Sâmbăta morților

Postat la: 15.06.2017 |

Sâmbăta morților

Om fi noi neam de cârcotași, dar în weekend-ul trecut ne-a fost dat să trăim, de-a dreptul, o după-masă și o seară de coșmar, înghesuite într-un fel de sâmbătă a morților, parcă anume pentru a ne face să credem că suntem blestemați! Să ratezi în doar câteva ore marele trofeu de la Roland Garros și-apoi ultima șansă de a mai spera la o prezență la Cupa Mondială de fotbal sunt două întâmplări insuportabile, în stare să te scoată din minți. Să facem, totuși, recapitularea, cu capul limpede.

Simona Halep a pierdut un meci pe care l-a avut în mână. Chiar după primul set, apoi și la 3-0 în al doilea, ba chiar și în decisiv, când conducea cu 3-1. O apăsau însă o mulțime de angoase: era favorita nr.1 a turneului, ajunsese a doua oară în finală, după ce o pierduse pe precedenta, juca în premieră cu Ostapenko, iar victoria îi putea aduce nu doar câștigarea celui dintâi turneu de mare șlem, ci și locul din vârful ierarhiei WTA. Mai puneți și toți apropiații ei aflați în tribune, și care veniseră anume pentru a-i susține și aplauda victoria din finală, ca să vă puteți explica ce imensă povară a fost pe umerii Simonei. Care nu și-a făcut nici pe departe cel mai bun tenis al ei, deși nu s-a mai enervat ca altădată. Am apreciat, firește, că și-a păstrat calmul, cel puțin în aparență, dar a fost evident că nu reușea în aceeași măsură să se și concentreze, în special la primul serviciu. A fost prea defensivă, așteptând greșelile adversarei și mizând pe lipsa de experiență a acesteia, în loc să caute să-și impună propriul joc și valoarea net superioară. Realmente, m-a durut eșecul ei, dar nu mă îndoiesc că s-a ales și cu învățămintele necesare pentru viitor. Mai ales că, iată, Simona e din nou numărul 2 mondial, ceea ce pe noi ne bucură, iar pe ea o obligă!

După deziluzia de la Paris, sâmbăta morților nu se putea încheia altfel decât cu bomboana pusă pe coliva fotbalului românesc de acest gropar al echipei naționale cu care ne-a blagoslovit Burleanu și care este Christoph Daum. Și dacă tot a bramburit ca nimeni altul așezarea în teren a jucătorilor și a bulucit întreaga garnitură în fața porții lui Tătărușanu, pomanagiul neamț a-nțepenit apoi şi la priveghi, prosternat în fața polonezilor, care ne tratau ca sparring-partneri. Înțeleseseră și ei, desigur, ce v-am spus și eu de-acum o săptămână, și anume că ne ducem la Varșovia nu să atacăm ultima șansă, cum visau câțiva naivi aiurea, ci să ne apărăm, ca fraierii. Dar, cum orice apărare disperată nu face altceva decât să invite adversarul la atac, n-a mai lipsit decât prostia lui Săpunaru, pentru ca Lewandowski să-și înceapă recitalul, cu un penalty fructificat fără probleme, urmat și de golul doi, cu o detentă absolut umilitoare pentru Chiricheș și pentru Săpunaru.

La 2-0 lucrurile erau, aşadar, clarificate, iar următorul penalty i-a adus tripla lui "Lewa", care și-a luat și mingea acasă, amintire pentru acest hattrick! Cât privește golul nostru de onoare, dintr-o deviație norocoasă, a venit abia în ultimul sfert de oră, când s-o fi trezit din letargie și țârcovnicul Daum, probabil ca să îngâne "Marșul Funebru" al lui Chopin, pe care i l-am prevestit, de altfel, încă din noiembrie trecut. Dacă așteptați, totuși, ca el să-și bage acum demisia, rămâneți tot naivi și vă înșelați din nou, amarnic. Daum se declară ofuscat că niște gazetari îl tot întreabă când își ia tălpășița, în timp ce, după cum susține, pe stradă ar da buluc fanii care îl imploră să rămână! Dar cum să plece, oare, când Burleanu îl plătește cam de două ori mai mult decât primește de la federația poloneză Adam Navalka, cel care și-a calificat deja echipa la Cupa Mondială? Noi, însă, ne-am făcut de râs, calificarea a rămas un vis urât, iar Christoph Daum, responsabilul acestei campanii rușinoase, trebuie să-și facă bagajul și să ne lase, vorba aia, și necalificați, dar și cu banii luați!

Horia Alexandrescu
(Text preluat din România literară)

loading...
PUTETI CITI SI...

Sâmbăta morților

Postat la: 15.06.2017 |

0

Om fi noi neam de cârcotași, dar în weekend-ul trecut ne-a fost dat să trăim, de-a dreptul, o după-masă și o seară de coșmar, înghesuite într-un fel de sâmbătă a morților, parcă anume pentru a ne face să credem că suntem blestemați! Să ratezi în doar câteva ore marele trofeu de la Roland Garros și-apoi ultima șansă de a mai spera la o prezență la Cupa Mondială de fotbal sunt două întâmplări insuportabile, în stare să te scoată din minți. Să facem, totuși, recapitularea, cu capul limpede.

Simona Halep a pierdut un meci pe care l-a avut în mână. Chiar după primul set, apoi și la 3-0 în al doilea, ba chiar și în decisiv, când conducea cu 3-1. O apăsau însă o mulțime de angoase: era favorita nr.1 a turneului, ajunsese a doua oară în finală, după ce o pierduse pe precedenta, juca în premieră cu Ostapenko, iar victoria îi putea aduce nu doar câștigarea celui dintâi turneu de mare șlem, ci și locul din vârful ierarhiei WTA. Mai puneți și toți apropiații ei aflați în tribune, și care veniseră anume pentru a-i susține și aplauda victoria din finală, ca să vă puteți explica ce imensă povară a fost pe umerii Simonei. Care nu și-a făcut nici pe departe cel mai bun tenis al ei, deși nu s-a mai enervat ca altădată. Am apreciat, firește, că și-a păstrat calmul, cel puțin în aparență, dar a fost evident că nu reușea în aceeași măsură să se și concentreze, în special la primul serviciu. A fost prea defensivă, așteptând greșelile adversarei și mizând pe lipsa de experiență a acesteia, în loc să caute să-și impună propriul joc și valoarea net superioară. Realmente, m-a durut eșecul ei, dar nu mă îndoiesc că s-a ales și cu învățămintele necesare pentru viitor. Mai ales că, iată, Simona e din nou numărul 2 mondial, ceea ce pe noi ne bucură, iar pe ea o obligă!

După deziluzia de la Paris, sâmbăta morților nu se putea încheia altfel decât cu bomboana pusă pe coliva fotbalului românesc de acest gropar al echipei naționale cu care ne-a blagoslovit Burleanu și care este Christoph Daum. Și dacă tot a bramburit ca nimeni altul așezarea în teren a jucătorilor și a bulucit întreaga garnitură în fața porții lui Tătărușanu, pomanagiul neamț a-nțepenit apoi şi la priveghi, prosternat în fața polonezilor, care ne tratau ca sparring-partneri. Înțeleseseră și ei, desigur, ce v-am spus și eu de-acum o săptămână, și anume că ne ducem la Varșovia nu să atacăm ultima șansă, cum visau câțiva naivi aiurea, ci să ne apărăm, ca fraierii. Dar, cum orice apărare disperată nu face altceva decât să invite adversarul la atac, n-a mai lipsit decât prostia lui Săpunaru, pentru ca Lewandowski să-și înceapă recitalul, cu un penalty fructificat fără probleme, urmat și de golul doi, cu o detentă absolut umilitoare pentru Chiricheș și pentru Săpunaru.

La 2-0 lucrurile erau, aşadar, clarificate, iar următorul penalty i-a adus tripla lui "Lewa", care și-a luat și mingea acasă, amintire pentru acest hattrick! Cât privește golul nostru de onoare, dintr-o deviație norocoasă, a venit abia în ultimul sfert de oră, când s-o fi trezit din letargie și țârcovnicul Daum, probabil ca să îngâne "Marșul Funebru" al lui Chopin, pe care i l-am prevestit, de altfel, încă din noiembrie trecut. Dacă așteptați, totuși, ca el să-și bage acum demisia, rămâneți tot naivi și vă înșelați din nou, amarnic. Daum se declară ofuscat că niște gazetari îl tot întreabă când își ia tălpășița, în timp ce, după cum susține, pe stradă ar da buluc fanii care îl imploră să rămână! Dar cum să plece, oare, când Burleanu îl plătește cam de două ori mai mult decât primește de la federația poloneză Adam Navalka, cel care și-a calificat deja echipa la Cupa Mondială? Noi, însă, ne-am făcut de râs, calificarea a rămas un vis urât, iar Christoph Daum, responsabilul acestei campanii rușinoase, trebuie să-și facă bagajul și să ne lase, vorba aia, și necalificați, dar și cu banii luați!

Horia Alexandrescu
(Text preluat din România literară)

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE