ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




România, în vremea statelor națiune

Postat la: 09.11.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

România, în vremea statelor națiune

Desemnarea lui Donald Trump în cea mai înaltă funcție a statului american clarifică și, totodată, complică lucrurile în ceea ce privește România, în calitatea ei de aliat strategic al Washingtonului. Lucrurile se vor schimba, în curând, în plan internațional. Într-un mod decisiv. Este cea de-a doua consecință semnificativă a mandatului lui Donald Trump, pe lângă componenta internă. Este sau nu este pregătită România pentru a se adapta unui viitor care este mai degrabă al statelor națiune și mai puțin al globalizării?

În plan intern, primul președinte din istoria Statelor Unite care nu a fost nici măcar o secundă funcționar public, care, prin urmare, nu aparține deloc birocrației de la Washington va fi întoarcerea Americii către ea însăși. Interesul Statelor Unite, din perspectiva lui Donald Trump - o perspectivă care nu va putea fi schimbată, ci doar nuanțată de establishment -, va fi accentul pe dezvoltarea internă, pe relansare economică, pe dezvoltarea, în ritm accelerat, a propriului capital. Washingtonul va consuma mai puțină energie și va cheltui sume sensibil mai mici de bani pentru a juca rolul de gardian al lumii, într-o lume pe care, de fapt, nu o mai poate stăpâni la maniera la care se întâmpla acest lucru la începutul secolului. Și iată ce se va întâmpla în plan extern.

Pentru a renunța la poziția de jandarm, extrem de costisitoare și din ce în ce mai puțin eficientă, Statele Unite vor trebui să își reglementeze într-o nouă manieră raporturile atât cu aliații, cât și cu rivalii. Vor fi resetate relațiile dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. Raporturile dintre Statele Unite și statele Americii de Sud. Va fi resetată relația, în prezent extrem de tensionată, dintre Statele Unite și Federația Rusă. La fel se va întâmpla în raport cu China, cu Iranul și cu Coreea de Nord. Alianțele tradiționale ale Americii, cele din cadrul NATO sau cele cu Japonia vor avea de suferit. Vor fi afectate și parteneriatele strategice, cum este parteneriatul cu România.

Renunțând să mai apese pe pedala de accelerație a globalizării și resetându-și relațiile cu Moscova, Washingtonul va reașeza într-o nouă configurație întreaga strategie de apărare, inclusiv a flancului sud-estic NATO. Ca să o spun pe șleau, unul dintre scenariile la care mă gândesc de mai mult timp, despre care, de altfel, am și scris, este că state gen România, care au mizat totul pe o singură carte, pe cartea apărării independenței nu de către factorul intern, ci de către factorul extern, care, în acest caz, a fost Statele Unitre, vor avea enorm de suferit dacă nu vor reuși să se adapteze din mers, eventual anticipând anumite decizii care vor fi luate peste capul Bucureștiului și chiar cu sacrificarea intereselor noastre. Dacă, de exemplu, Donald Trump ajunge la concluzia că este necesară detensionarea rapidă a relației cu Federația Rusă și dacă, tot cu titlu de exemplu, una dintre condiții ar fi renunțarea la baza militară de la Deveselu, atunci acest avanpost al sistemului de apărare antirachetă va fi tratat de Washington drept un morman de table, care va fi rapid demontat de relocat în altă parte.

Vine extrem de repede, și ne găsește nepregătiți, vremea în care alianțele regionale devin esențiale în noua arhitectură de apărare. Cum ar fi o alianță a României cu celelalte state postcomuniste din Europa. Scenariu neglijat de București. Va veni vremea în care armatele naționale, mai ales ale statelor de frontieră, cum este România, vor juca un rol esențial, iar dacă ele nu există, atunci handicapul va însemna nici mai mult, nici mai puțin decât o vulnerabilizare letală a respectivelor state.

Este, poate, vremea să înțelegem că nu întâmplător personalități precum Marian Munteanu, care, de ani de zile, semnalează aceste lucruri inistand asupra valorilor patriotice și naționaliste care pot configura un stat națiune, au semnalat public că principalul nostru aliat, Statele Unite, urmeaz să își reseteze nu numai politica internă, ci și politica externă. Îl aud pe Marian Munteanu, încă de acum un an, un an și jumătate, spunând că un om politic de tipul lui Donald Trump va putea cuceri America și, ulterior, va putea imprima un alt curs, total diferit, în politica externă. Încă de la crearea ei, Alianța Noastră România insistă pentru o industrie de apărare puternică și pentru o armată națională.

Exact în cealaltă parte a planetei, Donald Trump s-a angajat în campania electorală să oblige toate statele partenere să suporte costurile securității lor. Încetând să mai trateze Washingtonul ca un filantrop în materie de apărare. Acum, este poate ultimul moment în care semnalele de alarmă pot avea un efect. Înaintea Articolui 5 al pactului NATO, care obligă toate statele membre să apere un stat agresat, există Articolul 4, care obligă statul agresat să se apere. Cine va fi incapabil să se apere nu va mai putea fi ajutat. Cu atât mai puțin de o Americă întoarsă, mai mult decât oricând în ultimele decenii, înăuntrul granițelor ei și preocupată, într-o măsură decisivă, de propriul interes național. Vremea statelor națiune înseamnă vremea partidelor patriotice care se opun globalizării și mizează pe interesul național. Aceasta este prima lecție care îmi vine în minte după victoria lui Donald Trump.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

România, în vremea statelor națiune

Postat la: 09.11.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Desemnarea lui Donald Trump în cea mai înaltă funcție a statului american clarifică și, totodată, complică lucrurile în ceea ce privește România, în calitatea ei de aliat strategic al Washingtonului. Lucrurile se vor schimba, în curând, în plan internațional. Într-un mod decisiv. Este cea de-a doua consecință semnificativă a mandatului lui Donald Trump, pe lângă componenta internă. Este sau nu este pregătită România pentru a se adapta unui viitor care este mai degrabă al statelor națiune și mai puțin al globalizării?

În plan intern, primul președinte din istoria Statelor Unite care nu a fost nici măcar o secundă funcționar public, care, prin urmare, nu aparține deloc birocrației de la Washington va fi întoarcerea Americii către ea însăși. Interesul Statelor Unite, din perspectiva lui Donald Trump - o perspectivă care nu va putea fi schimbată, ci doar nuanțată de establishment -, va fi accentul pe dezvoltarea internă, pe relansare economică, pe dezvoltarea, în ritm accelerat, a propriului capital. Washingtonul va consuma mai puțină energie și va cheltui sume sensibil mai mici de bani pentru a juca rolul de gardian al lumii, într-o lume pe care, de fapt, nu o mai poate stăpâni la maniera la care se întâmpla acest lucru la începutul secolului. Și iată ce se va întâmpla în plan extern.

Pentru a renunța la poziția de jandarm, extrem de costisitoare și din ce în ce mai puțin eficientă, Statele Unite vor trebui să își reglementeze într-o nouă manieră raporturile atât cu aliații, cât și cu rivalii. Vor fi resetate relațiile dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. Raporturile dintre Statele Unite și statele Americii de Sud. Va fi resetată relația, în prezent extrem de tensionată, dintre Statele Unite și Federația Rusă. La fel se va întâmpla în raport cu China, cu Iranul și cu Coreea de Nord. Alianțele tradiționale ale Americii, cele din cadrul NATO sau cele cu Japonia vor avea de suferit. Vor fi afectate și parteneriatele strategice, cum este parteneriatul cu România.

Renunțând să mai apese pe pedala de accelerație a globalizării și resetându-și relațiile cu Moscova, Washingtonul va reașeza într-o nouă configurație întreaga strategie de apărare, inclusiv a flancului sud-estic NATO. Ca să o spun pe șleau, unul dintre scenariile la care mă gândesc de mai mult timp, despre care, de altfel, am și scris, este că state gen România, care au mizat totul pe o singură carte, pe cartea apărării independenței nu de către factorul intern, ci de către factorul extern, care, în acest caz, a fost Statele Unitre, vor avea enorm de suferit dacă nu vor reuși să se adapteze din mers, eventual anticipând anumite decizii care vor fi luate peste capul Bucureștiului și chiar cu sacrificarea intereselor noastre. Dacă, de exemplu, Donald Trump ajunge la concluzia că este necesară detensionarea rapidă a relației cu Federația Rusă și dacă, tot cu titlu de exemplu, una dintre condiții ar fi renunțarea la baza militară de la Deveselu, atunci acest avanpost al sistemului de apărare antirachetă va fi tratat de Washington drept un morman de table, care va fi rapid demontat de relocat în altă parte.

Vine extrem de repede, și ne găsește nepregătiți, vremea în care alianțele regionale devin esențiale în noua arhitectură de apărare. Cum ar fi o alianță a României cu celelalte state postcomuniste din Europa. Scenariu neglijat de București. Va veni vremea în care armatele naționale, mai ales ale statelor de frontieră, cum este România, vor juca un rol esențial, iar dacă ele nu există, atunci handicapul va însemna nici mai mult, nici mai puțin decât o vulnerabilizare letală a respectivelor state.

Este, poate, vremea să înțelegem că nu întâmplător personalități precum Marian Munteanu, care, de ani de zile, semnalează aceste lucruri inistand asupra valorilor patriotice și naționaliste care pot configura un stat națiune, au semnalat public că principalul nostru aliat, Statele Unite, urmeaz să își reseteze nu numai politica internă, ci și politica externă. Îl aud pe Marian Munteanu, încă de acum un an, un an și jumătate, spunând că un om politic de tipul lui Donald Trump va putea cuceri America și, ulterior, va putea imprima un alt curs, total diferit, în politica externă. Încă de la crearea ei, Alianța Noastră România insistă pentru o industrie de apărare puternică și pentru o armată națională.

Exact în cealaltă parte a planetei, Donald Trump s-a angajat în campania electorală să oblige toate statele partenere să suporte costurile securității lor. Încetând să mai trateze Washingtonul ca un filantrop în materie de apărare. Acum, este poate ultimul moment în care semnalele de alarmă pot avea un efect. Înaintea Articolui 5 al pactului NATO, care obligă toate statele membre să apere un stat agresat, există Articolul 4, care obligă statul agresat să se apere. Cine va fi incapabil să se apere nu va mai putea fi ajutat. Cu atât mai puțin de o Americă întoarsă, mai mult decât oricând în ultimele decenii, înăuntrul granițelor ei și preocupată, într-o măsură decisivă, de propriul interes național. Vremea statelor națiune înseamnă vremea partidelor patriotice care se opun globalizării și mizează pe interesul național. Aceasta este prima lecție care îmi vine în minte după victoria lui Donald Trump.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE