Ruptura de Austria!

Postat la: 08.12.2022 |

Ruptura de Austria!

Există vreun singur motiv care m-ar putea determina să le lustruiesc bocancii austriecilor, după modelul ambasadorului României la Viena, Emil Hurezeanu? Categoric, nu. Românii au fost răbdători, eleganți și extrem de generoși cu austriecii, atât înainte, cât și după Marea Unire, la care Viena s-a împotrivit din răsputeri. Și au fost mai ales generoși și după decembrie 1989. Chiar atunci când am fost șantajați. Dar ajunge! Totul are o limită!

Guvernele succesive ale Austriei au șantajat guvernele succesive ale României. Ca să nu fim „blogosloviți" cu exercitarea dreptului de veto, ca să intrăm în NATO și în Uniunea Europeană, cel mai mare preț pe care l-am plătit l-am plătit către austrieci. Le-am dat pe nimic Petromul, care a fost înghițit de OMV, o societate de câteva ori mai mică. Așa se face că Austria, care nu are nici măcar un metru cub de gaz sau de petrol în solul ei, a devenit un jucător relevant pe piață. Iar acum ne șantajează din nou, pentru a se transforma într-un hub european al comerțului cu gaze naturale. Cu gaze extrase din platforma continentală a Mării Negre, după ce, tot prin șantaj, a obținut mai multe modificări ale legii și înlesniri financiare și de altă natură, nemaiîntâlnite altundeva pe glob. Și de aici ar trebui aprins fitilul!

Președintele Klaus Iohnnis are datoria, cât încă nu este prea târziu, să informeze opinia publică internă și externă asupra solicitărilor pe care i le-a făcut zilele trecute președintele Consiliului de Administrație de la OMV Petrom. I s-a cerut sau nu i s-a cerut domnului Klaus Iohannis să facă diligențele necesare, pentru ca, în eventualitatea în care austriecii doresc să vândă zăcământul de pe platforma continentală a Mării Negre, asupra căruia dețin o majoritate, să o poată face fără ca România să-și exercite dreptul de preemțiune? La schimb cu acordul pentru Schengen. Nu este un târg. Nu este o simplă negociere. Este pur și simplu un șantaj. Și asta se întâmplă în condițiile în care OMV, după cum se știe, a încălcat grosolan și sistematic cele mai importante prevederi ale contractului de privatizare. Fără a fi sancționat, așa cum prevede legea.

Cred că a sosit totuși vremea să ne întoarcem puțin în trecut și să cercetăm cum de a fost posibil ca, în 2009, o parte din banii pe care i-am împrumutat cu dobândă de la Fondul Monetar Internațional, pentru ca România să poată depăși criza economică, o parte însemnată, să plece cu acordul statului român la Raiffeisen, pentru a fi salvată astfel banca mamă de la Viena, aflată atunci pe buza prăpastiei. Până la urmă gaura creată a astupat-o altcineva decât cetățeanul român? Și, în fine, până la urmă trebuie să ne lămurim ce mendre poartă în țara asta Schweighofer, societatea austriacă care exploatează fără milă și încălcând toate normele pădurile acestei țări și care se bucură de protecție de la cel mai înalt nivel. Să ne explice treaba asta tot domnul președinte Klaus Iohannis, care are legături atât de strânse cu patronii Schweighofer. Sau reprezentanții guvernelor, care au fost siliți să stea cu mâinile legate, să privească în altă parte și să se facă că nu văd cum sunt distruse pădurile României.

Nu este un secret pentru nimeni că OMV Petrom se află într-o combinație financiară nu suficient de transparentă, dar totuși vizibilă, cu capitalul rusesc din domeniul energiei. Mai pe șleau, noi am cedat câmpurile petrolifere din România și din lume, precum și puțurile de extracție de gaze din solul României în mod indirect unor societăți rusești. Și la fel se întâmplă sau urmează să se întâmple și cu platforma continentală din subsolul Mării Negre. Din nou, nu este un secret pentu nimeni, deși nici aici nu există suficientă transparență, faptul că Austria nu numai că are un statut neutru, așa cum s-a convenit la capătul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a devenit cea mai importantă placă turnantă și a capitalului, dar și a spionajului rusesc din Europa. Ceea ce înseamnă că, într-o măsură apreciabilă, guvernele de la Viena sunt la cheremul Moscovei. Și o bună parte din influența malefică pe care Austria o exercită prin mai multe pârghii în România este de fapt generată de la Kremlin. Acum, brusc, s-au trezit și marii noștri analiști să descopere că nu este deloc exclus ca exercitarea dreptului de veto de către Austria să fie dictată de la Moscova. Ei bine, asemenea „detalii" ar fi trebuit să fie deslușite de instituțiile pe care le plătim în acest scop. SRI și SIE. Iar întrucât ne aflăm în proximitatea celui mai mare teatru de război din istoria recentă, și serviciul secret al Armatei ar fi trebuit să joace un rol. Au făcut aceste servicii secrete vreun efort, cel mai mic efort, pentru a afla ce se întmplă și pentru a destructura rețelele care acționează împotriva intereselor fundamentale și de securitate ale României?

Ne trezim, dacă ne mai trezim, mult prea târziu. Punem piciorul în prag atunci când practic pragul ne-a fugit de sub picioare. Și, firește, alunecăm. Păi atunci să se ducă de-a berbeleacul și toți cei vinovați de umilințele pe care le îndură astăzi România! Iar asta trebuie să se întâmple indiferent dacă cumva, printr-o minune, în ultima clipă se produce vreo răsturnare în ceea ce privește primirea noastră în Schengen. A sosit ora socotelilor!

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Ruptura de Austria!

Postat la: 08.12.2022 |

0

Există vreun singur motiv care m-ar putea determina să le lustruiesc bocancii austriecilor, după modelul ambasadorului României la Viena, Emil Hurezeanu? Categoric, nu. Românii au fost răbdători, eleganți și extrem de generoși cu austriecii, atât înainte, cât și după Marea Unire, la care Viena s-a împotrivit din răsputeri. Și au fost mai ales generoși și după decembrie 1989. Chiar atunci când am fost șantajați. Dar ajunge! Totul are o limită!

Guvernele succesive ale Austriei au șantajat guvernele succesive ale României. Ca să nu fim „blogosloviți" cu exercitarea dreptului de veto, ca să intrăm în NATO și în Uniunea Europeană, cel mai mare preț pe care l-am plătit l-am plătit către austrieci. Le-am dat pe nimic Petromul, care a fost înghițit de OMV, o societate de câteva ori mai mică. Așa se face că Austria, care nu are nici măcar un metru cub de gaz sau de petrol în solul ei, a devenit un jucător relevant pe piață. Iar acum ne șantajează din nou, pentru a se transforma într-un hub european al comerțului cu gaze naturale. Cu gaze extrase din platforma continentală a Mării Negre, după ce, tot prin șantaj, a obținut mai multe modificări ale legii și înlesniri financiare și de altă natură, nemaiîntâlnite altundeva pe glob. Și de aici ar trebui aprins fitilul!

Președintele Klaus Iohnnis are datoria, cât încă nu este prea târziu, să informeze opinia publică internă și externă asupra solicitărilor pe care i le-a făcut zilele trecute președintele Consiliului de Administrație de la OMV Petrom. I s-a cerut sau nu i s-a cerut domnului Klaus Iohannis să facă diligențele necesare, pentru ca, în eventualitatea în care austriecii doresc să vândă zăcământul de pe platforma continentală a Mării Negre, asupra căruia dețin o majoritate, să o poată face fără ca România să-și exercite dreptul de preemțiune? La schimb cu acordul pentru Schengen. Nu este un târg. Nu este o simplă negociere. Este pur și simplu un șantaj. Și asta se întâmplă în condițiile în care OMV, după cum se știe, a încălcat grosolan și sistematic cele mai importante prevederi ale contractului de privatizare. Fără a fi sancționat, așa cum prevede legea.

Cred că a sosit totuși vremea să ne întoarcem puțin în trecut și să cercetăm cum de a fost posibil ca, în 2009, o parte din banii pe care i-am împrumutat cu dobândă de la Fondul Monetar Internațional, pentru ca România să poată depăși criza economică, o parte însemnată, să plece cu acordul statului român la Raiffeisen, pentru a fi salvată astfel banca mamă de la Viena, aflată atunci pe buza prăpastiei. Până la urmă gaura creată a astupat-o altcineva decât cetățeanul român? Și, în fine, până la urmă trebuie să ne lămurim ce mendre poartă în țara asta Schweighofer, societatea austriacă care exploatează fără milă și încălcând toate normele pădurile acestei țări și care se bucură de protecție de la cel mai înalt nivel. Să ne explice treaba asta tot domnul președinte Klaus Iohannis, care are legături atât de strânse cu patronii Schweighofer. Sau reprezentanții guvernelor, care au fost siliți să stea cu mâinile legate, să privească în altă parte și să se facă că nu văd cum sunt distruse pădurile României.

Nu este un secret pentru nimeni că OMV Petrom se află într-o combinație financiară nu suficient de transparentă, dar totuși vizibilă, cu capitalul rusesc din domeniul energiei. Mai pe șleau, noi am cedat câmpurile petrolifere din România și din lume, precum și puțurile de extracție de gaze din solul României în mod indirect unor societăți rusești. Și la fel se întâmplă sau urmează să se întâmple și cu platforma continentală din subsolul Mării Negre. Din nou, nu este un secret pentu nimeni, deși nici aici nu există suficientă transparență, faptul că Austria nu numai că are un statut neutru, așa cum s-a convenit la capătul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a devenit cea mai importantă placă turnantă și a capitalului, dar și a spionajului rusesc din Europa. Ceea ce înseamnă că, într-o măsură apreciabilă, guvernele de la Viena sunt la cheremul Moscovei. Și o bună parte din influența malefică pe care Austria o exercită prin mai multe pârghii în România este de fapt generată de la Kremlin. Acum, brusc, s-au trezit și marii noștri analiști să descopere că nu este deloc exclus ca exercitarea dreptului de veto de către Austria să fie dictată de la Moscova. Ei bine, asemenea „detalii" ar fi trebuit să fie deslușite de instituțiile pe care le plătim în acest scop. SRI și SIE. Iar întrucât ne aflăm în proximitatea celui mai mare teatru de război din istoria recentă, și serviciul secret al Armatei ar fi trebuit să joace un rol. Au făcut aceste servicii secrete vreun efort, cel mai mic efort, pentru a afla ce se întmplă și pentru a destructura rețelele care acționează împotriva intereselor fundamentale și de securitate ale României?

Ne trezim, dacă ne mai trezim, mult prea târziu. Punem piciorul în prag atunci când practic pragul ne-a fugit de sub picioare. Și, firește, alunecăm. Păi atunci să se ducă de-a berbeleacul și toți cei vinovați de umilințele pe care le îndură astăzi România! Iar asta trebuie să se întâmple indiferent dacă cumva, printr-o minune, în ultima clipă se produce vreo răsturnare în ceea ce privește primirea noastră în Schengen. A sosit ora socotelilor!

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE