O mare necunoscută: în ce mai constă suveranitatea României
Postat la: 22.05.2026 |
Una dintre marile diferențe dintre secolul trecut și acesta este că răul și-a schimbat stilul. Înainte, el venea teatral, cu cizme, cu discursuri urlate, cu gesturi ample, cu mulțimi hipnotizate în piețe. Avea ceva grotesc și grandios în același timp. Puteai să-l vezi, să-l urăști, să te temi de el. Astăzi însă, răul poartă ochelari subțiri, vorbește calm, aproape politicos, și apare la televiziuni cu grafice colorate în spate. Nu mai ridică vocea. Explică. Nu mai amenință. Argumentează. Nu mai vorbește despre destin, glorie sau sânge, ci despre sustenabilitate, optimizare, eficiență și tendințe. Și tocmai această blândețe tehnică îl face mai greu de înțeles și, poate, mai primejdios.
M-am gândit la asta recitind în minte "Fizicienii". Piesa lui Dürrenmatt aparține încă unei lumi tragice, în care savantul descoperă ceva atât de teribil încât încearcă să fugă de propria inteligență. Fizicienii lui sunt oameni sfâșiați între cunoaștere și conștiință. În spatele nebuniei lor există încă o dramă morală. Ei se tem de ceea ce au creat. Se ascund. Simulează delirul. Vor să împiedice catastrofa. Nu mai e deloc așa, azi...
„România lipsește de la datorie în diplomația de la Bruxelles", au declarat cinci diplomați și oficiali europeni pentru revista neomarxistă "Politico". Bucureștiul evită frecvent să se implice public în negocieri sensibile sau să își promoveze activ propriile interese în „bula" de la Bruxelles. Pentru cine a trăit suficient și a văzut cum funcționează puterea, această constatare nu este o surpriză. O țară care și-a amanetat suveranitatea nu mai are, în sens profund, nevoie de politică externă. Politica externă presupune voință proprie, interese formulate clar și disponibilitatea de a spune „nu" atunci când aceste interese sunt amenințate. Dar ce rost are să negociezi, dacă deciziile esențiale sunt deja asumate în altă parte?
În asemenea condiții, diplomația devine un decor. Ambasadorii participă la recepții, miniștrii zâmbesc protocolar, comunicatele vorbesc despre „parteneriate" angajamente europene, partide pro-europene sau pro-occidentale" PNRR", „solidaritate" și „aliniere". În spatele acestei recuzite, marile opțiuni sunt discutate discret, în întâlniri fără martori, în birouri din Bonn, Viena sau în alte centre unde puterea economică și politică se exercită fără emfază. Premierii se întorc apoi acasă și nu prezintă niciodată concluziile. Semnează angajamente secrete. Ca și când România ar fi proprietatea lor. Nimic nu se mai dezbate în Parlament. Totul e secretizat iar românul e sărăcit și nu știe niciodată de ce...
Nu este vorba doar despre supunere politică, ci și despre o disciplinare economică atent orchestrată. Programul SAFE și alte mecanisme similare sunt invocate ca dovezi ale unei integrări care presupune costuri și obligații asumate cu o obediență aproape reflexă. Se vorbește solemn despre securitate și modernizare, dar în realitate nota de plată este suportată de aceeași economie fragilă, în timp ce beneficiarii reali se află în altă parte.
În paralel, capitalul românesc este tratat ca o anomalie suspectă. Antreprenorul autohton este privit cu neîncredere, împovărat birocratic și fiscal, rareori susținut coerent. În schimb, marile companii multinaționale sunt întâmpinate cu facilități, excepții, subvenții și un respect pe care statul îl refuză propriilor cetățeni. Mesajul implicit este limpede: adevărata competență și legitimitate vin din exterior, iar rolul localnicilor este să consume, să muncească și să tacă.
Companiile strategice ale statului, construite de generații întregi, sunt privite nu ca instrumente ale independenței economice, ci ca active negociabile. Se discută periodic despre listări, privatizări și „optimizări", într-un limbaj tehnocratic ce ascunde aceeași idee simplă: ceea ce mai aparține formal statului poate fi înstrăinat atunci când contextul o cere. Resursele, infrastructura, energia și sectoarele esențiale încetează să mai fie expresia unei suveranități și devin simple bunuri transferabile.
Totul se desfășoară sub vocabularul moralizator al modernizării. Cine ridică obiecții este acuzat de putinism, populism sau nostalgie după comunism. Cine întreabă cui folosește această ordine economică și politică este privit ca un element periculos, perturbator. În realitate, întrebarea este legitimă: dacă România nu își mai apără activ interesele, dacă acceptă orice, fără negociere costuri și constrângeri, dacă își slăbește sistematic capitalul propriu și își înstrăinează activele strategice, în ce mai constă suveranitatea?
O țară poate continua să aibă drapel, imn și instituții, dar acestea pot deveni simple simboluri ceremoniale. Suveranitatea nu se măsoară în parade și discursuri, ci în capacitatea concretă de a decide, de a negocia și de a refuza atunci când interesul național o cere. În clipa în care această capacitate dispare, statul rămâne doar ca formă, iar fondul este administrat de alții.
Constatarea Politico este, în acest sens, mai gravă decât pare. Nu vorbește doar despre diplomați absenți din anumite negocieri, ci despre o țară care pare să fi internalizat propria marginalizare. România nu mai lipsește accidental de la masă. Ea riscă să fi acceptat, tacit, că locul ei este la margine, în anticameră, așteptând să i se comunice deciziile.
Iar o națiune care se obișnuiește să primească instrucțiuni în loc să își afirme interesele nu mai are nevoie de politică externă. Are doar nevoie de administratori docili, de traducători ai voinței altora și de comunicate redactate impecabil, în care dependența este prezentată drept responsabilitate, iar renunțarea la inițiativă drept dovadă de maturitate europeană.
Mă mir că niciun dramaturg nu a scris încă o piesă intitulată „Matematicienii". Nu matematicienii adevărați, cei care iubesc frumusețea abstractă a numerelor, melancolia infinitului sau geometria secretă a lumii, ci acea specie nouă de administratori ai realității care reduc existența umană la procente și ecuații. Ei sunt noii preoți ai epocii noastre. Nu poartă robe, ci sacouri sobre. Nu citesc din texte sacre, ci din sondaje. Nu mai interpretează stelele, ci graficele.
Îi văd aproape în fiecare seară la televizor, în studiourile acelea luminate rece, unde totul seamănă cu interiorul unei clinici private: mese lucioase, ecrane albastre, apă plată în pahare cilindrice, oameni care vorbesc fără să transpire. Unul explică senin câte spitale trebuie închise pentru echilibru bugetar. Altul demonstrează că sărăcia nu e chiar atât de gravă. Un al treilea vorbește despre sacrificiile necesare ale populației cu aceeași expresie cu care ar comenta vremea de mâine.
Și ceea ce mă neliniștește nu este cruzimea lor. Mulți nici măcar nu par cruzi. Au adesea aerul unor oameni corecți, educați, civilizați. Drama este tocmai aceasta: că între ei și realitate s-a interpus complet abstracția. Omul concret a dispărut. Bătrânul care își numără monedele în fața farmaciei nu mai există; a devenit „segment vulnerabil". Profesorul obosit care face naveta nu mai există; a devenit „resursă umană subfinanțată". Orașul sufocat nu mai există; există doar „fluxuri de mobilitate urbană". Totul este tradus într-o limbă rece, sterilă, unde suferința devine indicator, iar disperarea - statistică.
Uneori am impresia că lumea modernă nu mai este condusă nici de politicieni, nici de ideologi, ci de oameni incapabili să înțeleagă ceva ce nu poate fi măsurat. Pentru ei, frumusețea nu există decât dacă poate fi monetizată, liniștea nu contează dacă nu produce randament, iar demnitatea umană valorează exact atât cât încape într-un raport anual.
Acesta este adevăratul totalitarism nou: nu unul al urii, ci al calculului. Nu mai suntem obligați să iubim conducătorul. Suntem doar introduși într-un model. Iar dacă modelul spune că anumite categorii trebuie sacrificate, ajustate, relocate sau reduse, totul se execută cu o liniște administrativă înfiorătoare. Nimeni nu mai urlă. Nimeni nu mai sparge uși în toiul nopții. Oamenii sunt evacuați din propriile vieți prin formulare, decizii tehnice și comunicate de presă.
Mă întreb uneori cum ar arăta piesa aceea nescrisă - „Matematicienii ". Probabil nu ar mai avea loc într-un sanatoriu, ca la Dürrenmatt, ci într-un platou de televiziune fără ferestre, unde luminile nu se sting niciodată. Trei experți ar calcula acolo, zi și noapte, câtă singurătate poate suporta omul modern fără să explodeze, câte libertăți pot fi retrase fără scădere electorală și cât adevăr poate fi încă tolerat într-o societate dependentă de confort și divertisment.
Finalul ar fi mai sumbru decât la Dürrenmatt. În piesa lui exista încă frica. Fizicienii se temeau de consecințele cunoașterii lor. Matematicienii moderni nu se mai tem de nimic, fiindcă nu mai ating niciodată realitatea cu mâna. Între ei și lume există mereu un ecran, un studiu, o statistică, un algoritm. Iar când un om se prăbușește undeva, într-un sat uitat, într-un apartament rece, într-un spital murdar sau într-o redacție ruinată, el nu mai apare ca destin. Devine doar o eroare acceptabilă în marja modelului. Aceasta este adevărata dramă a epocii noastre: că răul nu mai are chip monstruos. A devenit elegant, educat și matematic.
Octavian Hoandră
-
Shenzhen e Yalta 2!
Aceasta comparație intre Shenzhen și Yalta a fost realizata inainte sa o susțina propaganda ruseasca de la Kremlin, inai ...
-
Nu pare să se fi rezolvat nimic la Shenzen...
Niciuna dintre marile probleme europene… Lumea aștepta, totuși, pacea in Ucraina. În schimb, Zelensky e tot ...
-
Putin a fost tratat ca un învins la Shenzhen
Narativul ca la Shenzhen se fac aranjamente pentru o reimparțire a lumii este o noua gulguta de fabricație ruseasca. Put ...
-
Fotografiile de la percheziția lui Călin Georgescu nu sunt simple imagini
În seara de 17 noiembrie 2026, Antena 3 CNN a prezentat fotografii din interiorul locuinței lui Calin Georgescu, f ...
-
Oamenii nu vor mașini zburătoare...
Pe 12 noiembrie 2026, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind aspectele instituționale ale AI, precum și resp ...
-
Epoca Întunericului este aici. Cele șapte etape ale Apocalipsei au început!
Aeroporturile sunt sub atac. Bancile sunt sub atac. Spitalele sunt sub atac. Supermarketurile sunt sub atac. Oficiali ai ...
-
Călătoriile în lumea de dincolo ale psihonautului Horia-Roman Patapievici
În studiile sale dedicate gandirii lui Ioan Petru Culianu intinse pe un registru de 11 ani, Horia-Roman Patapievic ...
-
"Curaj, găină (proastă), că te tai!"
„A-ți face vant cu coada" inseamna și a fi foarte mulțumit de tine insuți, indiferent daca aceasta automulțumire e ...
-
Tranzacționarea viitorului național: afacerea Rheimnetall și distrugerea PNL
Am aflat, cu prilejul reuniunii Curților Constituționale Francofone, ca democrația a devenit o chestiune mult mai compli ...
-
Veți întreba: ce are una cu alta?!...
Ce a spus despre copiii romani Sahra Wagenknecht, care și-a facut un partid de extrema stanga cu numele ei (!), și anume ...
-
Concluzia negocierilor de la Abu Dhabi: Rușii încep "instrucția de front" cu liderii europeni
Ieri dupa-amiaza, s-a incheiat și uvertura marii reprezentații geopolitice de la Shenzhen. Ma refer la intalnirea de dou ...
-
SUA-China-Rusia, la Abu Dhabi: o reuniune a neputinței, gonflată senzațional ca pe TikTok
Tot felul de titluri bombastice anunța discuțiile dintre cele trei puteri, derulate in inima Emiratelor. „O noua Y ...
-
DOUĂ MUȘTE LA COTROCENI
Unii exulta dupa clinciul de ieri, de la Cotroceni, dintre președintele bizar și jurnalistul sarmalist: „Oamenii s ...
-
Ursula și-a bătut joc din nou de fermierii români și toți est-europenii
Comisia Europeana a ajuns la un acord cu Consiliul și Parlamentul (asta ramane de vazut la vot) privind bugetul pe 2027. ...
-
Putin vrea reactivarea Consiliului NATO-Rusia. De ce Trump ar fi de acord, iar Xi nu s-ar opune!
Într-o biografie a lui Putin, scrisa acum vreo 10 ani, una critica, dar excelenta, semnata de Stephen Lee Myers, i ...
-
A fost Florian Lungu...
Abia acum imi dau seama, cand ma uit pe fereastra, spre inaltul cerului, si vad ca soarele a razbit pana in ochii nostri ...
-
Un gând după alegerile din America: A pierdut Trump sau a câștigat SISTEMUL?
Au trecut cateva zile de la alegerile americane. Concluzia aproape unanima este ca alegerile de la jumatatea mandatului ...
-
Oameni buni, ne-am pierdut cumva mintile?
Observ cu stupoare ca declaratiile lui Jared Kushner sunt tratate in Romania cel mult intr-un registru minor, o parantez ...
-
Trump a pierdut pentru că nu s-a oprit. Nu s-a oprit din a fi Trump
Dupa experiența Biden, America avea nevoie ca de aer de un președinte. De Președintele Trump. Nu de Trump afaceristul. N ...
-
Pentagonul își face un NATO în interiorul NATO. Iar noi aflăm din ziare...
Marți, la Cracovia, cu ușile inchise, s-au intalnit americanii cu polonezii, germanii, olandezii, norvegienii, suedezii ...
-
Cât ne costă statul care nu funcționează?
De mai bine de un an, romanilor li se cere sa stranga cureaua: TVA mai mare, impozite mai mari, prețuri care cresc mai r ...
-
Dar poate ne trezim!...
În timp ce reglementarile și sancțiunile aplicabile pentru amprenta de carbon a comercianților și a persoanelor fi ...
-
APOCALIPSA DUPĂ TRUMP: SISTEMUL CÂȘTIGĂ ÎNTOTDEAUNA
Fatalitatea – ca de-aia e fatalitate! – s-a produs. Trump pierde controlul ambelor camere ale Congresu ...
-
Polonia - bătălia la nivel european între neomarxism și suveranism
Polonia, care astazi se afla in interiorul unui eveniment halucinant pentru spațiul euroatlantic, a avut, de fapt (și a ...
-
Tsi mai fãtsã Nicu al Gheară
Nicu Gheara este un nume de bombardier asociat cu Ibiza și mezinul fraților-patați din Medgidia, el fiind așadar, Gheara ...
-
Faza 1 a Apocalipsei este aproape aici
Australia cere acum cetațenilor sa stocheze hrana și apa. Acesta este cel mai ciudat concurs de circumstanțe vazut de oa ...
-
Clujul „de 5 stele" în lunga călătorie de la șobolani și zgomot la bun simț instituțional
Clujul și-a numarat, din nou, milioanele. Aeroportul a anunțat cu mandrie ca, pentru al treilea an, a trecut pragul de t ...
-
PORTOCALIUL PARALIZAT!
Iranul pune condiții draconice Statelor Unite ale Israelului pentru incetarea conflictului. Iranul considera ca razboiul ...
-
"Sfat" pentru Putin: „Aici se află una dintre lecțiile creșterii și descreșterii imperiilor"
E nevoie de inițiative diplomatice capabile sa opreasca razboiul și sa permita construirea unei paci durabile. Escaladar ...
-
Si va fi razboi cum nu a mai fost pana acum!
Pentru cei care nu ințeleg sistemul politic israelian, voi explica lucrurile clar: Netanyahu a obținut ceea ce iși dorea ...
comentarii
Adauga un comentariuAdauga comentariu