheltuieli. La baza lui, pe lângă filosofie și viziune, stau calcule riguroase. Pot fi cunoscute cu destul de multă precizie veniturile care urmează să fie încasate prin politicile preconizate vizând corectarea. Apoi, în funcție de obiective, aceste venituri sunt repartizate în bugetul de cheltuieli. Cheltuielile cu atât mai mult pot fi riguros prevăzute. În principiu, pe parcursul anului calendaristic, nu ar trebui să aibă loc prea multe abateri. Și, cu toate astea, Guvernul Cioloș, ca și alte guverne, face mai multe rectificări. Acum, încă una.

Sunt ministere care nu au consumat sumele alocate. Asta se traduce astfel: respectivele ministere și-au stabilit obiective pe care nu le-au îndeplinit sau pe care, pur și simplu, le-au abandonat pe parcurs. Așa ceva ar putea fi de înțeles, dar și acolo cu greu, pentru un guvern politic. Care promite, de pe un an pe altul, mai mult decât poate face. Dacă un ministru nu își îndeplinește obiectivele, se cheamă că este un ministru prost. Fie el politic sau tehnocrat. Neîndeplinirea obiectiveleor, obiective care presupun, firește, cheltuieli, înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că respectivul ministru nu s-a achitat de sarcinile asumate și și-a bătut literalmente joc de resursele pe care societatea i le-a pus la dispoziție. Aceasta este jumătate din ceea ce se cheamă rectificarea bugetară.

Cealaltă jumătate este la fel de gravă. Sunt alte ministere care și-au irosit resursele. Și au, prin urmare, nevoie de fonduri suplimentare. Care le vin prin rectificări. Vorbim nu numai de ministere, ci și de instituții. Cum sunt, de pildă, instituțiile de forță, în frunte cu SRI. Și care, de fiecare dată, observăm că hăcuie bucăți importante din cașcavalul rectificărilor. Și apropo de SRI, s-a mai pomenit altundeva în lume un serviciu secret care, numai pe litoralul României, să beneficieze de două mega hoteluri de lux? Care se adaugă zecilor de stabilimente de acest fel de pe întreg cuprinsul patriei. Dacă acestea ar trece pe mâna Ministerului Turismului, am avea un nou ONT. Știți dumneavoastră, instituția de pe vremuri care asigura vacanțele pentru milioane de români.

Responsabilii acestor ministere și instituții care beneficiază de rectificări sunt, la rândul lor, proști planificatori. În general - excepția care confirmă regulă e SRI -, aceste instituții lucrează și ele după un plan, parte a programului de dezvoltare economică a unui stat. Dacă, de două, trei ori pe an, o asemenea instituție sau minister ajunge la concluzia că are nevoie de mai muți bani, atunci, la rândul meu, trag și eu concluzia că responsabilii acestor instituții nu știu pe ce lume trăiesc.

Și, acum, să trecem la fondul chestiunii. Dacă Guvernul Cioloș pretinde, în continuare, că nu este unul politic, atunci nu are decât să procedeze ca un guvern tehnocrat. Și să demonstreze că preocuparea sa pentru banul public și pentru situația economică a României, indiferent cine vine la putere, este luată în serios. Într-o asemenea ipostază, Guvernul Cioloș ar trebui, pur și simplu, să constate că mai mulți șefi de instituții nu și-au făcut datoria și că nu au reușit să își utilizeze bugetul. Pe aceștia îi poate da afară sau îi poate păstra. Mai ales că suntem la spartul târgului. Dar cu banii cum rămâne? Banii economisiți astfel, prin prostie, ar trebui, pur și simplu, utilizați pentru a efectua plăți prevăzute sau previzibile pentru primul semestru al anului următor. De pildă, cum bine zice Dragnea - cât de drag mi-e Dragnea în opoziție! -, să fie făcute plăți anticipate către fermieri. Pentru ca, măcar la anul, să poată concura cu fermierii din celelalte state europene. În niciun caz acești bani nu trebuie redistribuiți.

Iar instituțiilor care plâng că au nevoi suplimentare, Dacian Cioloș ar trebui să le bată obrazul. Și să îi întrebe: 1. Pe ce obiective, altele decât cele prevăzute, au cheltuit, mai devreme decât trebuia, sumele alocate? 2. Ce oportunități au descoperit, altele decât cele pe care le-au prevăzut la sfârșitul anului trecut?
Altfel, avem de-a face, cum am scris în titlu, cu o mega prostie materializată printr-o rectificare.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Rectificarea prostiei. Printr-o mega prostie

Postat la: 08.11.2016 |

0

Domnul Dacian Cioloș face o nouă rectificare. Ia bani dintr-o parte și îi pune în alta. Scade, din bugetele unor ministere, sumele necheltuite și le dirijează către alte instituții. Nu a inventat el rectificarile. Ele s-au făcut sub toate guvernele. Și, de fiecare dată, rectificarea poate sta la baza unei radiografii a prostiei. A prostiei guvernamentale. Iar acum, vorbim despre Guvernul Cioloș. Care spune că este mai bun. Fiindcă e tehnocrat. Măcar cu numele. Ei bine, domnul Cioloș rectifică o prostie printr-o prostie și mai mare.

Este de presupus că, la sfârșitul unui an calendaristic, un guvern responsabil, în baza propriei viziuni și filosofi politice sau, în cazul nostru, tehnocrate, elaborează bugetul de venituri și cheltuieli. La baza lui, pe lângă filosofie și viziune, stau calcule riguroase. Pot fi cunoscute cu destul de multă precizie veniturile care urmează să fie încasate prin politicile preconizate vizând corectarea. Apoi, în funcție de obiective, aceste venituri sunt repartizate în bugetul de cheltuieli. Cheltuielile cu atât mai mult pot fi riguros prevăzute. În principiu, pe parcursul anului calendaristic, nu ar trebui să aibă loc prea multe abateri. Și, cu toate astea, Guvernul Cioloș, ca și alte guverne, face mai multe rectificări. Acum, încă una.

Sunt ministere care nu au consumat sumele alocate. Asta se traduce astfel: respectivele ministere și-au stabilit obiective pe care nu le-au îndeplinit sau pe care, pur și simplu, le-au abandonat pe parcurs. Așa ceva ar putea fi de înțeles, dar și acolo cu greu, pentru un guvern politic. Care promite, de pe un an pe altul, mai mult decât poate face. Dacă un ministru nu își îndeplinește obiectivele, se cheamă că este un ministru prost. Fie el politic sau tehnocrat. Neîndeplinirea obiectiveleor, obiective care presupun, firește, cheltuieli, înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că respectivul ministru nu s-a achitat de sarcinile asumate și și-a bătut literalmente joc de resursele pe care societatea i le-a pus la dispoziție. Aceasta este jumătate din ceea ce se cheamă rectificarea bugetară.

Cealaltă jumătate este la fel de gravă. Sunt alte ministere care și-au irosit resursele. Și au, prin urmare, nevoie de fonduri suplimentare. Care le vin prin rectificări. Vorbim nu numai de ministere, ci și de instituții. Cum sunt, de pildă, instituțiile de forță, în frunte cu SRI. Și care, de fiecare dată, observăm că hăcuie bucăți importante din cașcavalul rectificărilor. Și apropo de SRI, s-a mai pomenit altundeva în lume un serviciu secret care, numai pe litoralul României, să beneficieze de două mega hoteluri de lux? Care se adaugă zecilor de stabilimente de acest fel de pe întreg cuprinsul patriei. Dacă acestea ar trece pe mâna Ministerului Turismului, am avea un nou ONT. Știți dumneavoastră, instituția de pe vremuri care asigura vacanțele pentru milioane de români.

Responsabilii acestor ministere și instituții care beneficiază de rectificări sunt, la rândul lor, proști planificatori. În general - excepția care confirmă regulă e SRI -, aceste instituții lucrează și ele după un plan, parte a programului de dezvoltare economică a unui stat. Dacă, de două, trei ori pe an, o asemenea instituție sau minister ajunge la concluzia că are nevoie de mai muți bani, atunci, la rândul meu, trag și eu concluzia că responsabilii acestor instituții nu știu pe ce lume trăiesc.

Și, acum, să trecem la fondul chestiunii. Dacă Guvernul Cioloș pretinde, în continuare, că nu este unul politic, atunci nu are decât să procedeze ca un guvern tehnocrat. Și să demonstreze că preocuparea sa pentru banul public și pentru situația economică a României, indiferent cine vine la putere, este luată în serios. Într-o asemenea ipostază, Guvernul Cioloș ar trebui, pur și simplu, să constate că mai mulți șefi de instituții nu și-au făcut datoria și că nu au reușit să își utilizeze bugetul. Pe aceștia îi poate da afară sau îi poate păstra. Mai ales că suntem la spartul târgului. Dar cu banii cum rămâne? Banii economisiți astfel, prin prostie, ar trebui, pur și simplu, utilizați pentru a efectua plăți prevăzute sau previzibile pentru primul semestru al anului următor. De pildă, cum bine zice Dragnea - cât de drag mi-e Dragnea în opoziție! -, să fie făcute plăți anticipate către fermieri. Pentru ca, măcar la anul, să poată concura cu fermierii din celelalte state europene. În niciun caz acești bani nu trebuie redistribuiți.

Iar instituțiilor care plâng că au nevoi suplimentare, Dacian Cioloș ar trebui să le bată obrazul. Și să îi întrebe: 1. Pe ce obiective, altele decât cele prevăzute, au cheltuit, mai devreme decât trebuia, sumele alocate? 2. Ce oportunități au descoperit, altele decât cele pe care le-au prevăzut la sfârșitul anului trecut?
Altfel, avem de-a face, cum am scris în titlu, cu o mega prostie materializată printr-o rectificare.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE