• Tweet

O situație rar întîlnită și cu potențial nuclear: cu un singur discurs - de fapt un răspuns la o banală întrebare de presă - un personaj autohton declanșează instantaneu tensiuni și reacții atît de mari încît deja se poate pune problema dacă nu cumva ecuația politico-electorală 2024 tocmai s-a modificat dramatic.

Andrei Marga a dobîndit peste noapte profilul politic mai mult decît suficient pentru a întruni aprecierea și susținerea unui segment în creștere vertiginoasă la noi și în Europa, ne referim la naționaliști-suveraniști. Practic, conservatorii români ar putea jubila: Avem Papă!

Faptele concrete. Vineri, la târgul de carte Alba Transilvania, avem o conferință susținută de filosoful Andrei Marga, prilejuită de lansarea cărții sale „Soarta democrației". Greu de imaginat un eveniment mai banal și mai plictisitor în actualul context în care românilor sufocați de facturi numai de cultură și de filosofia democrației nu le arde. Ei bine, a fost suficientă o singură întrebare inocentă din partea unei ziariste - servite? - pentru ca Marga să aprindă scena politică nu doar națională, ci chiar internațională. Istoria noastră recentă nu reține prea multe cazuri în care cîteva vorbe să fi produs imediat asemenea reacții, iar povestea e abia la început.

Întrebat, astfel, despre cum influențează războiul din Ucraina soarta democrației din Europa, Marga răspunde prompt: "Întotdeauna războaiele sunt folosite de regimuri pentru a adopta măsurile pe care le vor". Și mai spune, despre Ucraina: „Deocamdată, acolo mai e mult până la democrație, acolo la ora actuală partidele sunt interzise, la ora actuală televiziunile sunt sub controlul uneia dintre ele, acolo sunt oameni foarte bogați care pleacă, pleacă, pleacă cu banii din țară. Sigur, noi nu putem împiedica cetățenii să facă ce vor cu banii lor. Dar o țară în care marea parte a oamenilor pleacă cu bani cu tot nu are cum să fie nici democrație, nici dezvoltată. Deci, mai e mult până la democrație".

„Suntem aici cu o situație absolut specială și o spun cu toată răspunderea: Ucraina este în frontiere nefirești. Ea trebuie să cedeze teritorii Ungariei - Transcarpatia, Poloniei - Galiția, României - Bucovina și Rusiei - Donbas și Crimeea. Sunt teritorii ale altor țări", mai spune Marga. „Și închei cu aceasta, să fim foarte limpezi: cât timp nu se rezolvă printr-o discuție și cu America și cu Rusia, și cu Germania, și cu Ucraina, și cu China și nu se va ajunge la un acord, nu va fi liniște în Europa. Nefiind liniște, democrația va suferi".

„Noi nu avem documentele secrete la îndemână, documentele deciziilor care au dus la situația aceasta din Ucraina. Personal, sunt pentru ceea ce numesc școlile de la Harvard și Chicago realismul politic. E o școală a realismului politic american care spune simplu: „ar trebui ca supraputerile SUA, China, Rusia, Uniunea Europeană să aibă o nouă înțelegere privind structura de securitate în Europa și în lume. Cât timp nu este structura aceasta nu va fi posibilă democratizarea nici în Ucraina, nici în rest", a mai spus fostul ministru de Externe. Și adaugă: "România nu are ce căuta în acest război, mai ales că are toate resursele să nu sufere din cauza crizei energetice".

Vorbele literatului aprind imediat mass-media și scena politică, presa alocînd spații largi, politicienii reacționînd prompt, la fel și ministerul de Externe.
Reacțiile sunt în general critice, sugerînd putinism. Se amintește colaborarea filosofului cu securitatea etc. Doar că lucrurile evoluează. Presa mare din Rusia alocă și ea spații largi declarațiilor cărturarului, organul Sputnik al Kremlinului avînd știrea în topul popularității: consemnează și Tass, Russia Today șamd.
Reacții la fel de rapide vin, însă, și de la statul ucrainean și de la presa de la Kiev, de-a dreptul furibundă.

Un punct de vedere al ambasadei Ucrainei la București e difuzat contracost pe Facebook, probabil în milioane de conturi și din el aflăm: „Regretăm că fostul ministru Andrei Marga al unui stat european și democratic face declarații care pun sub semnul întrebării principiile de bază ale dreptului internațional, în special inviolabilitatea frontierelor. Asigurarea respectului deplin pentru aceste principii este baza securității și stabilității pe continent. Asemenea declarații sunt inacceptabile în nicio circumstanță. Acestea reprezintă o abatere deosebit de flagrantă într-un moment în care Ucraina își apără eroic independența sa și securitatea întregii Europe".

Devenit inamicul public nr.1, Marga nu doar că nu dă înapoi, dar merge mai departe, într-o nouă declarație, turnînd gaz pe foc: „Ar trebui trase consecințe și din faptul că Ucraina este în granițe nefirești. După toate criteriile istorice și demografice, ea are de cedat teritorii vecinilor, în granițele cunoscute: României - Bucovina și județele, Ungariei - Transcarpatia, Poloniei - Galicia, Rusiei - Dombasul. 3. Nu au suport iluziile, căci, în Ucraina actuală, până la democrație este un drum. România nu are ce căuta în acest conflict. Ea nu ar trebui să înfrunte vreo criză în plus, fie ea și energetică, din cauza conflictului".

Și acum să încercăm o analiză a situației. Oare de ce vorbe aruncate în spațiul public de un personaj cu statut mai degrabă de "fost" explodează cu asemenea forță și produc asemenea reacții incredibile, totul cu o rapiditate maximă? De ce a fost Marga atît de băgat în seamă și atît de prompt, inclusiv de ruși și de ucraineni, cînd opiniile lui puteau la fel de ușor să treacă neobservate și nu ar mai fi existat niciun scandal? Deocamdată e greu de explicat cu argumente forte.

Poate că popularizarea poziției sale nu e întîmplătoare, ci a fost "ajutată" de anumite forțe, inclusiv externe. Pentru că ea vine mănușă nu doar Rusiei, ci, trebuie să o spunem, și curentului naționalist-suveranist care începe să facă ravagii în Europa și SUA, și nu ocolește nici România. Problema ucraineană nu mai e demult o o chestiune locală și nici una de orgolii ale unui popor care se ambiționează să lupte, cam donquijotesc, pentru niște teritorii cu a doua mare armată a lumii. Situația din Ucraina deja remodelează nu harta regiunii, ci întreaga civilizație occidentală, cu ale ei tabieturi cu tot. Iar asta deranjează tot mai mult.

Cetățeanul occidental e suficient de generos ca să întindă o mînă de ajutor unui popor asuprit; cît de departe, însă, poate merge acest ajutor? Pînă la prăbușirea propriul nivel de trai, pînă la sacrificarea propriilor familii de dragul familiilor ucrainene? E un adevăr incomod, cum ar fi spus Al Gore: zbaterile Ucrainei au tras în jos nivelul de trai al întregului occident și lucrurile amenință să devină mult mai grave. Nu doar europenii se întreabă, probabil, dacă nu cumva ar putea fi tîrîți curînd într-un război mondial pentru că Zelenski are ambiția să arunce rușii peste hotare cu orice preț.

Și apar și alte mari întrebări: oare nu cumva lupta ucrainenilor e acoperirea pentru destabilizarea controlată a Europei de către un clește sui generis americano-rus? Pentru că europenii încep să constate că războiul e al naibii de păgubos pentru ei, dar al naibii de profitabil rușilor, chinezilor, americanilor șamd. În România, curentul naționalist-suveranist crește vertiginos - la fel ca în restul Europei - și e greu de întrevăzut la ce cote va ajunge în 2024. Apar ca ciupercile după ploaie partidulețe anti-sistem, chiar anti-UE, se încearcă alianțe de tot felul, crește corul criticilor la adresa Bruxellesului și Washingtonului.

Ceea ce le lipsește, însă, e un far călăuzitor pentru prezidențiale. O personalitate care să polarizeze aversiunea față de strategia instituțiilor europene care a cam băgat continentul în gard. Se vehiculează numele unor Șoșoacă, George Simion, Gheorghe Piperea, mai nou veniți în lupta politică; nume mai vechi, de la Orban și Dragnea la Dăncilă, Ponta sau Orlando Teodorovici luptă să răzbată pe noul culoar, care se anunță extrem de generos. Doar că niciunul nu are backgroundul lui Andrei Marga.

În vîrstă de 76 de ani, acesta este filosof, sociolog, politolog și om politic cu ștate vechi. A fost ministru de Externe într-un guvern de stînga (Ponta), dar și ministru al Educației într-un regim de dreapta, al lui Emil Constantinescu. A fost rector al Universității Babeș-Bolyai, cea mai prestigioasă din România și președinte al Institutului Cultural Român. Vorbește germana foarte probabil mai bine decît Klaus Iohannis, e laureat al Premierului Herder, autor de cărți și tratate, traducător, beneficiar de numeroase burse în occident, inclusiv în perioada comunistă.

Marga, controversat ori ba, din punct de vedere al pregătirii intelectuale are cel mai solid CV dintre toți președinții României din istorie, mult peste al lui Emil Constantinescu, spre exemplu și e, probabil, singurul dintre ei care a scris lucrări de geopolitică. Doctor al unei universități americane, doctor Honoris Causa al opt universități din țară și străinătate, Mare Ofițer al Ordinului Național al Meritului din Franța plus nenumărate alte decorații și onoruri străine, membru al numeroase foruri cultural-științifice din întreaga lume, profesorul Marga trage foarte greu la cîntarul materiei cenușii.

Iar asta vine într-un moment cînd cuvîntul la modă a devenit "idiocrația". Pus pe un taler de unul singur, iar pe celălalt înghesuiți Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Lucian Bode, Alina Gorghiu, Florin Cîțu, George Simion, Liviu Dragnea, Eugen Tomac șamd, Andrei Marga înclină în orice moment balanța spre el. Filosoful clujean ar putea schimba dramatic paradigma anului electoral 2024, pentru că discursul naționalist-suveranist, conservator, critic la adresa occidentului, părea a fi arondat unor personaje fără greutate, doar cu multă gargară la purtător.

Atacurile venite dinspre o parte a presei și dinspre politicieni la adresa fostului ministru pentru spusele de vineri au la bază o retorică mai degrabă de tip heroic-fantasy, dar cum stăm cu real-politikul? Cît de mulți români ar putea rezona cu vorbele sale, cîți se vor fi săturat de fasoanele teatrale ale lui Zelenski, pe cîți îi sperie consecințele conflictului militar din est și cîtor români le va fi sunat plăcut ideea recuperării unor teritorii care ne-au aparținut? Întrebări grele, să recunoaștem. Ce s-a întîmplat de vineri încoace poate marca o turnură spectaculoasă în politică. Totul e ca Marga să fie interesat de un rol major în politică - și am paria că e! -, iar în spatele lui să înceapă încolonarea vocilor euroscepticilor, tot mai multe, cum spuneam.

Dacă asta se va întîmpla, filosoful poate deveni o forță de temut în 2024. Și nu trebuie să ne ferim de întrebarea: oare ce influență va avea Rusia în politica românească la viitoarele alegeri, în condițiile în care Putin s-a apropiat masiv de gurile Dunării și ar putea să o facă și mai mult în următorii doi ani? De ce susținere ocultă ar putea beneficia Marga dacă s-ar arunca în bătălia politică? Cîte ploi ar putea încurca urcarea sa pe scenă, în special cînd vorbim de marile partide, PSD ori PNL? Zilele următoare se anunță, credem noi, extrem de interesante. Cineva a deschis Cutia Pandorei, iar consecințele nu vor întîrzia să apară.

Bogdan Tiberiu Iacob