Toată lumea care lipsește la apelul președinților

Postat la: 10.03.2017 |

Toată lumea care lipsește la apelul președinților

În 2019, când va fi sunat apelul președinților, România s-ar putea să se găsească într-o situație neobișnuită. Toți actualii președinți nu este deloc exclus să lipsească de la apel. După care, cei care văd jumătatea plină a paharului vor putea spune că, iată, se înnoiește clasa politică. Dar nu de jos în sus. Ci alandala, de sus în jos. Să vedem, în cele ce urmează, cine va lipsi la apel.

Foarte repede, ALDE va avea un singur președinte. În persoana lui Călin Popescu Tăriceanu. Domnul Daniel Constantin, oricâte tumbe face, va fi exclus din vagonul de lux. Și nici nu poate sări în aceeași poziție schimbând garnitura. Pentru că, dincolo de legăturile sale cu Victor Ponta, loialitatea celui care a început prin a-l trăda pe Dan Voiculescu este, pretutindeni, pusă la îndoială. Deci, primul absent. Al doilea absent s-ar putea să fie însuși Tăriceanu. Acesta este pândit de un proces care avansează rapid și care nu este deloc exclus să conducă la o condamnare. Măcar de dragul scoaterii pe tușă a omului politic care a denunțat faptul că mult clamata luptă împotriva corupției nu este decât o luptă pentru acapararea puterii, de la instituțiile democratice ale statului, de către instituțiile de forță. Deci, al doilea președinte lipsă la apel. Cu observația că, aici, este posibilă și o răsturnare spectaculoasă de situație.

În ceea ce privește PNL, întrucât această formațiune, a cărei degringoladă ar putea fi oprită, în principiu, prin dezbateri și alegeri democratice de jos în sus, nu are, în prezent, un președinte, problema absenței acestuia la apel nici măcar nu se pune. Există, însă, și aici o observație. După încheierea Congresului, nu este deloc exclus ca liberalii să aibă totuși un conducător cu o anumită stabilitate politică. Deși el va sta cocoțat deasupra unui număr uriaș de prim-vicepreședinți, de vicepreședinți și de alți membri de drept sau aleși ai staff-ului de conducere, care vor face inoperantă o comandă rapidă și fermă de la centru.

USR nici nu a intrat bine în Parlament, așa cum o fi intrat, și iată, trece printr-un periculos proces de disoluție. Aflat, acum, abia la debut. Poate va pierde, în prima rundă, Clotilde Armand în confruntarea cu Nicușor Dan, dar acesta, după cum se dovedește, nu are absolut nicio capacitate de a rămâne în picioare într-un Parlament pe care nu îl înțelege și în care întreaga să echipă este total inactivă. Mai devreme sau mai târziu, dar probabil mai devreme, parlamentarii USR vor pleca către alte formațiuni politice sau pur și simplu vor deveni independenți. Iar Nicușor Dan, cum arătam, iese din schemă.

PSD are o problemă uriașă la vârf. Un autentic animal politic fiind, Victor Ponta a simțit mirosul sângelui și îi suflă în ceafă lui Dragnea, pregătindu-se să îi ia locul. Dacă nu cumva, până atunci, va fi el însuși aruncat peste bord. Poziția lui Liviu Dragnea este extrem de amenințată. Nu din interior, unde a beneficiat de votul tuturor membrilor partidului, fiind singurul lider cu o legitimitate atât de mare, ci din exterior. Dinspre Direcția Națională Anticorupție, care a pornit împotriva lui un tăvălug pe care nu vrea să îl mai oprească sau poate nici nu îl mai poate opri. Un Liviu Dragnea după gratii este încă un președinte terminat. Lipsă la apel.

Și cine ne-a mai rămas? Însuși președintele României. Domnul Klaus Iohannis. Acestuia îi va fi imposibil să le explice românilor care este proiectul de țară în care s-a angajat, care a avansat în mod pozitiv și care nu poate fi finalizat decât printr-un al doilea mandat. Întrucât un asemenea proiect nu există și nici nu mai are când și cum să fie inițiat până în 2019, domnul Klaus Iohannis este un președinte expirat care va fi și el dat lipsă la apel chiar în anul în care președinția Uniunii Europene este încredințată României.

Și iată cum, consemnând toate aceste absențe previzibile și notabile, precum și posibilele evoluții, putem concluziona că nu este deloc exclus ca, în 2019, la apelul președinților, singurul rămas în picioare să fie liderul UDMR. Iar dacă are noroc, va mai fi și Călin Popescu Tăriceanu. Dacă are noroc, va fi liderul maxim. Pentru că PNL, chiar și cu un nou președinte, fie acesta și Ludovic Orban, va ieși mult prea vulnerabil și mult prea sângerând din malaxorul în care l-a introdus domnul Klaus Iohannis.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Toată lumea care lipsește la apelul președinților

Postat la: 10.03.2017 |

0

În 2019, când va fi sunat apelul președinților, România s-ar putea să se găsească într-o situație neobișnuită. Toți actualii președinți nu este deloc exclus să lipsească de la apel. După care, cei care văd jumătatea plină a paharului vor putea spune că, iată, se înnoiește clasa politică. Dar nu de jos în sus. Ci alandala, de sus în jos. Să vedem, în cele ce urmează, cine va lipsi la apel.

Foarte repede, ALDE va avea un singur președinte. În persoana lui Călin Popescu Tăriceanu. Domnul Daniel Constantin, oricâte tumbe face, va fi exclus din vagonul de lux. Și nici nu poate sări în aceeași poziție schimbând garnitura. Pentru că, dincolo de legăturile sale cu Victor Ponta, loialitatea celui care a început prin a-l trăda pe Dan Voiculescu este, pretutindeni, pusă la îndoială. Deci, primul absent. Al doilea absent s-ar putea să fie însuși Tăriceanu. Acesta este pândit de un proces care avansează rapid și care nu este deloc exclus să conducă la o condamnare. Măcar de dragul scoaterii pe tușă a omului politic care a denunțat faptul că mult clamata luptă împotriva corupției nu este decât o luptă pentru acapararea puterii, de la instituțiile democratice ale statului, de către instituțiile de forță. Deci, al doilea președinte lipsă la apel. Cu observația că, aici, este posibilă și o răsturnare spectaculoasă de situație.

În ceea ce privește PNL, întrucât această formațiune, a cărei degringoladă ar putea fi oprită, în principiu, prin dezbateri și alegeri democratice de jos în sus, nu are, în prezent, un președinte, problema absenței acestuia la apel nici măcar nu se pune. Există, însă, și aici o observație. După încheierea Congresului, nu este deloc exclus ca liberalii să aibă totuși un conducător cu o anumită stabilitate politică. Deși el va sta cocoțat deasupra unui număr uriaș de prim-vicepreședinți, de vicepreședinți și de alți membri de drept sau aleși ai staff-ului de conducere, care vor face inoperantă o comandă rapidă și fermă de la centru.

USR nici nu a intrat bine în Parlament, așa cum o fi intrat, și iată, trece printr-un periculos proces de disoluție. Aflat, acum, abia la debut. Poate va pierde, în prima rundă, Clotilde Armand în confruntarea cu Nicușor Dan, dar acesta, după cum se dovedește, nu are absolut nicio capacitate de a rămâne în picioare într-un Parlament pe care nu îl înțelege și în care întreaga să echipă este total inactivă. Mai devreme sau mai târziu, dar probabil mai devreme, parlamentarii USR vor pleca către alte formațiuni politice sau pur și simplu vor deveni independenți. Iar Nicușor Dan, cum arătam, iese din schemă.

PSD are o problemă uriașă la vârf. Un autentic animal politic fiind, Victor Ponta a simțit mirosul sângelui și îi suflă în ceafă lui Dragnea, pregătindu-se să îi ia locul. Dacă nu cumva, până atunci, va fi el însuși aruncat peste bord. Poziția lui Liviu Dragnea este extrem de amenințată. Nu din interior, unde a beneficiat de votul tuturor membrilor partidului, fiind singurul lider cu o legitimitate atât de mare, ci din exterior. Dinspre Direcția Națională Anticorupție, care a pornit împotriva lui un tăvălug pe care nu vrea să îl mai oprească sau poate nici nu îl mai poate opri. Un Liviu Dragnea după gratii este încă un președinte terminat. Lipsă la apel.

Și cine ne-a mai rămas? Însuși președintele României. Domnul Klaus Iohannis. Acestuia îi va fi imposibil să le explice românilor care este proiectul de țară în care s-a angajat, care a avansat în mod pozitiv și care nu poate fi finalizat decât printr-un al doilea mandat. Întrucât un asemenea proiect nu există și nici nu mai are când și cum să fie inițiat până în 2019, domnul Klaus Iohannis este un președinte expirat care va fi și el dat lipsă la apel chiar în anul în care președinția Uniunii Europene este încredințată României.

Și iată cum, consemnând toate aceste absențe previzibile și notabile, precum și posibilele evoluții, putem concluziona că nu este deloc exclus ca, în 2019, la apelul președinților, singurul rămas în picioare să fie liderul UDMR. Iar dacă are noroc, va mai fi și Călin Popescu Tăriceanu. Dacă are noroc, va fi liderul maxim. Pentru că PNL, chiar și cu un nou președinte, fie acesta și Ludovic Orban, va ieși mult prea vulnerabil și mult prea sângerând din malaxorul în care l-a introdus domnul Klaus Iohannis.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE