Salvaţi Legea "51% produse româneşti"! În căutarea timpului pierdut

Postat la: 22.03.2017 |

Salvaţi Legea

La o jumătate de an de la adoptare, legea care obligă supermarketurile să comercializeze 51% produse româneşti (şi le interzice să încaseze de la furnizor taxe şi servicii) nu se aplică. Mai mult chiar, deşi actul normativ nu comportă consecinţe „pe raft", România riscă sancţiuni din partea Comisiei Europene, pe motiv că acestă lege ar privilegia produsele româneşti şi ar limita accesul celor din Uniunea Europeană.

Un lucru să fie clar: teoretic, promulgarea legii „51% produse româneşti" a însemnat, în vara lui 2016, o veritabilă victorie a producătorilor români (care sunt sufocaţi de taxe şi impozite şi nu pot rivaliza, cu atât mai puţin de la egal la egal, cu puternicii şi experimentaţii producători din spaţiul Uniunii Europene)! Acum însă, din pricina jocurilor politicianiste interne, legea tinde să capete un incorect efect de bumerang şi să se transforme, cu viteza luminii, într-o nouă înfrângere a producătorilor români...

Iniţial, legea a stârnit o serie de nemulţumiri la Bruxelles, ceea ce a dus la înlocuirea sintagmei „produse româneşti" (care ar fi favorizat un aşa-zis monopol, insistă experţii UE) cu o alta:„lanţul scurt de aprovizionare". Însă, adevărata problemă nu este la Bruxelles, ci chiar în România, întrucât Executivul nu a aprobat nici până astăzi normele de aplicare ale legii şi nu a explicat, în scripte oficiale, ce înseamnă acest „lanţ scurt de aprovizionare".

Teoretic (şi logic), „lanţul" ar trebui să înceapă chiar de la fermier, produsele acestuia ajungând la procesator (fără intermediari) şi, după o ambalare corespunzătoare, „lanţul" se rostogoleşte până pe rafturile magazinelor. Clientul este şi rămâne ultima verigă a acestui lanţ de aprovizionare. Deşi nu au clarificat acest aspect în textul legii, deputaţii au intenţionat (şi îi aplaud pentru asta!) ca în costurile românilor să fie cât mai multe produse româneşti.

Vă mărturisesc că şi eu sunt o mare susţinătoare a acestei legi, dar, pentru ca acest act normativ să treacă cu bine peste obstacolele actuale, este imperativ necesar ca politicienii de la Bucureşti să definitiveze normele de aplicare şi să găsească o soluţionare care să vină, cu celeritate, în sprijinul producătorilor români.

Timp de aproape 50 de ani, producătorii români au fost realmente obliteraţi sub dictatura comunistă care a impus colectivizarea şi desfiinţarea proprietăţii private. Acum, la 27 de ani de la Revoluţie, clasa politică are datoria de a susţine acest segment esenţial, fiindcă sănătatea producătorilor români este, finalmente, crucială pentru sănătatea României. Să plecăm, aşadar, în căutarea timpului pierdut. De dragul producătorilor noştri.

Simona Man

loading...
PUTETI CITI SI...

Salvaţi Legea "51% produse româneşti"! În căutarea timpului pierdut

Postat la: 22.03.2017 |

0

La o jumătate de an de la adoptare, legea care obligă supermarketurile să comercializeze 51% produse româneşti (şi le interzice să încaseze de la furnizor taxe şi servicii) nu se aplică. Mai mult chiar, deşi actul normativ nu comportă consecinţe „pe raft", România riscă sancţiuni din partea Comisiei Europene, pe motiv că acestă lege ar privilegia produsele româneşti şi ar limita accesul celor din Uniunea Europeană.

Un lucru să fie clar: teoretic, promulgarea legii „51% produse româneşti" a însemnat, în vara lui 2016, o veritabilă victorie a producătorilor români (care sunt sufocaţi de taxe şi impozite şi nu pot rivaliza, cu atât mai puţin de la egal la egal, cu puternicii şi experimentaţii producători din spaţiul Uniunii Europene)! Acum însă, din pricina jocurilor politicianiste interne, legea tinde să capete un incorect efect de bumerang şi să se transforme, cu viteza luminii, într-o nouă înfrângere a producătorilor români...

Iniţial, legea a stârnit o serie de nemulţumiri la Bruxelles, ceea ce a dus la înlocuirea sintagmei „produse româneşti" (care ar fi favorizat un aşa-zis monopol, insistă experţii UE) cu o alta:„lanţul scurt de aprovizionare". Însă, adevărata problemă nu este la Bruxelles, ci chiar în România, întrucât Executivul nu a aprobat nici până astăzi normele de aplicare ale legii şi nu a explicat, în scripte oficiale, ce înseamnă acest „lanţ scurt de aprovizionare".

Teoretic (şi logic), „lanţul" ar trebui să înceapă chiar de la fermier, produsele acestuia ajungând la procesator (fără intermediari) şi, după o ambalare corespunzătoare, „lanţul" se rostogoleşte până pe rafturile magazinelor. Clientul este şi rămâne ultima verigă a acestui lanţ de aprovizionare. Deşi nu au clarificat acest aspect în textul legii, deputaţii au intenţionat (şi îi aplaud pentru asta!) ca în costurile românilor să fie cât mai multe produse româneşti.

Vă mărturisesc că şi eu sunt o mare susţinătoare a acestei legi, dar, pentru ca acest act normativ să treacă cu bine peste obstacolele actuale, este imperativ necesar ca politicienii de la Bucureşti să definitiveze normele de aplicare şi să găsească o soluţionare care să vină, cu celeritate, în sprijinul producătorilor români.

Timp de aproape 50 de ani, producătorii români au fost realmente obliteraţi sub dictatura comunistă care a impus colectivizarea şi desfiinţarea proprietăţii private. Acum, la 27 de ani de la Revoluţie, clasa politică are datoria de a susţine acest segment esenţial, fiindcă sănătatea producătorilor români este, finalmente, crucială pentru sănătatea României. Să plecăm, aşadar, în căutarea timpului pierdut. De dragul producătorilor noştri.

Simona Man

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE