• Tweet

Descinderile de ieri ale DIICOT Timișoara și arestările de azi noapte în dosarul privind vânzarea de către CFR Marfă la fier vechi a 2.450 de vagoane, la un preţ subevaluat, prin care compania de stat a fost prejudiciată cu circa 6.300.000 de euro, a readus în prim planul jaful incomensurabil de la calea ferata care domnește de aproape 20 de ani.

Însă, s-a uitat cam repede ca nașul jafului CFR a fost Traian Băsescu. Printr-o hotărâre de guvern controversată, promovată în 1998, de către fostul ministru al transporturilor, Traian Băsescu, compania naţională de căi ferate - SNCFR RA, a fost „spartă" în cinci societăţi comerciale. Prin această decizie, întreg patrimoniul CFR a fost împărţit între cele cinci societăţi. Însă preluarea fizică a patromoniului a durat vreo doi ani, timp în care multe active, adică vagoane şi locomotive, s-au evaporat şi nimeni nu mai ştie unde au dispărut. Documentele existente mai evidențiază faptul că inventarierea şi transferul patrimoniului s-au făcut fără respectarea prevederilor legale Predarea şi preluarea patrimoniului CFR s-a făcut în baza dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 şi a Hotărârilor de Guvern nr.581 şi 585/1998.

Protocolul de predare- preluare a fost semnat la acea vreme din partea SNCFR de Viorel Simuţ, în calitate de preşedinte, dar şi de către cei cinci vicepreşedinţi din acea perioadă - Emanuel Culda, Vasile Olievschi, Dan Săileanu, Vasile Bota şi Silvia Popeangă- actuala consilieră a ministrului Răzvan Cuc. Preluarea patrimoniului a fost făcut de către două persoane din partea fiecărei companii nou înfiinţate, adică de directorul general şi directorul economic. Astfel, la preluare, pentru CFR SA a semnat Viorel Simuţ şi Gheorghe Unguruşan, la CFR Marfă - George Buruiană şi Mariana Prodan, la CFR Călători - Valentin Bota şi Vanghele Nacu, la SAAF SA - Mircea Dinu şi Elefteriu Ciurciubis iar pentru SMF SA - Silvia Popeangă şi Gheorghe Dicea. Mulţi dintre directorii care au semnat preluarea patrimoniului de la SNCFR s-au regăsit ulterior în posturi cheie la companiile înfiinţate în 1998, cum ar fi George Buruiană, Vanghele Nacu sau Silvia Popeangă.

La data de 16.07.1998, în evidenţele privind patrimoniul SNCFR existau 3.435 de locomotive, rame şi automotoare, 6.641 de vagoane de călători şi 136.948 de vagoane de marfă. Însă, din protocolul de predare-primire de la SNCFR către companiiile nou înfiinţate reiese că numărul de locomotive este mai mare cu 652, adică de 4.087 şi nu de 3.435 aşa cum figura în evidenţele SNCFR. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi la vagoanele de marfă, unde în protocolul de predare-primire se menţionează că există 137.133 vagoane de marfă, dar în actele de la SNCFR figurau cu 185 mai puţin, adică 136.948. Din documentele existente și acum la Ministerul Transporturilor reiese un jaf feroviar incredibil.

"Calculând valoarea diferenţei materialului rulant, pe baza documentelor puse la dispoziţia echipei de control, respectiv: Protocolul şi stocul de fapt prezentat în situaţia nr.113/A/105/1998, rezultă că s-a împărţit în minus valoarea de 23.235.878 USD, calculate astfel: 652 de locomotive x 25.349 USD/buc= 23.047.548 USD; 185 de vagoane x 1.018 USD/buc=188.330 USD; Total valoare lipsă=23.235.878 USD", se menţionează într-m raport de control aflat la Ministerul Transporturilor. Aceste valori sunt, de fapt, cele menționate în documentele de inventor neactualizate. "Cu această valoare de 23.047.548 USD, au fost afectate în minus patrimoniul companiilor înfiinţate conform OUG nr.12/1998, patrimonii care au stat şi la baza constituirii capitalului social al companiilor nou înfiinţate", este concluzia unui raport de control. Se deduce că valoarea de inventor a vagoanelor este mult mai mică decât s-ar fi încasat prin vânzarea lor la fier vechi.

La sfârşitul anului 2013, directorul general al SAAF SA, Gheorghiţă Agafiţei, îi comunica, în scris, fostului ministru al transporturilor, Ramona Mănescu, că în gestiunea societăţii pe care o conduce se află 12 vagoane de călători, 12 locomotive cu abur şi 949 de vagoane de marfă. Dar, din documentele existente la Ministerul Transporturilor mai rezultă că, în 1998, au fost transferate de la SNCFR către SAAF SA un număr de 1.703 de vagoane de călători, 1.727 de locomotive şi 62.752 de vagoane de marfă. Practic, rezultă că 1.691 de vagoane de călători, 1.715 de locomotive şi 61.803 de vagoane de marfă au dispărut din 1998 şi până la sfâşitul lui 2013 din scriptele SAAF SA. Cu toate acestea, Agafiţei îi transmite Ramonei Mănescu ca pe teren există doar 12 vagoane din cele 949 câte figurează în actele societăţii, dar nimeni se sesizează.

La un calcul simplu rezultă că prin vânzarea la fier vechi a celor peste 61.000 de vagoane si a celor peste 1.700 de locomotive s-au încasat sume uriaşe de bani. Din informaţiile existente la acea vreme reiese că SAAF a vândut tona de fier vechi cu circa 300 USD, iar o locomotivă şi un vagon cântâreau, in medie, cam 17 tone. Astfel, pentru cele 61.803 vagoane, a caror greutate medie aste de 17 tone, vândute la fier vechi cu 330 USD/tona, înseamnă că SAAF a încasat circa 346.700.000 de dolari. Pentru cele 1715 locomotive vândute tot cu 330 USD/tona , compania CFR a încsat circa 9.600.000 de dolari. Prin vânzarea acestor locomotive şi a vagoanelor, SAAF SA ar fi trebuit să încaseze circa 365.000.000 de dolari. Dar nici în acest caz, nimeni din conducerea companiei şi din Ministerul Transporturilor nu poate spune, concret, dacă au intrat sau nu aceşti bani în conturile SAAF SA, dacă sunt sau nu rezultaţi din vânzarea la fier vechi a locomotivelor şi vagoanelor CFR.

Mai trebuie precizat că un vagon de marfă (la fel, o locomotivă) are o lungime medie de circa 14 m (între 9 și 21 de metri). Asta înseamnă că cele 61.803 vagoane şi 1.715 locomotive, puse cap la cap, unul lângă altul, ar acoperi o lungime medie totală de 890 km. Dacă am face o analogie, aceste vagoane şi locomotive ar acoperi distanţa, pe calea ferată, de la Contanţa până la Baia Mare prin București. "Dacă se verifică toate ordinele de ministru date pentru transferarea vagoanelor de la SAAF către companiile CFR se poate vedea unde au ajuns vagoanele şi locomotivele. Nimeni nu vrea să vadă ce s-a întâmplat cu cele 17-20 000 de vagoane transferate către CFR SA", spunea în urmă cu câțiva ani Ioan Molea, fost lider sindical CFR.

Unde au dispărut aceste vagoane şi locomotive? Nimeni din Ministerul Transporturilor şi de la companiile CFR nu poate răspunde clar la această întrebare. Toţi cei 17 miniştrii care s-au perindat la şefia Ministerului Transporturilor din 1998 şi până în prezent, adică de la Traian Băsescu și continuând cu Anca Boagiu,Miron Mitrea, Gheorghe Dobre, Radu Berceanu, Ludovic Orban, Alexandru Nazare, Ovidiu Silaghi, Relu Fenechiu, Victor Ponta -interimar,Ramona Manescu, Dan Șova, Ioan Rus, Iulian Matache, Dan Costescu, Sorin Bușe până la Răzvan Cuc, au ignorat acest incredibil jaf feroviar luând poziția struțului că deh ...dacă-i ordin cu plăcere!

Ion Teleanu