• Tweet

Bomba a explodat. La Washington. Roger Stone, consultantul lui Donald Trump, la capătul unui turneu făcut la Bucureşti şi Budapesta, în care s-a interesat despre jocurile fundaţiilor lui Soros, a ajuns la o concluzie extrem de periculoasă. Şi anume că serviciile secrete ale celor două state sunt parazitate de reprezentanţi open society.

Cu alte cuvinte, de reprezentanţi ai reţelelor de ONG-uri finanţate şi conduse de Geoge Soros şi care, declarativ, militează pentru o societate deschisă. Dacă aşa stau lucrurile, şi asta poate fi verificat, atunci concluzia este cutremurătoare. Serviciile secrete ale celor două ţări sunt scoase la vânzare. Bănuiesc că Roger Stone are în vedere în România cel puţin cu prioritate Servicul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe. Respectiv spionajul intern şi spionajul extern. Cert este că ambele state se confruntă de ceva vreme cu o presiune din ce în ce mai mare şi din ce în ce mai vizibilă şi mai agresivă a fundaţiilor controlate de George Soros. În ceea ce mă priveşte, sunt dispus să duc lucrurile mai departe. Dincolo de cele două servicii secrete, reţeaua lui Soros a penetrat într-o măsura mai mică sau mai mare toate instituţiile de forţă, puterea executivă, Guvern şi Preşedinţie, puterea legislativă, puterea judecătorească precum şi cea de-a patra putere în stat, care este presa.

Înainte de a intra în fondul chestiunii, deschid o scurtă paranteză. În lumea modernă, societatea civilă este din ce în ce mai mult reprezentată de asociaţii şi fundaţii, respectiv de organizaţii nonguvernamentale, care concentrează în mai multe direcţii spiritul civic al oamenilor. Prin societatea civilă organizată într-o multitudine de ONG-uri, societatea civilă supraveghează activitatea tuturor puterilor în stat şi, la nevoie, pune presiune pe acestea, corectându-le din mers traiectoria. O societate modernă şi vie nu poate exista fără ONG-uri. Din nefericire, activitatea societăţii civile este din ce în ce mai grav deturnată de forţe statale sau suprastatale, care au descoperit faptul că, prin intermediul ONG-urilor, se poate dobândi putere şi eficienţă şi se poate ajunge pe o cale soft la atingerea unor obiective. Care obiective, culmea, sunt pe fondul lor anticetăţeneşti. Este grav când un Guvern, spunând că poartă negocieri cu reprezentanţii societăţii civile, invită la dialog ONG-uri finanţate de stat. În România, se întâmplă în mod obişnuit acest lucru. Este şi mai grav atunci când serviciile secrete, pentru că legea le permite, înfiinţează şi finanţează ONG-uri, cu ajutorul cărora influenţează chiar împotriva societăţii civile, opţiunile decidenţilor politici sau economici. Dar şi mai grav este atunci când o entitate externă se infiltrează în toată această paletă de reţele ONG-iste.

Ceea ce semnalează consultantul lui Donald Trump este un fenomen realmente prezent în cele două state - şi nu numai - Ungaria şi România, şi semnalat ca atare de mult timp de reprezentanţi ai societăţii civile, ai sindicatelor, ai presei, care şi-au asumat de ani de zile riscuri considerabile transformându-se în avertizori publici. Mă număr printre cei care de ani de zile, cred că de 15 ani, atrag atenţia asupra unor efecte nocive generate de reţeaua de ONG-uri controlată de George Soros. Ţin minte că mi-am început demonstraţia întrebându-mă de ce în multe dintre cele mai importante ONG-uri open society din România au fost recrutaţi foşti securişti. De ce să fi avut George Soros, în aparenta lui luptă pentru o societate deschisă, atât de multă nevoie de expertiza fostei Securităţi? Nu cumva pentru ca, prin intermediul lor, să fie scurtat drumul către putere, către influenţarea deciziilor politice şi economice şi, apoi, către penetrarea structurilor statului? Când mai mulţi câini de pază ai societăţii, în mod independent unul de altul, au lătrat, caravana nu a trecut pur şi simplu mai departe. Reţeaua Soros a strâns rândurile şi s-a coalizat încercând să discrediteze fiecare avertizor în parte.

Victor Orban, aflat de mult timp la conducere în Ungaria, a identificat şi a denunţat public acest pericol, încercând pe de-o parte să reziste asaltului din ce în ce mai agresiv al ONG-urilor lui Soros şi, pe de altă parte, luând contramăsuri de natură legislativă pentru a le diminua influenţa. În România nu există încă, cel puţin în mod vizibil, o reacţie a reprezentanţilor instituţilor statului în raport cu reţeaua Soros. Din acest motiv, aşa cum am arătat la începutul acestei analize, sorosiştii s-au infiltrat în toate reţelele de putere ale statuluu, inclusiv la nivelul Guvernului şi al instituţiei prezidenţiale. Din aceste poziţii, pe care ei intenţionează să şi le consolideze, servesc statul global în care George Soros deţine o putere din ce în ce mai mare şi, finalmente, servesc scopurilor economice ale miliardarului american, interesat şi implicat în special în domeniul resurselor naturale deţinute de anumite state.

Eu nu ştiu şi nici măcar nu cred că ar fi reală ipoteza lansată de Roger Stone, conform căreia preşedintele Klaus Iohannis ar fi discutat din proprie iniţiativă pe această temă cu Donald Trump. Până la urmă soluţia, dacă există o problemă de acest fel, şi ea există, se află tot în puterea autoriăţilor statului. Şi totul ar trebui să înceapă cu un inventar. Fără a fi stigmatizaţi în acest fel, fără a fi priviţi ca nişte duşmani şi fără a fi declanşată o vânătoare de vrăjitoare, ar trebui inventariaţi pur şi simplu toţi cei care, sub o formă sau alta, în mod direct sau indirect, au beneficiat şi beneficiază de finanţări Soros. Dacă luăm urma banilor, vom ajunge cum arătam în toate zonele de putere ale statului şi vom putea pune un semn de întrebare legat de miile de persoane care s-au înfruptat din conturile Soros. Apoi, vom face un al doilea inventar al acţiunilor întreprinse de aceşti concetăţeni. Şi vom vedea pentru cine au lucrat. În folosul statului român sau în folosul altor entităţi? Abia după stabilirea amplorii fenomenului, dacă mai există cumva suficientă voinţă politică, statul român îşi va crea anticorpii, luându-şi măsurile de protecţie necesare. Dacă aceasta este sau nu o chestiune de siguranţă naţională, va trebui să aflăm curând iar dacă este, atunci primele instituţii care urmează să fie tratate sunt chiar instituţiile de forţă.

Sorin Rosca Stanescu