• Tweet

Un anume domn, Alexandru Muraru, a făcut pângere penală împotriva copreședinților AUR, George Simion și Claudiu Târziu, și a informat opinia publică asupra intenției sale exprese de a scoate acest partid în afara legii. Și, implicit, de a elimina AUR din Parlament. Ce șanse de reușită are? Ce efecte politice produce o asemenea acțiune extrem de dură?

Dar, înainte de toate, să vedem cine este acest Alexandru Muraru. Ce aflăm la prima vedere? Că acesta este deputat și șeful organizației PNL Iași. Că deține importanta calitate de frate al fostului consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis, actualmente ambasador al României la Washington. Și, în fine, mai aflăm un fapt ciudat, pe care nu avem cum să nu îl punem în relație cu operațiunea penală pe care a declanșat-o. Domnia sa este reprezentant special al Guvernului României pentru combaterea xenofobiei și antisemitismului. În această calitate devine el acuzator. Nici premierul României, nici vreo altă persoană din Executiv nu a confirmat însă că această acțiune are cât de cât un caracter oficial. Ceea ce ne poate conduce la prezumția că avem de-a face cu un abuz în serviciu.

Cu alte cuvinte, că Alexandru Muraru uzeză de calitatea pe care o are pentru a încerca să dea de pământ cu reprezentanții unui partid concurent și care a luat-o cu mult înaintea PNL în materie de încredere a populației. Și afirmă acest lucru întrucât, în ciuda unor acuzații vânturate prin spațiul public, mi-a fost imposibil să depistez fundamentul unor acuzații de xenofobie și antisemitism, de care s-ar face vinovați liderii AUR. În fine, mai precizez că, în mare grabă, s-au raliat acestei acțiuni două personaje excentrice, care au fost în trecut consilieri prezidențiali în mandatul deținut de Traian Băsescu.

Ca orice analist politic, sunt obligat să urmăresc cu multă atenție atât afirmațiile, cât și evoluția unor lideri politici. Am făcut-o cu atât mai mult în cazul AUR, cu cât nu numai intrarea în Parlament a acestui partid născut parcă din spuma mării a fost spectaculoasă, dar și evoluția sa ulterioară. Într-o altă analiză, publicată zilele trecute, m-am străduit să explic cum se face că acest partid, alcătuit cu rare excepții din neprofesioniști în materie de politică, a ajuns să ocupe locul doi pe podium, surclasând pe rând atât USR, cât și PNL. Și cea mai relevantă concluzie la care am ajuns este că AUR concentrează în prezent aspirațiile de suveranism ale populației României.

Am mai spus și repet. Suveranismul nu trebuie opus globalismului. Globalizarea este un proces implacabil, în plină desfășurare, dar el nu împiedică și nici nu ar putea împiedica ca statele națiune să existe, să reziste și să prospere. De altfel, în ciuda unor extravaganțe altfel extrem de periculoase ale unor reprezentanți UE, nici acestă formă de organizare a statelor continentului nu contestă autoritatea și autonomia fiecărui stat component în parte. UE este o asociere a statelor națiune. Și în niciun caz o structură suprastatală. Și cu atât mai puțin un instrument prin care suveranitatea statelor componente ar fi anulată în beneficiul unui al patrulea Reich.

Nu am descoperit nimic în retorica reprezentanților AUR, care să mă conducă la ideea că acest partid are un comportament xenofob. Naționalismul sănătos nu este același lucru cu naționalismul extremist și cu atât mai puțin el nu reprezintă o atitudine de tip xenofob. Cât despre antisemitism, sunt extrem de curios să văd care sunt dovezile pe care le poate prezenta Muraru în fața procurorilor, dovezi care să reziste eventual într-o instanță de judecată, dacă s-ar ajunge acolo.

Întrucât de-a lungul ultimilor 32 de ani am analizat cu multă atenție evoluțiile partidelor politice din România, am ajuns la o serie întreagă de concluzii, pe care de altfel le-am și expus în ziare ca „România Liberă", „Evenimentul Zilei" și „Ziua", în ceea ce privește Partidul România Mare, fondat și condus de Corneliu Vadim Tudor, o formațiune politică care nu de puține ori a avut derapaje ce au fost caracterizate pe bună dreptate drept naționalism extrem, antisemitism și xenofobie. Dar nici măcar România Mare nu a fost scoasă de nimeni în afara legii, în ciuda faptului că respectiva formațiune politică devenise extrem de periculoasă atât pentru imaginea României în lume, ca tânăr stat democratic, cât și pentru celelalte partide politice. Cum, în aceste condiții, ar putea fi scos AUR în afara legii?

Pretextul utilizat de acest domn, Alexandru Muraru, cu sau fără îngăduința Guvernului României, este pretinsa luare cu asalt a Parlamentului României, în urmă cu mai multe zile, de către demonstranți aduși acolo de liderii AUR, pentru a protesta împotriva proiectului de lege vizând certificatul verde. Dacă în această direcție se va concentra acțiunea penală, atunci mă simt silit să precizez că va fi foarte greu ca cineva să demonstreze că toți protestatarii, adică și cei câțiva care s-au dovedit violenți, au fost aduși în fața Parlamentului de către cei doi lideri AUR. Și cu atât mai puțin se va putea face în vreo instanță de judecată confuzie între escaladarea unui gard și trecerea liberă printr-o poartă deschisă de jandarmi și luarea cu asalt a Parlamentului propriu-zis, în care de fapt nu a intrat niciun protestatar.

Și, în fine, admițând prin absurd că Muraru sau vreun procuror ar putea proba toate acuzațiile de mai sus, poate oare vreo instanță de judecată să-și permită luxul de a pune semnul egalității între liderii unui partid și partidul propriu-zis?

Așa că, ținând cont de toate argumentele de mai sus, am ajuns la o concluzie pe care o cred a fi cât se poate de rațională. Și anume că operațiunea prin care se încearcă ștergerea AUR de pe lista partidelor politice și eliminarea acestei formațiuni din Parlament este pur politică, iar efectul nu ar putea fi decât de tip propagandistic.

Și dacă așa stau lucrurile, atunci ce urmăresc de fapt personajele care stau în spatele acțiunii puse la cale de Muraru? Urmăresc diminuarea prin decredibilizare a impactului din ce în ce mai mare pe care acest partid îl are asupra populației? Așa ceva este exclus. Popularitatea AUR nu poate în aceste condiții decât să crească. Iar acest fapt a fost sesizat de cei mai mulți analiști politici și sociologi care s-au aplecat asupra cazului. Sau se urmărește izolarea partidului pe scena internațională? Într-o oarecare măsură, răspunsul ar putea fi afirmativ. În ciuda faptului că, de mai mult timp, ca urmare a insistenței unor propagandiști care vorbesc limba română, dar nu simt românește, despre AUR circulă o serie întreagă de zvonuri false și afirmații răuvoitoare la nivelul Uniunii Europene, care se circumscriu ideii că acest partid ar reprezenta dreapta extremistă. Și asemenea acuzații circulă după opinia mea din simplul motiv că AUR, crescând mult prea repede și nefiind creat în laboratoare externe, nu a avut nici timpul și nici abilitatea necesară să-și construiască o imagine externă conformă cu realitatea internă. Deci nici acesta nu poate fi motivul real.

Motivul real - și acum o să ajungem și la efecte - este, după opinia mea, unul singur și așa se și explică de ce atacul este declanșat de unul dintre liderii PNL. PNL este la mijlocul unui proces extrem de dramatic în care tabăra câștigătoare, care încă îl are în frunte pe Florin Cîțu, scade vertiginos în percepția publică, în timp ce tabăra pierzătoare, condusă de Ludovic Orban, se află cu credibilitatea la genunchiul broaștei, nereușind să depășească 3%. Prăbușirea este atât de abruptă, încât efectul ei a ajuns să macine chiar și electoratul dur al PNL. Cu alte cuvinte, din ce în ce mai mult electorat PNL nu se mai regăsește în rândul adepților acestui partid. Părți ale acestui nucleu liberal, nemulțumit de ambele tabere, considerând că nu mai este reprezentat de niciuna, exercită, așa cum este și firesc, o uriașă presiune psihologică asupra parlamentarilor care au fost aleși la ultimele alegeri legislative. Iar aceștia ce pot să facă, în condițiile în care nu fac parte din cercul din ce în ce mai restrâns de decizie de la vârful partidului?

Singura soluție este să plece din PNL și să devină membrii unui alt partid. La USR nu se pot duce, întrucât și USR este în cădere liberă. Și să nu uităm că USR este un parid de tip neomarxist, în care cu greu s-ar putea regăsi liberalii. Din același motiv, am convingerea, eu însumi liberal fiind și aflându-mă în contact cu mulți membri și simpatizanți PNL, că nici la PSD nu s-ar putea duce acești deputați și senatori, care se simt din ce în ce mai străini în PNL. Așa că singurul partid parlamentar în care ei și-ar putea exercita abilitățile de oameni politici rămâne AUR. O formațiune politică în care vor putea lupta atât pentru împlinirea unor idealuri naționale, cât și pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ambele obiective fiind de fapt substanța politicii tradiționale liberale. Aceasta este explicația. Vârfurile PNL, aripa Cîțu, au prins de veste că din ce în ce mai mulți senatori și deputați liberali intenționează să se transfere cu arme și bagaje, cu electoratul lor cu tot, în tabăra AUR. Și atunci încearcă să blocheze acest proces, agitând fantoma xenofobiei, antisemitismului și extremismului.

Sorin Roșca Stănescu