• Tweet

​Convins de sutele de întrebări venite ca urmare a publicării unui text despre vaccinarea COVID-19, care este cea mai mare provocare de siguranță națională a României din ultimii 20 de ani, am încercat să explic simplu și pe înțelesul oricui care sunt tehnicile folosite în prezent pentru a produce candidații de vaccin COVID-19.

În aceste explicații se găsesc și răspunsurile la câteva întrebări firești sau conspiraționiste pe care le-am văzut frecvent puse. E puțin probabil ca acest text să se viralizeze, pentru că nu se bazează nici pe opinii de cântăreți, nici pe ziceri de vedete suave. Dar existența unor astfel de explicații în spațiul public este relevantă pentru ca scuza necunoașterii să nu mai poată exista.

ȚEPII

Noul coronavirus are pe suprafața sa mai multe proteine, una dintre ele fiind deja celebra 'proteină cu țepi' (proteina S sau spike). Prin intermediul unei regiuni de pe această 'proteină cu țepi', virusul se agață de celulele umane pentru a pătrunde hoțește în interiorul lor și a le infecta. Dacă avem deja anticorpi produși de corpul nostru împotriva coronavirusului, aceștia se vor năpusti asupra acestei 'proteine cu țepi' a virusului și se vor așeza pe ea ca un capac, împiedicând astfel coronavirusul să se mai agațe de celulele noastre și să le infecteze.

Problema majoră a omenirii în acest moment este că acești anticorpi sunt produși de corpul nostru la zile bune după ce am fost deja infectați cu noul coronavirus. Cum facem să producem acești anticorpi în corpul nostru înainte de a ne infecta? Mai simplu: cum facem rost de capacul acela pe care să-l punem pe 'proteina cu țepi' a coronavirusului din primele momente când intră virusul în corp? Există mai multe răspunsuri posibile la aceste întrebări, răspunsuri a căror validitate este testată în prezent cu ajutorul a mii de cercetători și a zeci de mii de voluntari înscriși în studiile respective.

TRADIȚIE

O parte dintre vaccinurile COVID-19 candidate se bazează pe tehnica tradițională a producerii unui vaccin: virusul este cultivat în laborator și apoi ucis sau slăbit și administrat pentru a familiariza corpul cu virusul respectiv și a produce capacul de care avem nevoie astfel încât, atunci când ne vom întâlni cu varianta sălbatică și agresivă a coronavirusului, să ne putem apăra. O serie de vaccinuri COVID-19 candidate sunt produse folosind această tehnică tradițională, în special în China.

Dar există și o serie de metode mai moderne de dezvoltare a vaccinurilor candidate COVID-19, unele bazate pe tehnici de inginerie genetică. Trebuie spus că ingineria genetică este de la diavol în aceeași măsură în care și despre primele mașini sau despre primul cinematograf s-a spus că vin de la Ucigă-l Toaca. Principiul de bază al acestor metode este că se lucrează cu anumite părți din genomul virusului, deci nu cu întregul virus viu sau slăbit. Așa, cam cum scoatem icrele din pește, așa și aici se lucrează doar cu acea genă din genomul virusului care produce ‘proteina cu țepi'. De subliniat că niciuna dintre tehnicile respective nu duce la modificarea în vreun fel a ADN-ului nostru, uman.

INGINERIE

Cea mai promițătoare tehnică, folosită deja în producția unor vaccinuri candidate COVID-19, este cea în care, pe baza acestei gene care produce ‘proteina cu țepi' se sintetizează un ARN mesager ulterior învelit într-un soi de ambalaj de grăsime mai mic decât ce putem vedea la un microscop.

Dacă nu vă mai amintiți din liceu la ce este bun ARN-ul mesager: este acea moleculă care copiază anumite porțiuni din ADN-ul nostru, proces numit transcripție. Pentru cei încă neliniștiți, trebuie subliniat că acest proces este cât se poate de natural, de bio, de mama și tata lu' organic.

Foarte interesant este că, în această tehnică, o parte din cărămizile acestui ARN mesager sunt interschimbate în laborator în așa fel încât să ajute sistemul nostru imunitar să producă mai repede acel capac de care avem nevoie. Dar fără să alerteze inutil tot sistemul nostru imunitar pentru că, nu-i așa?, nu avem de-a face cu coronavirusul sălbatic, ci doar cu o mică părticică țepoasă din el.

O altă tehnică utilizată pentru producerea unor vaccinuri COVID-19 candidate a fost deja folosită pentru fabricarea vaccinului contra hepatitei B. Gena care produce ‘proteina cu țepi' a coronavirusului este introdusă în ADN-ul unui celule inofensive, de insectă de pildă, și acolo, în acea celulă gazdă, această genă fabrică ‘proteina cu țepi'. Celula gazdă care conține de-acum 'proteina cu țepi' a coronavirusului, dar fără să fie coronavirus, este transferată apoi în corpul nostru, unde sistemul imunitar învață să producă capacul care să ne apere de coronavirusul sălbatic.

Cea de-a treia tehnică utilizată în producerea unor vaccinuri COVID-19 candidate introduc gena care produce ‘proteina cu țepi' a coronavirusului într-un vector viral. Ce este acest vector viral? Pur și simplu un virus foarte slăbit și inofensiv (de exemplu, un adenovirus) care este folosit ca vehicul pentru a transporta gena care produce ‘proteina cu țepi' în corpul nostru fără să ne expună la coronavirusul sălbatic.

MUTAȚIILE

Rămâne încă să vedem care dintre tehnicile simplist descrise mai sus au dus la apariția unui vaccin COVID-19 suficient de sigur și de eficace. În prezent, avem 10 candidați în faze avansate de testare și în câteva luni vom afla rezultatele. În funcție de aceste rezultate, vom avea un vaccin care previne complet COVID-19, sau unul care previne doar formele severe de boală. România are asigurat accesul la 6 dintre acești candidați, datorită faptului că suntem membri ai Uniunii Europene (alte țări din apropiere, abia speră la unul din zece).

Orice comparație sau analogie între vaccinul anti COVID-19 și vaccinurile gripale fac parte din categoria „bătutului de câmpii", cum plastic explică Octavian Voiculescu, cercetător în biologie moleculară și genetică la departamentul de fiziologie al Universității Cambridge. Deocamdată nu sunt dovezi că mutațiile coronavirusului au vreo influență asupra 'proteinei cu țepi'. Și chiar dacă astfel de mutații vor apărea, nu este deloc greu și costisitor să schimbi matrița vaccinului și să produci unul actualizat, explică Voiculescu. În plus, mutațiile acestui coronavirus sunt cele mai monitorizate public din istoria științelor vieții: imposibil să apară ceva îngrijorător fără să aflăm imediat.

Punctual pentru noi, în România, provocările majore rămân mai degrabă în aria organizării și comunicării, decât în cea științifică. Distribuția eficientă a viitorului vaccin, acceptarea vaccinării, prioritizarea categoriilor de populație la vaccinare și administrarea așteptărilor sunt toate probleme de care trebuie să ne ocupăm noi, aici, în curtea noastră. Conspirația mondială prin care ne va fi schimbat ADN-ul trebuie să mai aștepte.

Vlad Mixich

Acest text a aparut pe hotnews.ro si se bazează pe informațiile prezentate de Dr. Simona Ruță, profesor universitar în virusologie la Facultatea de Medicină din București, în timpul Conferinței Naționale de Microbiologie și Epidemiologie, și pe informațiile prezentate în revista Nature (The race for coronavirus vaccines: a graphical guide, Aprilie 2020).

Vlad Mixich este specialist în politici de sănătate, cu experiență profesională în șapte țări și președinte al Observatorului Român de Sănătate. Autorul textului precizează că nu a beneficiat și nu beneficiază de susținere financiară sau de altă natură din partea industriei farmaceutice.