Uriașul preț al compromisului

Postat la: 20.06.2017 |

Uriașul preț al compromisului

Este adevărat. Atunci când avem de-a face cu o criză, nu i se poate pune capăt acestui moment decât pe calea unui compromis. În cazul nostru, al automoțiunii de cenzură versus Guvernul Grindeanu 2, sunt necesare mai multe compromisuri. Uneori, însă, prețul este mult prea mare. Cum s-ar întâmplă prin crearea majorității UDMR-PSD-ALDE. Într-un asemenea scenariu, este preferabil un alt tip de compromis. Cu un preț mai mic. Cât de cât rezonabil.

Este limpede că această criză din interiorul PSD a fost alimentată și amplificată din exterior. De către toți cei care sunt adversari ai acestui partid. Dar și de către acele forțe ale statului paralel, care încearcă permanent să se substituie instituțiilor democratice. Chiar cu riscul de a răsturna scorul unor alegeri. Dar e la fel de adevărat că nicio forță exterioară PSD nu ar fi putut crea ea însăși o criză, dacă cel mai mare partid din România nu ar fi măcinat de puternice contradicții interne. După această precizare, să vorbim despre prețuri și riscuri.

Gruparea Grindeanu a fost ea însăși pe cale de a realiza un dublu compromis. Și încă nu știm ce anume se decide în final. Gruparea Grindeanu este prima care a încercat o negociere cu UDMR. Evident, UDMR a venit cu aceleași solicitări. Sau poate chiar cu pretenții mai dure. Dintr-un motiv sau altul, negocierea a eșuat. Și, astfel, uriașul preț politic nu va fi plătit de către națiunea română ca un tribut pe altarul Guvernului Grindeanu 2. În schimb, costurile se mută în tabăra lui Dragnea. Până una-alta, însă, gruparea Grindeanu îl sacrifică pe Victor Ponta. Președintele Klaus Iohannis le-a transmis discret ocupanților Palatului Victoria că nici nu poate fi vorba de omologarea Cabinetului Grindeanu 2 în condițiile în care din el face parte Victor Ponta. E logic. Și atunci Victor Ponta a ieșit public, pentru că nu are un dialog cu Klaus Iohannis, și a anunțat că se întoarce în Parlament. Cu coada între picioare. Dacă acest compromis este suficient pentru ca, o vreme, indiferent de automoțiunea de cenzură, să funcționeze un Guvern Grindeanu 2, rămâne de văzut.

La rândul său, PSD, pentru a avea numărul de voturi necesar trecerii automoțiunii de cenzură, avea două posibilități. Separate sau cumulate. Să racoleze, om cu om, parlamentari ai altor partide sau să racoleze în bloc un partid, singurul interesant din acest punct de vedere fiind UDMR. În fine, îi mai rămâne deschisă și varianta însumării celor două compromisuri, care înseamnă, pe de o parte, racolări în schimbul unor promisiuni pentru parlamentari și, pe de altă parte, aducerea în alianța politică a UDMR, în schimbul unor angajamente asumate față de acest partid. Prețul solicitat de UDMR este însă uriaș. Este un preț politic atât de mare pentru Dragnea și pentru PSD, încât ar putea conduce, pe termen mediu și lung, la pierderi irecuperabile. Dar ceea ce e mai grav este că un asemenea preț ar fi, înainte de toate, plătit de către națiunea română. Care nu este nicidecum responsabilă de gâlceava stârnită la vârful PSD.

Încă nu a fost nimic bătut în cuie în legătură cu toate compromisurile de care am vorbit mai sus. Pentru că nici în primul caz nu știm dacă, pentru Klaus Iohannis, este suficientă sacrificarea lui Ponta, iar în ceea ce privește al doilea mare compromis, cel cu UDMR, nu știm dacă, până la urmă, PSD+ALDE sunt dispuse să plătească prețul. Și dacă tot vorbim despre compromisuri, trebuie să fim corecți și să arătăm că, în schimbul unor legi care aduc grave atingeri națiunii române dar dau, în schimb, satisfacție minorității maghiare, UDMR, ca partid politic metamorfozat dintr-o organizație civică, este, la rândul său, pregătit să plătească un preț. După cum se poate lesne observa, indiferent în care dintre cele două tabere s-ar plasa, UDMR le întoarce practic spatele, cel puțin pentru un timp, popularilor europeni. Pentru că e clar că popularilor europeni nu le convine ca UDMR să facă o alianță la guvernare cu vreuna dintre taberele socialiste din România. Singurul care, pentru moment, nu plătește niciun preț și care poate totuși să facă orice fel de compromis, asigurându-și un câștig mai mare sau mai mic, este președintele Klaus Iohannis. Dar și acest lucru se poate schimba.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Uriașul preț al compromisului

Postat la: 20.06.2017 |

0

Este adevărat. Atunci când avem de-a face cu o criză, nu i se poate pune capăt acestui moment decât pe calea unui compromis. În cazul nostru, al automoțiunii de cenzură versus Guvernul Grindeanu 2, sunt necesare mai multe compromisuri. Uneori, însă, prețul este mult prea mare. Cum s-ar întâmplă prin crearea majorității UDMR-PSD-ALDE. Într-un asemenea scenariu, este preferabil un alt tip de compromis. Cu un preț mai mic. Cât de cât rezonabil.

Este limpede că această criză din interiorul PSD a fost alimentată și amplificată din exterior. De către toți cei care sunt adversari ai acestui partid. Dar și de către acele forțe ale statului paralel, care încearcă permanent să se substituie instituțiilor democratice. Chiar cu riscul de a răsturna scorul unor alegeri. Dar e la fel de adevărat că nicio forță exterioară PSD nu ar fi putut crea ea însăși o criză, dacă cel mai mare partid din România nu ar fi măcinat de puternice contradicții interne. După această precizare, să vorbim despre prețuri și riscuri.

Gruparea Grindeanu a fost ea însăși pe cale de a realiza un dublu compromis. Și încă nu știm ce anume se decide în final. Gruparea Grindeanu este prima care a încercat o negociere cu UDMR. Evident, UDMR a venit cu aceleași solicitări. Sau poate chiar cu pretenții mai dure. Dintr-un motiv sau altul, negocierea a eșuat. Și, astfel, uriașul preț politic nu va fi plătit de către națiunea română ca un tribut pe altarul Guvernului Grindeanu 2. În schimb, costurile se mută în tabăra lui Dragnea. Până una-alta, însă, gruparea Grindeanu îl sacrifică pe Victor Ponta. Președintele Klaus Iohannis le-a transmis discret ocupanților Palatului Victoria că nici nu poate fi vorba de omologarea Cabinetului Grindeanu 2 în condițiile în care din el face parte Victor Ponta. E logic. Și atunci Victor Ponta a ieșit public, pentru că nu are un dialog cu Klaus Iohannis, și a anunțat că se întoarce în Parlament. Cu coada între picioare. Dacă acest compromis este suficient pentru ca, o vreme, indiferent de automoțiunea de cenzură, să funcționeze un Guvern Grindeanu 2, rămâne de văzut.

La rândul său, PSD, pentru a avea numărul de voturi necesar trecerii automoțiunii de cenzură, avea două posibilități. Separate sau cumulate. Să racoleze, om cu om, parlamentari ai altor partide sau să racoleze în bloc un partid, singurul interesant din acest punct de vedere fiind UDMR. În fine, îi mai rămâne deschisă și varianta însumării celor două compromisuri, care înseamnă, pe de o parte, racolări în schimbul unor promisiuni pentru parlamentari și, pe de altă parte, aducerea în alianța politică a UDMR, în schimbul unor angajamente asumate față de acest partid. Prețul solicitat de UDMR este însă uriaș. Este un preț politic atât de mare pentru Dragnea și pentru PSD, încât ar putea conduce, pe termen mediu și lung, la pierderi irecuperabile. Dar ceea ce e mai grav este că un asemenea preț ar fi, înainte de toate, plătit de către națiunea română. Care nu este nicidecum responsabilă de gâlceava stârnită la vârful PSD.

Încă nu a fost nimic bătut în cuie în legătură cu toate compromisurile de care am vorbit mai sus. Pentru că nici în primul caz nu știm dacă, pentru Klaus Iohannis, este suficientă sacrificarea lui Ponta, iar în ceea ce privește al doilea mare compromis, cel cu UDMR, nu știm dacă, până la urmă, PSD+ALDE sunt dispuse să plătească prețul. Și dacă tot vorbim despre compromisuri, trebuie să fim corecți și să arătăm că, în schimbul unor legi care aduc grave atingeri națiunii române dar dau, în schimb, satisfacție minorității maghiare, UDMR, ca partid politic metamorfozat dintr-o organizație civică, este, la rândul său, pregătit să plătească un preț. După cum se poate lesne observa, indiferent în care dintre cele două tabere s-ar plasa, UDMR le întoarce practic spatele, cel puțin pentru un timp, popularilor europeni. Pentru că e clar că popularilor europeni nu le convine ca UDMR să facă o alianță la guvernare cu vreuna dintre taberele socialiste din România. Singurul care, pentru moment, nu plătește niciun preț și care poate totuși să facă orice fel de compromis, asigurându-și un câștig mai mare sau mai mic, este președintele Klaus Iohannis. Dar și acest lucru se poate schimba.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE