România își pierde agricultura pentru importuri de proastă calitate

Postat la: 10.05.2026 |

România își pierde agricultura pentru importuri de proastă calitate

Acordul UE-Mercosur începe să producă exact tipul de controverse pe care criticii săi le-au anticipat încă din faza negocierilor, și anume intrarea pe piața europeană a unor produse alimentare provenite din sisteme de producție mult mai puțin restrictive decât cele impuse fermierilor europeni. România pare să accepte această direcție fără dezbatere reală și fără să își apere propriile interese agricole și alimentare, căci liderii noștri au alte priorități acum.

Recent, presa a relatat cazul primului lot important de carne de pui brazilian verificat după deschiderea pieței europene, iar rezultatele au fost alarmante. S-a descoperit că o mare parte din transport a fost depistată cu salmonella și returnată de autoritățile veterinare. Episodul ridică imediat o întrebare incomodă, dar care poate totuși schimba modul în care privim acest proiect. Cât de sigur este, în realitate, acest nou model de liberalizare comercială prezentat drept mare succes economic?

Problema depășește însă dimensiunea strict sanitară, pentru că în spatele acestui acord se află o transformare economică profundă, care lovește direct în capacitatea statelor europene de a-și menține propriile sectoare agricole și propria autonomie alimentară.

România traversează deja de ani buni un proces periculos, mai exact, terenurile agricole sunt cumpărate masiv, producția este externalizată, fermele locale dispar treptat, iar rafturile magazinelor sunt dominate tot mai mult de produse din import. Să subliniem că nu există o strategie serioasă pentru consolidarea producției interne, politica europeană și deciziile locale împingând economia agricolă spre dependență externă. Iar aici apare una dintre cele mai mari contradicții ale Uniunii Europene, vizibilă și în alte domenii. Cu priviere însă la cazul prezentat, hai să spunem direct că fermierii români sunt obligați să respecte reguli extrem de dure privind pesticidele, trasabilitatea, emisiile, protecția mediului și condițiile de producție, costurile crescând permanent, birocrația devenind sufocantă, iar profitabilitatea scazând dractic.

Rezultatul este o competiție profund inegală. Agricultura europeană este împovărată de standarde tot mai stricte, în timp ce importurile externe beneficiază tocmai de avantajul unor costuri mai mici generate de reguli mai permisive.

Consecințele pot deveni majore pe toate nivelurile. Economic, România riscă să piardă și mai mult din producția internă și din capacitatea de procesare alimentară; social, comunități întregi dependente de agricultură pot intra într-un declin accelerat; strategic, un stat care nu își mai poate asigura hrana devine vulnerabil în orice perioadă de criză internațională, iar sanitar, crește inevitabil riscul ca piața europeană să fie inundată cu produse asupra cărora controlul este mult mai dificil.

Mai grav este că toate aceste lucruri sunt prezentate public drept modernizare și progres economic. În realitate, pentru state precum România, acordul UE-Mercosur poate deveni simbolul unei politici în care producția locală este sacrificată, iar populația este împinsă spre consumul unor importuri tot mai ieftine și tot mai greu de controlat.

Foarte curând, România riscă să nu mai fie o țară care produce hrană, ca altădată, ci una care ajunge să consume exact ceea ce alte state, mai prudente și mai hotărâte, refuză să accepte pentru propriii cetățeni.

Sarmiza Andronic

loading...
PUTETI CITI SI...

România își pierde agricultura pentru importuri de proastă calitate

Postat la: 10.05.2026 |

0

Acordul UE-Mercosur începe să producă exact tipul de controverse pe care criticii săi le-au anticipat încă din faza negocierilor, și anume intrarea pe piața europeană a unor produse alimentare provenite din sisteme de producție mult mai puțin restrictive decât cele impuse fermierilor europeni. România pare să accepte această direcție fără dezbatere reală și fără să își apere propriile interese agricole și alimentare, căci liderii noștri au alte priorități acum.

Recent, presa a relatat cazul primului lot important de carne de pui brazilian verificat după deschiderea pieței europene, iar rezultatele au fost alarmante. S-a descoperit că o mare parte din transport a fost depistată cu salmonella și returnată de autoritățile veterinare. Episodul ridică imediat o întrebare incomodă, dar care poate totuși schimba modul în care privim acest proiect. Cât de sigur este, în realitate, acest nou model de liberalizare comercială prezentat drept mare succes economic?

Problema depășește însă dimensiunea strict sanitară, pentru că în spatele acestui acord se află o transformare economică profundă, care lovește direct în capacitatea statelor europene de a-și menține propriile sectoare agricole și propria autonomie alimentară.

România traversează deja de ani buni un proces periculos, mai exact, terenurile agricole sunt cumpărate masiv, producția este externalizată, fermele locale dispar treptat, iar rafturile magazinelor sunt dominate tot mai mult de produse din import. Să subliniem că nu există o strategie serioasă pentru consolidarea producției interne, politica europeană și deciziile locale împingând economia agricolă spre dependență externă. Iar aici apare una dintre cele mai mari contradicții ale Uniunii Europene, vizibilă și în alte domenii. Cu priviere însă la cazul prezentat, hai să spunem direct că fermierii români sunt obligați să respecte reguli extrem de dure privind pesticidele, trasabilitatea, emisiile, protecția mediului și condițiile de producție, costurile crescând permanent, birocrația devenind sufocantă, iar profitabilitatea scazând dractic.

Rezultatul este o competiție profund inegală. Agricultura europeană este împovărată de standarde tot mai stricte, în timp ce importurile externe beneficiază tocmai de avantajul unor costuri mai mici generate de reguli mai permisive.

Consecințele pot deveni majore pe toate nivelurile. Economic, România riscă să piardă și mai mult din producția internă și din capacitatea de procesare alimentară; social, comunități întregi dependente de agricultură pot intra într-un declin accelerat; strategic, un stat care nu își mai poate asigura hrana devine vulnerabil în orice perioadă de criză internațională, iar sanitar, crește inevitabil riscul ca piața europeană să fie inundată cu produse asupra cărora controlul este mult mai dificil.

Mai grav este că toate aceste lucruri sunt prezentate public drept modernizare și progres economic. În realitate, pentru state precum România, acordul UE-Mercosur poate deveni simbolul unei politici în care producția locală este sacrificată, iar populația este împinsă spre consumul unor importuri tot mai ieftine și tot mai greu de controlat.

Foarte curând, România riscă să nu mai fie o țară care produce hrană, ca altădată, ci una care ajunge să consume exact ceea ce alte state, mai prudente și mai hotărâte, refuză să accepte pentru propriii cetățeni.

Sarmiza Andronic

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE