Unde am fost şi unde am ajuns!

Postat la: 16.01.2017 |

Unde am fost şi unde am ajuns!

O informaţie furnizată recent de către o entitate de sub tutela Ministerului Muncii, trecută oarecum neobservată, a scos în evidenţă o realitate incredibilă privind economia României. Potrivit datelor înregistrate în Revisal, softul Inspecţiei Muncii prin care se ţine evidenţă salariaţilor, retailerul alimentar Kaufland, care a raportat oficial un număr de peste 17.700 de angajaţi la finalul anului trecut, a rămas şi în 2016 cel mai mare angajator din economia românească.

Practic, retailul alimentar ocupă prima poziţie încă din 2014, an în care a devansat producătorul de petrol şi gaze OMV Petrom care a rămas cu circa 14.400 de angajaţi anul trecut, cu peste 1.000 de oameni mai puţini faţă de 2015. Pe următoarea poziţie se află producătorul auto Automobile Dacia, al cărui efectiv de salariaţi de pe platforma de la Mioveni stagnează undeva în jurul valorii de 14.000 de persoane de câţiva ani încoace. Cinci dintre cei mai mari zece angajatori de pe plan local lazyază în sectorul comerţului, cei mai mulţi fiind din retailul alimentar (Kaufland, Profi Rom Food, Carrefour şi Mega Image), pe lângă care se află şi retailerul de bricolaj Dedeman.

Incredibil! Retailerii alimentari au devenit cei mai mari angajatori ai României?! Unde am fost în 1989 şi unde am ajuns la 27 de ani de la declaraţia imbecilă a lui Petre Român care a afirmat că industria românească era un "morman de fiare vechi"? În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţă Renk din Germania; Centrală nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii.

România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială. În 1990, în România erau aproximativ 6,5 milioane de salariaţi, dintre care mai mult de jumătate dintre aceştia, circa 3,5 milioane, lucrau în industrie. Acum, s-a ajuns ca un retailer alimentar cu capital străin să fie cel mai mare angajator din România, circa 18.000 de angajaţi, în timp ce până în 1989, cei mai mari angajatorii erau coloşii industraili care făceau producţie şi export de produse finite. Câteva exemple evidenţiază dezastrul economic care a pus stăpânire pe României după declaraţia halucinantă a lui Petre Român.

Astfel, în 1989, Sidex Galați avea circa 50.000 de angajaţi, iar la zece ani, în 1999, în combinat mai lucrau peste 31.000 de angajaţi. Tractorul Braşov, simbol al industriei româneşti şi cel mai important producător de tractoare, cu o capacitate de 32.000 de tractoare/an, avea înainte de '90 circa 23.000 de angajaţi. Uzinele 1 Mai Ploieşti avea circa 23.000 de angajaţi şi era printre trei producători de utilaje petroliere din lume. Uzinele 23 August (actualul complex Faur) din Capitală erau unul dintre mamuţii industriali de dinainte de 1990, unde lucrau 20.000 de oameni şi se produceau locomotive diesel hidraulice, echipamente de frână şi alte componente pentru vagoane de cale ferată. Înainte de Revoluţie la combinatul siderurgic de la Hunedoara lucrau peste 20.000 de oameni.

Astra Vagoane Arad este cel mai mare producător de vagoane din România şi avea în 1989 circa 16.000 de salariaţi. Fortus Iaşi este unul dintre giganţii industriali de dinainte de Revoluţie, care în trecut avea 15.000 de angajaţi şi se axa pe producţia de maşini şi utilaje de mari dimensiuni, precum părţi sub presiune. Uzina Constructoare de Maşini (UCM) Reşiţa este un producător de utilaje grele care înainte de 1990 avea 15.000 de salariaţi, iar Combinatul Siderurgic Reşiţa avea aproape 10.400 de salariaţi. Oltchim Râmnicu Vâlcea era cel mai mare combinat chimic din România şi avea înainte de 1989 circa 7.300 de angajaţi. Orice comentariu este inutil! Unde am fost şi unde am ajuns? Ce-am fost şi ce am ajuns! Trist,dar adevărat!

Ion Teleanu

loading...
PUTETI CITI SI...

Unde am fost şi unde am ajuns!

Postat la: 16.01.2017 |

0

O informaţie furnizată recent de către o entitate de sub tutela Ministerului Muncii, trecută oarecum neobservată, a scos în evidenţă o realitate incredibilă privind economia României. Potrivit datelor înregistrate în Revisal, softul Inspecţiei Muncii prin care se ţine evidenţă salariaţilor, retailerul alimentar Kaufland, care a raportat oficial un număr de peste 17.700 de angajaţi la finalul anului trecut, a rămas şi în 2016 cel mai mare angajator din economia românească.

Practic, retailul alimentar ocupă prima poziţie încă din 2014, an în care a devansat producătorul de petrol şi gaze OMV Petrom care a rămas cu circa 14.400 de angajaţi anul trecut, cu peste 1.000 de oameni mai puţini faţă de 2015. Pe următoarea poziţie se află producătorul auto Automobile Dacia, al cărui efectiv de salariaţi de pe platforma de la Mioveni stagnează undeva în jurul valorii de 14.000 de persoane de câţiva ani încoace. Cinci dintre cei mai mari zece angajatori de pe plan local lazyază în sectorul comerţului, cei mai mulţi fiind din retailul alimentar (Kaufland, Profi Rom Food, Carrefour şi Mega Image), pe lângă care se află şi retailerul de bricolaj Dedeman.

Incredibil! Retailerii alimentari au devenit cei mai mari angajatori ai României?! Unde am fost în 1989 şi unde am ajuns la 27 de ani de la declaraţia imbecilă a lui Petre Român care a afirmat că industria românească era un "morman de fiare vechi"? În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţă Renk din Germania; Centrală nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii.

România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială. În 1990, în România erau aproximativ 6,5 milioane de salariaţi, dintre care mai mult de jumătate dintre aceştia, circa 3,5 milioane, lucrau în industrie. Acum, s-a ajuns ca un retailer alimentar cu capital străin să fie cel mai mare angajator din România, circa 18.000 de angajaţi, în timp ce până în 1989, cei mai mari angajatorii erau coloşii industraili care făceau producţie şi export de produse finite. Câteva exemple evidenţiază dezastrul economic care a pus stăpânire pe României după declaraţia halucinantă a lui Petre Român.

Astfel, în 1989, Sidex Galați avea circa 50.000 de angajaţi, iar la zece ani, în 1999, în combinat mai lucrau peste 31.000 de angajaţi. Tractorul Braşov, simbol al industriei româneşti şi cel mai important producător de tractoare, cu o capacitate de 32.000 de tractoare/an, avea înainte de '90 circa 23.000 de angajaţi. Uzinele 1 Mai Ploieşti avea circa 23.000 de angajaţi şi era printre trei producători de utilaje petroliere din lume. Uzinele 23 August (actualul complex Faur) din Capitală erau unul dintre mamuţii industriali de dinainte de 1990, unde lucrau 20.000 de oameni şi se produceau locomotive diesel hidraulice, echipamente de frână şi alte componente pentru vagoane de cale ferată. Înainte de Revoluţie la combinatul siderurgic de la Hunedoara lucrau peste 20.000 de oameni.

Astra Vagoane Arad este cel mai mare producător de vagoane din România şi avea în 1989 circa 16.000 de salariaţi. Fortus Iaşi este unul dintre giganţii industriali de dinainte de Revoluţie, care în trecut avea 15.000 de angajaţi şi se axa pe producţia de maşini şi utilaje de mari dimensiuni, precum părţi sub presiune. Uzina Constructoare de Maşini (UCM) Reşiţa este un producător de utilaje grele care înainte de 1990 avea 15.000 de salariaţi, iar Combinatul Siderurgic Reşiţa avea aproape 10.400 de salariaţi. Oltchim Râmnicu Vâlcea era cel mai mare combinat chimic din România şi avea înainte de 1989 circa 7.300 de angajaţi. Orice comentariu este inutil! Unde am fost şi unde am ajuns? Ce-am fost şi ce am ajuns! Trist,dar adevărat!

Ion Teleanu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE